sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Atelier de confecționat povești fantastice #5

Cumva se pare că am reușit să ajung numai la întâlnirile cu număr impar al acestui atelier. Dar sper să nu îl ratez pe următorul, pentru că îmi place să fiu acolo, fie și numai pentru că ascult toate ideile celor care participă, iar autorul Dan Rădoiu dă pe parcurs și sfaturi generale care eu cred că pot fi foarte utile.

Revenind însă la acest atelier, nu am fost dezamăgită deloc. De data asta, ideea a fost să dăm cu zarul și pe baza a ceea ce se afla pe respectivul zar să creăm o poveste. Și trebuie să spun că procesul a fost mult mai distractiv de urmărit decât m-aș fi așteptat.

De data asta personajul principal creat a fost o tânără de 21 de ani, pe nume Cătușarul Alexandra, de care mi s-a făcut sincer milă până la finalul întâlnirii, o să vedeți de ce mai departe. Ea vine dintr-o familie cel puțin bizară, tatăl ei fiind mare fan al lui Alexandru Macedon, și-a dorit mereu un băiat, dar s-a ales cu Alexandra. Nici mama ei nu e normală, având o înclinație spre experiențele alchimice, experiențe care au lăsat-o cu un tremurat al mâinilor care îi afectează activitățile, și s-a pus accent pe gătit și pe scăpatul condimentelor în mâncare. Alexandra, pe lângă familia mai sus menționată, mai are parte și de o serie de vise continue, ce îl au în prim plan pe Alexandru Macedon cu care joacă poker. Inițial s-a zis că joacă poker cu cel mai bun prieten al ei din copilărie, care e gay, dar mai târziu s-a ajuns la varianta de sus, care în sine e o idee care pe mine m-a distrat destul de mult. A, și am uitat să îl menționez pe iubitul Alexandrei, domnul Decebal Roxan Macedon(nu pot să trec peste cum sună numele ăsta, mă distrează de câte ori mă gândesc la el).

Mai departe am aflat că Alexandra nu mai locuiește cu familia ei, ci într-o garsonieră din Dristor, de lângă shaormerie, și că lucrează două joburi, atât ca antrenor de fitness la o sală de fițe, cât și la săli de cartier, pentru a își putea mări veniturile.

Iar pe lângă visele continue cu Macedon, mai e și dependentă de somnifere, pentru că vrea să afle cum se continuă evenimentele din vis și doarme destul de mult. Tot pe aici pe undeva, am descoperit și că Alexandra cântă foarte bine la chitară, ăsta fiind unul dintre talentele ei.

După ce s-au stabilit toate lucrurile de mai sus, despre personaj, s-a trecut la contextul poveștii, acesta fiind reprezentat de faptul că oamenii se plâng în fața shaormeriei de lângă garsoniera Alexandrei deoarece mâncarea de acolo este prea picantă. Clienții sunt furioși din această cauză.

Iar aici a fost momentul în care celor prezenți li s-au dat 20 de minute pentru a scrie, sau a începe să scrie, povestea pe baza, mai mult sau mai puțin, a celor povestite mai sus. Dar regulile au fost că nu există reguli, deci a fost libertate deplină. La final, câțiva dintre cei care au scris și-au citit creațiile și au primit feedback de la ceilalți, sau de la o parte dintre ei. Și trebuie să spun că majoritatea poveștilor, dacă nu chiar toate, nu mai le țin minte pe toate, au fost destul de interesante și țin minte că unele au fost chiar distractive. Iar la final, în urma voturilor, câștigătorul a primit și un premiu. Mi s-a părut foarte drăguță ideea!

Cum am zis, chiar sper să ajung la următoarea întâlnire, adică să nu am altceva de făcut atunci, cum am pățit înainte, pentru că îmi place să particip, chiar dacă încă nu mi-am găsit suficient curaj pentru a participa la discuții. Dar la un moment dat poate voi ajunge și acolo. În orice caz, mie îmi face plăcere și doar să fiu acolo și să ascult, ceea ce cred că e cel mai important.

vineri, 29 ianuarie 2016

Eternal sunshine of the spotless mind

Filmul ăsta nu îmi dă pace de când l-am văzut ieri seară, deci trebuie să vorbesc despre ele într-un fel sau altul. Ce e amuzant totuși e faptul că l-am văzut din întâmplare, televizorul era pornit și filmul ăsta rula, m-am uitat un pic și nu mi-am putut dezlipi ochii de televizor până nu s-a terminat. Cu atât mai mult cu cât e totuși un film destul de ciudat, deci nu știu cât de coerentă va fi această postare, dar trebuie să povestesc despre filmul ăsta.
Totul începe frumos, cu Joel și Clementine care se întâlnesc într-o gară și ajung să aibă un fel de relație și totul pare foarte simplu, film obișnuit de dragoste, nu? Ei bine, nu! Pentru că ceea ce urmează nu mi-ar fi putut trece prin minte nici în ruptul capului. De la prima scenă de la care nu mai reușeam să pricep nimic, am știut că trebuie să aflu care e faza cu acțiunea întregului film și cu ideea de ștergere a amintirilor. Pentru că exact asta fac Joel și Clementine, vor să treacă printr-o procedură care să îi ajute să uite unul de altul. Și așa, adică prin amintirile lui Joel, aflăm cum a început de fapt relația lor și ce s-a întâmplat de au luat o astfel de decizie. Și putem vedea și cum aceste amintiri îi dau lui Joel de gândit. Ca să nu mai zic de echipa care face asteastă "operație"... nu regret că am văzut așa ceva. 
Ceea ce cred că e cel mai interesant la filmul ăsta e modul în care e construit. Nu știu dacă să zic că e neapărat un avantaj, pentru că scenele sunt puse împreună de așa natură încât chiar trebuie să fii atent pentru a înțelege ce se petrece. Și pe parcurs au fost destule scene la care nu m-am putut gândi decât la "what am I watching?", dar până la final am reușit să pun totul cap la cap și trebuie să spun că modul în care e construit întregul film mi se pare genial. Au fost momente în care nu mai știam ce e real din tot ce se petrece și ce nu, dar cred că e un moment în care diferența devine ceva mai clară. Cred. 
Trebuie să mai vorbesc despre actori aici, pentru că pot spune fără niciun fel de îndoială că toți au jucat excelent. Și trebuie să recunosc că mai că nu mi-a venit să cred că unul din actorii principali e Jim Carrey. Nu l-am mai văzut până acum în ceva care să nu fie comedie. Știam că a jucat și în astfel de filme, acesta e din 2004, dar pur și simplu nu am fost curioasă să îl văd și în altceva. Și îmi cam pare rău acum, pentru că în filmul ăsta e excelent. La fel ca și ceilalți actori pe care i-am recunoscut pe parcurs: Kate Winslet, Mark Ruffalo, Kirsten Dunts, și sunt destul de convinsă că ratez niște nume aici, dar cam atât îmi vine acum în minte.
Mi-a plăcut foarte mult și povestea de dragoste în sine, mai ales că nu a fost nimic din ce m-aș fi așteptat, iar modul în care se derulau amintirile lui Joel despre Clementine, cred că a făcut totul să fie ceva destul de unic. Și e o scenă printre amintiri, aproape de final, care mi s-a părut atât de tristă, mai că nu mi-au dat lacrimile. Dar sunt multe scene pe parcurs care mi-au plăcut foarte mult. 
Bine, filmul e și destul de ciudat de urmărit, mai ales din cauza modului în care e filmat și prezentat, dar la final sunt convinsă că toate durerile de cap de pe parcurs și momentele în care încercam să îmi dau seama ce se întâmpla au meritat. E o poveste superbă, mai ales după ce totul e pus în perspectivă și mai vedem și părți din poveștile altor personaje, părți nu prea mari e adevărat, dar cred că totul a funcționat de minune. 
Vreau să mai văd filmul ăsta o dată, ceea ce spune multe având în vedere faptul că eu nu revăd filme în general, și nici nu recitesc cărți. Dar pe ăsta l-aș mai vedea o dată, cu cât mă gândesc mai mult la el cu atât sunt mai convinsă că se va număra printre filmele mele preferate, alături de Familia Bellier.

luni, 25 ianuarie 2016

"La capătul lumii și în țara aspră a minunilor" de Haruki Murakami

Nici nu știu de unde să încep cu romanul ăsta. Până să îl citesc, credeam că știu cam la ce m-aș putea aștepta de la Murakami, dar se pare că m-am înșelat. Cartea asta e diferită de orice altceva am mai citit eu de acest autor și aș zice că tinde spre genul distopic. Ceea ce e cu atât mai interesant cu cât a fost publicată acum mai mult de douăzeci de ani, dacă nu mă înșel.
Cartea urmărește două fire narative. Primul, în țara aspră a minunilor, este al unui bărbat din Tokyo, care lucrează în domeniul calculatoarelor și care este destul de mulțumit cu viața lui și are parte de o ofertă care îi cam dă viața peste cap. Al doilea, la capătul lumii, este tot al unui bărbat, dar el se află într-un Oraș care pare scos dintr-o lume magică, unde i se cere să renunțe la umbră și să citească vise vechi.
Nu știu cum sună descrierea de mai sus, dar e tot ce pot să fac fără să existe spoilere, cum multe lucruri sunt lămurite după jumătatea cărții. Iar capitolele alternează, ceea ce mi s-a părut interesant.
La început, mi s-a părut destul de magică lumea din la capătul lumii și abia așteptam să ajung la părțile acelea, dar odată ce povestea progresa am început să fiu mai interesată de ceea ce se întâmpla în țara aspră a minunilor, și preferințele mele s-au tot schimbat până când am aflat ce legătură au cele două lumi una cu cealaltă. Și nu m-aș fi așteptat la așa ceva nici în ruptul capului. Nu am înțeles chiar toate explicațiile oferite, dar suficiente cât să nu mă pierd prea tare. Niciodată nu înțeleg tot ceea ce vrea Murakami să zică, în nicio carte de-a lui, dar probabil că dacă le-aș reciti aș prinde ceva mai multe.
Ceva la cartea asta mi s-a părut diferit față de celelalte lucrări ale autorului pe care le-am citit, dar nu știu dacă aș putea pune punctul pe i. Poate faptul că personajele principale nu au chiar același sentiment de "nepăsare", în lipsa unui cuvând mai bun, parcă îi interesa mai mult ce se întâmpla în jurul lor și de ce. Sau poate tocmai faptul că tinde spre distopie, spre utopie, ceva ce nu am mai întâlnit la Murakami până acum. Oricum, orice o fi fost, ceva a fost diferit, ceea ce nu e neapărat un lucru rău. Mă bucur că mă poate surprinde în continuare și că nu e totul la fel.
Ca și personaje, majoritatea celor cu care au interacționat cei doi protagoniști, nimeni în romanul ăsta nu are nume, se folosesc doar diverse moduri ale celor două personaje pentru a ști cine e cine, au fost simpatice. Cred că cel mai mult mi-au plăcut de fata grăsuță îmbrăcată în roz, de Profesor, cu tot ce a făcut el, și de bibliotecarea din Tokyo. E așa ciudat să vorbești de personaje când niciunul nu are nume.
Cât despre acțiunea propriu-zisă... nu pot decât să îl aplaud pe Murakami! Mi se pare destul de incredibil șcenariul pe care l-a creat și modul în care a fost dezvăluit întregul mister, iar finalul... recunosc că am avut un moment când m-am așteptat ca autorul să facă ceva complet neașteptat. Am mai citit un roman al lui în care lucrurile nu se termină deloc așa cum s-ar fi așteptat cred că oricine, nu îmi vine în minte acum titlul. Nu pot să zic că am fost dezamăgită, deși mi-ar fi plăcut dacă s-ar fi terminat altfel. Dar nu a fost dezamăgire, mai degrabă surprindere, pentru că de-a lungul poveștii am avut o mică speranță într-un colț al minții, una mică, dar nu a fost să fie.
Nu cred că voi mai găsi vreun autor care să poată crea lumi și povești așa cum o face Murakami, nu știu cum reușește, dar e ceva deosebit, părerea mea. Dacă vă place autorul, eu zic că merită citită și această carte. Nu știu dacă e un loc bun de a începe dacă nu ați mai citit nimic de el, dar mie mi-a plăcut mult!

- Sufletul nu e ceva concret, dacă vrei sa știi. Există și-atât. E ca vântul. Îi simți doar existența.

Ce-am pierdut e bun pierdut. Oricât îmi bat capul, tot nu mai recuperez nimic.

Aș fi vrut să pot dormi măcar atât cât i-ar fi luat lui Michael Jackson să facă un turneu mondial.

- Păcat! Fiecare are un punct forte. Trebuie să știi doar să-l găsești. Dar la școală nu-și bate nimeni capul cu așa ceva. Acolo se distrug pur și simplu talentele și cei mai mulți nici măcar nu știu ce vor să facă. 

- Pe cei din jur nu-i interesează că-i un geniu. Îl pot face repede praf și se folosesc de talentul lui. Așa s-a întâmplat și acum. Fie că ești geniu, fie că ești prost, nu poți trăi singur pe lume. 

Copii tind să creadă că în lume funcționează o protecție divină care îi apără, în general, de unele dezastre naturale. Sau cel puțin așa era în copilăria mea. Voiam să pot crede într-o minune.

- Nu trebuie să faci în viață numai lucruri care au sens. Fiecare de aici își are groapa lui. Ne găsim de lucru, nu realizăm nimic, dar nici nu deranjăm pe nimeni. Nu ți se pare minunat? Nici victorie, nici înfrângere. 

- Zici că în Oraș nu există ură, ceartă, pretenții. Eu, dacă aș fi sănătoasă, aș bate din palme de fericire. E un vis frumos și îți doresc din toată inima să fii fericit. Dar dacă nu există ură, ceartă și răutăți, înseamnă că nu există nici antonimele lor: dragoste, înțelegere, bucurie. Fericirea se naște doar din deziluzie și supărare. Speranța nu are cum să se ivească fără disperarea provocată de pierdere sau de eșec. Așa ceva mi s-ar părea mie normal să se întâmple. Dar nu se întâmplă în Oraș.

Majoritatea activităților omenești se bazează pe presupunerea că viața merge înainte. Dacă eliminăm această presupunere, ce ne rămâne?

- Poți dormi cu cineva în același pat și te simți totuși singur când închizi ochii.

Chiar dacă dispariția mea nu întristează pe nimeni, chiar dacă ea nu lasă un loc gol în inima nimănui, chiar dacă nu observă nimeni că nu mai sunt, tot nu pot pleca cu inima ușoară. Am pierdut cu siguranță multe în viață. Și voi mai pierde și de acum încolo. Pierderile au fost inevitabile și au făcut parte integrantă din viața mea.

sâmbătă, 23 ianuarie 2016

The Flash(season 1)

De când am terminat primul sezon, mă tot gândesc cum să vorbesc despre serialul ăsta. Pentru că nu știu cât timp va rula, și pentru că e abia la al doilea sezon, nu am vrut să aștept să aflu peste cât timp se va termina oficial ca să pot vorbi despre el. Așa că aici voi vorbi doar despre primul sezon, și mă gândesc să fac o postare separată pentru al doilea și tot așa. Dacă pentru cărți fac recenzii separate fiecărui volum, de ce să nu fac la fel cu sezoanele serialelor, nu? Și apoi, am văzut doar primele două episoade din sezonul al doilea, deci nu-i problemă.
O să spun aici care e punctul de pornire, pentru că eu nu știam mare lucru despre personaj înainte de a vedea serialul, adică mai nimic. Barry Allen lucrează împreună cu poliția din oraș ca un fel de forensic detectiv și e pasionat de știință, știe foarte multe lucruri. Însă din cauza unui accident, ajunge să fie lovit de fulger și după ce se trezește dintr-o comă de nouă luni descoperă că e cel mai rapid om în viață. Iar pentru că el vrea să ajute lumea, împreună cu Harrison Wells, Cisco Ramon și Caitlin Snow începe să facă chiar asta, iar curând află că nu e el singurul afectat de acel accident și așa apar tot felul de criminali cu diverse puteri supranaturale pe care Barry trebuie să îi oprească într-un fel sau altul.
Cam asta ar fi premisa de bază, cel puțin în primul sezon și o să recunosc că după ce am văzut trailer-ul nu am fost prea sigură că va ieși ceva bun din serialul ăsta. Arăta un pic cliche, iar primul episod nu e tocmai cel mai reușit, mereu mi se pare awkward momentul între care cineva află că are abilități noi și cel în care se hotărăște ce să facă cu ele și cum. Mie asta mi se pare la fel în toate filmele/serialele cu super-eroi. Dar după ce am văzut și al doilea episod... voiam să mă uit încontinuu, mi-a plăcut foarte mult, și din ce am văzut din al doilea sezon pare că va fi cam tot la fel de bun, cel puțin așa sper.
Ceea ce mi-a plăcut în primul episod a fost exact scena de final, pentru că arată ceva care pe mine m-a dus cu gândul că va fi ceva mai mult în serial decât Barry salvând ziua, și cred că dacă scena aia nu era acolo, probabil nu aș fi trecut la al doilea episod. Și nu e neapărat că pilotul în sine e groaznic, e ok, doar că mi-a plăcut că a avut un mod de a arăta că nu e doar un serial episodic și că are o poveste care e spusă pe parcurs. Iar modul în care totul s-a legat mi s-a părut foarte bun, și s-au întâmplat și alte lucruri pe parcurs care au fost interesante.
Dar motivul principal pentru care am continuat să mă uit au fost câteva personaje, și acțiunea și tot ce se întâmpla, dar mi-a plăcut mult de Barry, minus povestea de dragoste din capul lui cu Iris. E un gen de personaj care vrea tot ce e mai bun și nu îi reușește întotdeauna, și nici nu pierde din vedere ceea ce vrea să obțină de ani de zile, chiar dacă e mult mai ocupat ca Flash. Totuși, cred că personajul meu favorit e Cisco, e genul ăla de personaj un pic geeky, și mi-a plăcut să îi urmăresc explicațiile, chiar dacă nu le înțelegeam mereu pe toate. Nu știu cât de bine explic, dar personajul e super simpatic! Și de Caitlin mi-a plăcut, a avut momentele ei, iar Harrison Wells și modul cum afli mai multe despre el... încă nu sunt sigură dacă îl plac sau îi urăsc, e genul ăla de personaj.
Am zis mai sus de Iris și Barry, partea din serial care avea legătură cu poveștile de dragoste e ceea ce mi-a plăcut cel mai puțin la serial, din cauza poveștii ăsteia destul de inexistente dintre Barry și Iris, dar pe care se tot insistă. Iar Iris e destul de enervantă în primul sezon. Din punctul meu de vedere, Barry se potrivește mai bine cu Felicity, dar ea e din serialul Arrow, la care eu nu vreau să mă uit, nu mă atrage în niciun fel.
Iar ăsta e un alt lucru, pe parcursul primului sezon Flash se intersectează cu Arrow și nu sunt prea convinsă că mi-a plăcut asta. Deși se poate să fie pur și simplu din cauza faptului că nu mă atrage Arrow, dar din ce am văzut din personaj în The Flash... nu mi-a plăcut. Felicity mi-a plăcut, sper să mai apară, dar la Arrow eu nu mă uit doar pentru ea.
Iar finalul sezonului mi s-a părut super! Se termină cu un cliff-hanger, dar m-au luat prin surprindere câteva lucruri care s-au întâmplat în ultimul episod, și unele dintre ele m-au făcut să îl plac pe Eddie Thawne mult mai mult. O să continui să mă uit la serialul ăsta, mi se pare destul de bun, iar premisa din al doilea sezon e interesantă, abia aștept să văd ce vor face cu posibilitățile pe care le au. Și poate voi scrie o astfel de postare după ce voi vedea al doilea sezon de la un capăt la celălalt.

vineri, 22 ianuarie 2016

Stuff

Nu știu ce titlu să dau postării ăsteia, și sinceră să fiu tot îmi zic că scriu asta, pentru că nu pare a fi o idee chiar atât de rea, dar tot evit să o fac, for whatever reason. Dar am senzația că o să mă simt mai bine după ce o scriu. Însă, înainte să încep, trebuie să spun că unele lucruri vor fi vagi, asta pentru că nu vreau să am vreo surpriză în real life, și de asemenea pe aici s-ar putea să fie și câteva chestii complet random. 

Primul lucru, și probabil cel care va fi cel mai vag, e faptul că am un nou job, tot pe perioadă determinată, ceva mai lung decât ce am avut până acum, și un pic mai bine plătit, which is always a good thing. Nu e chiar ce m-am așteptat să fie, să zicem că nu e chiar domeniul meu de vis, dar mai câștig experiență și mai văd ceva nou, nu strică niciodată.

Și că tot ziceam că îmi pot permite anumite lucruri, unul dintre multele chestii pe care mi le doresc este de a participa la Atelierul de SF&Fantasy, despre care am aflat că va avea loc în perioada 22 februarie - 3 aprilie. Am vorbit cu unii dintre participanți la lansarea antologiei Eroi fără voie, rezultat al primului atelier dacă nu mă înșel, și am aflat câteva lucruri care m-au convins că poate e o idee bună. Și oricum de stricat nu are cum să strice, plus că sunt în căutare de feedback pe partea asta. I want to get bettter, în primul rând pentru mine. Oricum, ar trebui să fie frumos, mai ales odată ce se mai duce un pic timiditatea de la început. 

Un alt lucru pe care l-am aflat zilele astea este faptul că a apărut la editura Trei ultimul volum din seria Mistborn, Eroul evurilor de Brandon Sanderson. Eu am citit primele două volum în 2013, și am fost surprinsă că a trecut atât de mult timp de atunci și tot nu am terminat seria. Faza e că primul volum mi-a plăcut foarte mult, dar personajul meu favorit a murit, și i-am simțit lipsa în al doilea, unde au murit și mai multe personaje pe care le îndrăgeam și asta, împreună cu alte lucruri pe care nu le voi înșira aici, m-au oprit din a citi ultimul volum. Dar încă sunt curioasă într-un fel să văd care va fi finalul și mă gândesc să o cumpăr în română, cu riscul ca totul să sune ciudat, cum pe primele două le-am citit în engleză. Și dacă tot sunt la capitolul cărți, am văzut pe Facebook că se poate precomanda de pe site-ul Nemira Brigăzile fantomă de John Scalzi, al doilea volum din seria Războiul bătrânilor, și o vreau! Primul volum mi-a plăcut mult, și deși știu că volumele următoare urmăresc alte personaje, tot vreau să continui, pentru că mi-a plăcut mult și lumea.

Am crezut că până acum voi termina și de citit La capătul lumii și în țara aspră a minunilor de Haruki Murakami, dar nu s-a întâmplat. Am citit destul de mult din ea în weekend-ul trecut, sunt pe la jumătate, dar am fost prea obosită săptămâna asta ca să mă pot concentra pe citit. Și nici nu are vreo legătură cu job-ul. Am o perioadă din aia tâmpită în care oricât de epuizată aș fi nu pot să dorm. Și e ridicol, nu cred că la vârsta mea ar trebui să am asemenea probleme. Dar bine că există pastilele alea din plante, pentru că eu nu iau somnifere, au niște efecte ciudate și nu îmi place ideea. Dar sper ca măcar în weekend să termin cartea asta pentru că abia aștept să vorbesc despre ea! Murakami e genial!
Și dacă tot a devenit ăsta un blog despre cărți, în mare parte, am descoperit niște reduceri interesante pe Librărie.net, ceea ce în punctul în care mă aflu e ceva foarte periculos. Pentru că m-am simțit destul de mizerabil în săptămâna care a trecut, am o înclinație mult mai mare spre a vrea să cumpăr chestii, printre care cărți. Și, da, știu că am destule necitite, dar e ceva la ideea de a cumpăra chestii care mă face să mă simt mai bine. Și e cu atât mai periculos cu cât în prezent am surse financiare pentru asta. Mai face cineva lucrul ăsta? Sper că nu sunt doar eu. Dar pe de altă parte nu cred că ar trebui să mă simt prost pentru asta, mai ales că jobul fiind pe perioadă determinată, nu știu ce se va întâmpla după, cât timp va dura până voi găsi altceva și atunci dacă nici acum nu profit de asta, atunci când?

Cam astea ar fi gândurile mele random din ultima săptămână, nu știu cât de legate sunt unele de altele, dar mă simt un pic mai bine acum că le-am scris. Dacă ați avut răbdare să citiți toate astea, mulțumesc, chiar apreciez!

joi, 14 ianuarie 2016

"În sângele tatălui(Predestinare genetică #1)" de Ciprian Mitoceanu

De când am citit rezumatul acestei cărți pe site-ul editurii am știut că trebuie să o citesc și eu. Suna mult prea bine. O să spun că nu a fost chiar tot ce m-am așteptat să fie, dar nu neapărat în sensul negativ. La finalul acestui prim volum al seriei cred că ăsta nu e decât vârful iceberg-ului, cum s-ar spune și, deși sunt convinsă că nu mă pot aștepta la prea multe lucruri bune pentru cetățeni în volumul următor, tot vreau să aflu ce se petrece mai departe.
Acțiunea are loc într-o SUA dintr-un viitor nu chiar atât de îndepărtat, în care s-au creat o serie de teste prin care să se poată afla dacă în sângele unor indivizi ce par cât se poate de normali nu se ascunde cumva o genă criminală, scopul final fiind ca toți acești indivizi să ajungă într-un loc în care nu vor mai reprezenta un pericol pentru cei nevinovați, să le zic așa. Iar în prim planul poveștii se află două persoane: unul este un student care muncește din greu pentru a își plăti facultatea, sperând la un viitor mai bun, iar celălalt este un bărbat care își poate considera viața ca fiind un succes, dar care are un secret destul de întunecat.
Capitolele alternează între cele două vieți complet diferite ale celor doi, și sunt destul de convinsă că majoritatea lucrurilor care se petrec de-a lungul cărții se întâmplă într-o singură zi. Ceea ce în sine mi se pare ceva interesant, și cred că a funcționat destul de bine în romanul de față.
Trebuie să spun că ideea în sine de la care pornește romanul, deși un pic cam teoretică momentan în mintea mea, e destul de înfricoșătoare. Mă aștept ca lucrurile să o ia un pic razna la un moment dat, nu cred că se poate altfel având în vedere condițiile în care se aplică Amendamentul Dawson. Spun că mi se pare o idee teoretică pentru că eu personal nu cred în ideea că genetica ar putea dovedi că cineva ar avea înclinații criminale. Dar nu cred nici în călătoria în timp, și tot am citit cărți pe subiectul ăsta care mi-au plăcut destul de mult. La fel și în cazul cărții de față, deși eu personal nu cred că asta ar putea fi posibil, face totuși pentru o premisă foarte bună pentru cartea asta.
Mi-a plăcut și modul în care a fost spusă toată povestea, prin prezentarea vieților celor două personaje, dar la un moment dat și prin prezentarea unui cadru ceva mai larg a modului în care este aplicat de către polițiști Amendamentul Dawson, și modul în care totul este judecat. Ok, nu mi-a plăcut modul în care s-a procedat cu "judecata", e în ghilimele pentru un motiv, dar e totuși interesant de văzut la ce s-ar putea ajunge de la intenția de a proteja cetățenii și de a face țara un loc mai sigur.
Totuși, am impresia că unele personaje, chiar majoritatea cred, sunt cumva niște carucaturi, și fiind așa totuși nu mi-au lăsat senzația de personaje de carton. Nu m-am atașat de niciunul dintre ele în mod special, dar mi-au părut destul de reale și aici nu m-a deranjat faptul că nu mi-am găsit un favorit, așa cum mi se întâmplă de obicei. Cred că ar fi fost și un pic cam greu, dar mi s-a părut interesant modul în care au fost construite personajele și ceea ce au făcut ele, mai puțin vreo două femei cam exagerate, dar cred că ăsta era și scopul lor acolo.
Nu vreau să dau numele celor două personaje principale, ca să le zic așa, pentru că simt că aș strica surpriza, dar unul din ei, cel cu o situație mai bună mi s-a părut foarte greu de a fi urât, dar și de a fi plăcut. Face foarte multe lucruri contradictorii, și chiar gândește în două moduri care se cam contrazic, dar mie asta nu a făcut decât să îmi arate cât de ciudată poate fi lumea, și nedreaptă. Și asta nu doar din cauza a ceea ce gândește și face personajul ăsta, ci și din cauza modului în care cineva încearcă să facă lumea mai sigură, dar în procesul ăsta nimeni nu pare să se gândească prea mult la consecințe. Au ei un motiv, dar de la el pot porni atâtea discuții, unele apar și în carte, cred că e genul ăla de discuție care ar putea continua la nesfârșit.
Dar postarea asta nu poate continua la nesfârșit, deci să trec la concluzii. Mi se pare ciudat să o spun, dar mi-a plăcut, atât de înfricoșătoare pe cât e ideea, și mi s-a părut o prezentare destul de realistică a unei societăți ce tinde spre o distopie, și recomand mai ales dacă vă place genul distopic și/sau SF.

- Prietenii nu sunt neapărat cei de lângă noi, cei pe care îi primim în casele, în inimile, în sufletele noastre. Oamenii profită adesea de această deschidere pe care o avem față de semenii noștri doar pentru a ne face rău. Adesea prietenii cei mai buni sunt cei care fac ceva pentru noi fără să ne cunoască, fără să ne fi văzut vreodată, sau chiar fără să ne bănuiască existența.

- Pe scurt, să-i fac să înțeleagă că dacă viața nu ți-a oferit nimic astăzi, poate îți va oferi mâine, sau poimâine... Poate că nu-ți va oferi niciodată nimic demn de luat în seamă, nici după o mie de ani de așteptări dar, în ciuda a toate astea, viața merită trăită.

miercuri, 13 ianuarie 2016

Leapșă: Reminds me TAG

Am primit leapșa de la Lavinia, thank you! :)
Nu știu cât de bine voi reuși să răspund, dar e totuși un gen de leapșă pe care nu cred că l-am mai văzut, so yeah.

Reguli: 
 - Amintește în articol persoana care te-a provocat la TAG.
 - Pentru fiecare „amintire” propusă alege câte o carte citită și argumentează în câteva cuvinte.
 - Dacă nicio carte citită nu corespunde unei „amintiri”, poți alege una din cărțile pe care dorești să le citești, dar să precizezi acest aspect.
 - Găsește alte 5 sau 10 „amintiri” (cât te ține inspirația).
 - Lipește eticheta pe alte 5 sau 10 blogguri (provoacă mai departe).

1. O carte care îți amintește de copilărie.
Albă va zăpada, pentru că pe vremea când încă nu știam să citesc, rugam pe toată lumea să îmi citească povestea asta, chiar și după ce o învățasem pe de rost.

2. O carte care îți amintește de școală.
Cișmigiu et comp de Grigore Băjenaru. Acțiunea se petrece într-un liceu, și prezintă multe dintre șotiile pe care le făceau protagoniștii, ce altceva mi-ar putea aminti mai bine de școală? Eu sunt o fire liniștită, dar îi urmăream pe ceilalți făcând prostii, am niște amintiri destul de amuzante.

3. O carte care îți amintește de mâncare.
Cianură pentru un surâs de Rodica Ofog-Brașoveanu, din simplul motiv că Melania mănâncă multe dulciuri.

4. O carte care îți amintește de vacanță.
Căderea îngerului de Kristin Hannah, pentru că am citit-o într-o vacanță, atunci când nu mă plimbam de colo-colo, și îmi amintesc cu dag de ea.

5.  O carte care îți amintește de o carte.
...și la sfârșit a mai rămas coșmarul de Oliviu Crâznic. Pe parcurs, mai ales când se tot discuta despre misterul întregii povești, nu mă puteam gândi decât la o carte de Agatha Christie, Zece negri mititei

6. O carte care îți amintește de sărbători.
Fetița celei de-a șasea luni de Moony Witcher, pentru că a fost cadou de Crăciun de la părinții mei prin clasa a cincea, cred, și m-a atras imediat, eu care la vremea aia nu prea citeam.

7. O carte care îți amintește de o țară asiatică (+ ce țară?)
Zeii pedepselor cerești de Jennifer Cody Epstein, de Japonia, pentru că o parte din ea se petrece în țara aceea, țată pe care eu vreau să o vizitez la un moment dat, dacă îmi voi permite vreodată.

8. O carte care îți amintește să iubești.
Hoțul de cărți de Markus Zusak, poate și pentru că se petrece în timpul perioadei holocaustului.

9. O carte care îți amintește că trebuie să faci o schimbare.
Destine pierdute de Adina Speteanu, când mă gândesc la Natalia îmi amintesc că ar trebui să am ceva mai multă încredere în mine. Am făcut progrese, dar încă există loc de mai bine, nu sunt chiar unde aș vrea să fiu din punctul ăsta de vedere.

10. O carte care îți amintește de tine.
Eh, asta e o întrebare interesantă, că nu mă gândesc la asta atunci când citesc, trebuie să caut un pic prin lista de cărți citite să văd dacă găsesc ceva. O să zic The night circus de Erin Morgenstern, pentru că visez mult cu ochii deschiși, mai ales la lucruri imposibile, gen lumi magice, multă magie la mine în cap, iar cartea asta a fost perfectă pentru minte din punctul ăsta de vedere.

Leapșa o poate lua oricine, dar o voi da mai departe următorilor: AndreeaSaraGhandaChucky.

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

Currently watching + to watch

Postarea asta e inspirată de una pe care am văzut-o pe blogul Padeniye, și având în vedere că mi-am dat seama că mă uit la tot felul de filme/seriale, și am o listă de titluri pe care aș vrea să le văd, m-am gândit să scriu și eu ceva de genul. Doar că voi adăuga aici și toate serialele pe care le-am început, dar nu și terminat, și cred că sunt câteva.

Să începem cu serialele pe care le-am început:
  1. The big bang theory(2007 - ). Aici sunt la zi, cum s-ar spune, aștept următorul episod din sezonul 9. Și trebuie să spun că, deși are atâtea sezoane, cred că e încă destul de bun. Poate nu la fel de amuzant ca primele sezoane, dar îmi place cum a evoluat, atât ce se petrece, cât și personajele și relațiile dintre ele. 
  2. Once upon a time(2011 - ). Și cu serialul ăsta sunt la zi, am văzut ultimul episod care a apărut din sezonul 5, aștept luna martie pentru cealaltă jumătate a sezonului. Nu îmi e foarte clar ce vor să facă mai departe, adică după tot ce s-a întâmplat în prima jumătate... sunt un pic sceptică cu privire la continuare. Mi-a plăcut ce s-a întâmplat so far, dar nu prea văd cum au de gând să continue, dacă asta are sens.
  3. Sherlock(2010 - ). Nu mai țin minte exact de ce am început serialul ăsta, dar măcar l-am început când existau trei sezoane. Adică exact câte are și acum, plus un episod special de Crăciun, cel puțin cred că pentru asta a fost făcut. Și acum va trebui să aștept până în 2017 pentru sezonul patru, asta presupunând că nu se mută data și mai în viitor. Vreau următorul sezon, Sherlock e oribil din punct de vedere al ultimului episod de sezon, că te lasă cu un milion de întrebări și fără vreo certitudine referitoare la când vor apărea continuările.
  4. Lab rats(2012 - ). Nu știu ce să fac cu serialul ăsta, pentru că a ajuns într-un punct... ciudat și din câte am putut afla, încă nu s-a terminat. Eu sunt aproape de finalul sezonului trei și încă încerc să mă hotărăsc dacă să continui sau nu.
  5. The Flash(2014 - ). AKA noua mea obsesie și motivul pentru care probabil nu veți vedea vreo recenzie a unei cărți prea curând de la mine. De luni de zile tot îmi zic că vreau să văd dacă îmi place sau nu, dar episoadele de 40 de minute m-au tot oprit. Dar am văzut până acum primele 17 episoade și zău dacă nu m-aș uita încontinuu! O să recunosc că primul episod e un pic ciudat, dar toate începuturile a orice despre super-eroi mi se par la fel, și a avut ceva care să mă facă să vreau să continui și mă bucur că am făcut-o. Singurul lucru care mă îngrijorează e că o dată ce voi ajunge la zi cu el va trebui să aștept să apară episoadele din sezonul doi, care e în producție acum.
Am început prea multe seriale... Și toate sunt încă on-going, yay...

Dar am și două seriale pe care mă gândesc să le încep, nu știu când, but one day I might.
  1. Gilmore girls(2000 - 2007). Da, e terminat, da, are 7 sezoane, motiv pentru care încă nu m-am apucat, dar am văzut episoade pe la TV din când în când și mi se pare drăguț. Nici nu vreau să știu câte episoade sunt în total...
  2. Super girl(2015 - ). De când am auzit prima dată de personaj, mi s-a părut interesant, și știu de serial de o vreme, dar fiindcă nu am auzit păreri prea bune despre el, l-am tot evitat. Dar vreau măcar să îi dau o șansă, să văd ce părere voi avea eu despre el, pentru că trailer-ul mi s-a părut interesant. Dacă îmi va plăcea sau nu, rămâne de văzut.
Și am și câteva filme despre care știu că apar anul ăsta pe care vreau să le văd. Nu mai aduag și alte filme pe care tot zic că le văd de un timp, lista ar deveni mult prea lungă.
  1. Deadpool. Nu știu mai nimic despre personaj, dar am tot văzut trailer-ele și cred că arată super, plus că e Ryan Reynolds în rolul principal, și cred că o să fie bun. Sper să nu mă înșel.
  2. Batman vs Superman: Dawn of justice. Nu știu ce așteptări să am de la filmul ăsta, ce am văzut din trailer mi s-a părut că arată bine, dar nu cred că va fi chiar ce promite titlul că va fi, adică nu cred că o să se lupte prea mult unul cu celălalt, e doar un feeling al meu. Dar tot sunt curioasă să îl văd, și numai pentru toate discuțiile pe care le-am tot văzut de-a lungul anilor despre cine ar câștiga într-o astfel de luptă. 
  3. Captain America: Civil War. Adică e următoarea parte din MCU, trebuie să îl văd, iar trailer-ul arată bine, cred că va fi interesant, și am o slăbiciunea pentru Bucky.
  4. Now you see me 2. Nu am așteptări la momentul ăsta, nu am văzut niciun trailer, dar mi-a plăcut atât de mult primul, încât îl voi vedea pe al doilea oricum, și sper să fie bun. Am o slăbiciune și pentru magie.
  5. Suicide squad. O să recunosc că nu sunt convinsă că e genul de film care mi-ar plăcea, dar are legătură cu super-eroii, deci one way or another I will see this movie. Măcar de curiozitate.
  6. Doctor Strange. Recunosc că nu știu mai nimic depsre personaj, dar BENEDICT CUMBERBATCH!!! 
Probabil că voi mai descoperi și alte filme pe parcursul anului pe care voi vrea să le văd, dar astea cinci sunt cele pe care vreau neapărat să le văd în cinema.

Asta ar fi tot ce aș avea de spus despre subiectul ăsta, nu sunt chiar cinefilă, cel puțin nu cred, dar găsesc câte o chestie din când în când care ajunge să mă obsedeze... Oh well. 

luni, 4 ianuarie 2016

Biblioteca mea(2016)

Așa cum am promis, iată noul bookshelf tour! Nu aș fi crezut că într-un an voi adăuga atâtea cărți în bibliotecă, dar nu îmi pare rău. You can never have too many books, right?
Cam asta ar fi o privire de ansamblu asupra modului în care arată biblioteca acum, cu tot cu decorațiunile de Crăciun, care mi se pare super drăguțe. Încă am destule rafturi goale, dar la cum am cumpărat cărți în ultimul an... încep să cred că ai mei au dreptate când zic că voi avea nevoie de un alt corp curând...
 

O să o iau raft cu raft. Titlurile colorate cu albastru sunt cele pe care le-am citit, iar cele tăiate sunt cele la care am renunțat, din diverse motive.
Ăsta e primul raft. O voi lua de la dreapta la stânga.
Chirurgul de Tess Gerritsen
Clubul Mefisto de Tess Gerritsen
Ok, următoarea e o carte de japoneză, pe care o am de câțiva ani, și o țin în caz că voi avea vreodată suficientă ambiție pentru a o învăța, mai ales alfabetul.
Endgame. Jocul final: convocarea de James Frey și Nils Johnson-Shelton
Zei americani de Neil Gaiman
Hex hall de Rachel Hawking
Jurnalele vampirilor vol 1-4 de L.J. Smith
Numele vântului de Patrick Rothfuss
 Tronul de cleștar de Sarah J Maas
Crown of midnight de Sarah J Maas
Vei fi acolo de Guillaume Musso
Fata de hârtie de Guillaume Musso
Chemarea îngerului de Guillaume Musso
Ce-aș fi eu fără tine? de Guillaume Musso
După șapte ani de Guillaume Musso
Mâine de Guillaume Musso
Conflicte care au schimbat lumea de Rodney Castleden
Regatul umbrelor de Leigh Bardugo
Fallen de Lauren Kate
Jocul de Anders de la Motte
 Robopocalipsa de Daniel H. Wilson
Pragul de Doina Roman
Pragul 2: Umbra Martor de Doina Roman
Secretele clubului de sushi de Christy Yorke
Ura de Anne Holt
Prime time de Liza Marklund
Al patrulea de Kjell Ola Dahl
Let it snow de John Green, Maureen Johnson și Lauren Myracle
Dragă viață de Alice Munro
Ucenicul de Tess Gerritsen
Păcătoasa de Tess Gerritsen
Dublura de Tess Gerritsen
Dispariția de Tess Gerritsen
Tot de la stânga la dreapta.
Sissi. Biografia împărătesei Elisabeta de Austro-Ungaria de Angeles Caso
Saga dinastiei de Habsburg de Jean des Cars
Saga reginelor de Jean des Cars
Fahrenheit 451 de Ray Bradbury
Elisabeth - Empress of Austria de Karl Tschuppik
Podul spionilor de Giles Whitell
Numere de Rachel Ward
Grace de monaco de Jean des Cars
Saga dinastiei Romanov de Jean des Cars
Sissi de Jean des Cars
Rudolf de Habsburg de Christine Mondon
Reflecții asupra revoluției franceze de Francois Furet
Lumea de ieri de Stefan Sweig(o voi citi la un moment dat)
Orele astrale ale omenirii de Stefan Sweig 
Petru cel Mare de Henri Troyat
Obosit de viață, obosit de moarte de Mo Yan
Zeii pedepselor cerești de Jennifer Cody Epstein
Pictorița din Shanghai de Jennifer Cody Epstein 
Memoriile unei gheișe de Arthur Golden 
Poveste pentru timpul prezent de Ruth Ozeki 
De neînvins de Laura Hillenbrand
Orfani în Brooklyn de Jonathan Lethem
Jumătatea rea de Sally Green
Alter.ego de Ana Mănescu
Scrisoare deschisă către un tânăr de Andre Maurois
Concert în memoria unui înger de Eric Emmanuel-Schmitt
Visătoarea din Ostende de Eric-Emmanuel Schmitt
Flashforward de Robert J. Sawyer
Sfârșitul copilăriei de Arthur C. Clarke
Rendez-vous cu Rama de Arthur C. Clarke
Eon de Greg Bear
Xenos. Contact între civilizații(antologie)
Călătorii în timp(antologie) 
Poker în infern de Florian Lafany și Gautier Renault
Insomnia de Charlie Huston 
Ce să fac cu moștenirea? de Kerstin Gier
Mă sinucid altă dată de Kerstin Gier
Magazinul de sinucideri de Jean Teule 
Înainte să adorm de S.J. Watson 
Second life de S.J. Watson
De la dreapta la stânga.
Frontiera de Lucian Dragoș Bogdan
Traficantul de umbre de Monica Ramirez
The heiress's knight de Monica Ramirez
Asasin la feminin de Monica Ramirez
Identități secrete de Monica Ramirez
Balanța puterii de Monica Ramirez
Bariere de fum de Monica Ramirez
Abis de Monica Ramirez
Nume de cod: Arkon de Anamaria Ionescu
Crima de la jubileu de Lucia Verona
9 istorii reutilizate de Eugen Lenghel
Crimă la timpul trecut de Adina Speteanu 
Destine pierdute de Adina Speteanu
Jocul secretelor de Adina Speteanu
Îngeri de gheață de Adina Speteanu
Ultima privire  de Adina Speteanu
Zona zero de Lavinia Călina
Anotimpul pumnalelor de Șerban Andrei Mazilu
Delirul încapsulat de Florin Pîtea
În sângele tatălui de Ciprian Mitoceanu
Marina de Carlos Ruiz Zafon
Prințul din negură de Carlos Ruiz Zafon
Palatul de la miazănoapte de Carlos Ruiz Zafon
Luminile din septembrie de Carlos Ruiz Zafon
Umbra vântului de Carlos Ruiz Zafon
Jocul îngerului de Carlos Ruiz Zafon
Prizonierul cerului de Carlos Ruiz Zafon
Dacă citești asta înseamnă că am murit de Andrew Nicoll
A fost odată ca niciodată de Andrew Nicoll
Nisipurile Sakkarei de Glenn Meade
Mesagerul de Markus Zusak
Cântul vrăjitoarelor vol 1 de Mireille Calmel 
Cântul vrăjitoarelor vol 2 de Mireille Calmel
Cântul vrăjitoarelor volumul 3 de Mireille Calmel
Frăția inelului de J.R.R. Tolkien
Cele două turnuri de J.R.R. Tolkien
Întoarcerea regelui de J.R.R. Tolkien
Silmarillion de J.R.R. Tolkien
De la stânga la drepata.
Provocarea I de Simona Stoica
Provocarea II de Simona Stoica
Specimenul de Andrei Trifănescu
Acluofobia de A.R. Deleanu
Bizaroproze de Flavius Ardelean
Contesa Aneke de Anna Vary
Mathias de Anna Vary
Oameni, îngeri și demoni de Lina Moacă
Copiii întunericului de Lavinia Călina
Ultimul avanpost de Lavinia Călina
Vânătoarea de Lavinia Călina
Lacrimile diavolului de Ștefana Czeller
Olive Kitteridge de Elizabeth Strout
Slujitorii regelui de Mireille Calmel
Jocul umbrelor de Mireille Calmel
Patul lui Alienor de Mireille Calmel
De la stânga la dreapta.
Eroi fără voie(antologie)
Fetița prietenei mele de Dorothy Koomson
Fetele de înghețată de Dorothy Koomson
Manuscrisul anonim de Debra Ginsberg
The night circus de Erin Morgenstern
Evantaiul lui Yasumi de Jocelyne Godard
La capătul curcubeului de Vernor Vinge
The phantom of the Opera de Gaston Leroux
Emma de Jane Austen
Mic dejul la Tiffany de Truman Capote
N.P de Banana Yoshimoto
Grotesc de Natsuo Kirino
Ultimele două sunt cărți mai vechi, pe care le-am descoperit când făceam curat cu ai mei în diversele cărți din casă și au ajuns la mine.
Mici povestiri pentru oameni mari de Grigore Băjenaru
Și o carte de poezii de Coșbuc, pentru că e unul din puținii poeți ale cărui poezii chiar îmi plac.
De la stânga la dreapta.
Salvează-mă de Guillaume Musso
Și după de Guillaume Musso
Everville de Clive Barker
Casa scorpionului de Nancy Farmer
Călătorie în trecut de Vera Cowie
Arthur și piatra magică de Kevin Crossley-Holland
La răscruce de Kevin Crossley-Holland
Mărturia de Anita Shreve 
Flacăra iubirii de Nicholas Evans
The man in the iron mask de Alexandre Dumas
Anima Templi de Robin Young
Cum să scap de Matthew de Jane Fallon
A doua șansă de Jane Fallon
Un tip mortal de Marian Keyes
Ne vedem pe net de Leslie Oren
Magic de Melissa Bank
...și la sfârșit a rămas coșmarul de Oliviu Crâznic
De la stânga la dreapta.
Fata care a atins cerul de Luca di Fulvio
Poveste de iarnă de Mark Helprin
Culoarea sentimentelor de Kathryn Stockett
1Q84 de Haruki Murakami
Ascultă cum cântă vântul/Pinball 1973 de Haruki Murakami
În noapte de Haruki Murakami
Iubita mea, Sputnik de Haruki Murakami
Cronica păsării-arc de Haruki Murakami
Pădurea norvegiană de Haruki Murakami
În căutarea oii fantastice de Haruki Murakami
Dans dans dans de Haruki Murakami
La capătul lumii și în țara aspră a minunilor de Haruki Murakami
De la stânga la dreapta.
Starters de Lissa Price
Enders de Lissa Price
Războiul bătrânilor de John Scalzi
The Martian de Andy Weir
Ozz de Ștefana Czeller
Dragonul majestății sale de Naomi Novik
Cavalerul celor șapte regate de George R.R. Martin
A game of thrones de George R.R. Martin
A clash of kings de George R.R. Martin
A storm of swords de George R.R. Martin
A feast for crows de George R.R. Martin
A dance with dragons de George R.R. Martin

Iar acolo pe raft se află kindle-ul, pe care vreau să îl folosesc mai mult, a fost un pic cam abandonat și mi se pare păcat. Așa că, drept un fel de bonus, voi adăuga aici și cărțile pe care le am pe el, și cele citite și cele la care încă nu am ajuns. Sunt doar câteva.
Requiem for an assasin de Monica Ramirez
Viață dublă la veneția de Monica Ramirez
Fantoma de pe lac de Monica Ramirez
Cerneală și sânge de Cristina Czeller
Crux de Șerban Andrei Mazilu 
Magic&Madness de Șerban Andrei Mazilu 
Limbo de Șerban Andrei Mazilu 

Și am terminat, în sfârșit, nu m-am așteptat să iasă o postare atât de lungă :)) 
Astea sunt cărțile din biblioteca mea, în prezent. Dacă e ceva ce ați vrea voi să știți, nu știu, orice, eu răspund cu plăcere.