miercuri, 30 martie 2016

Planuri pentru Final Frontier

Nu am mai fost niciodată la Final Frontier, dar anul ăsta vreau să o fac pentru că am auzit lucruri bune despre acest târg de carte. Am știut când s-a desfășurat anul trecut, dar nu am apucat să mă lămuresc de e cu el și până la urmă am renunțat. Dar anul ăsta chiar vreau să merg, pentru că am văzut mai multe evenimente la care vreau să ajung. Deci astea ar fi planurile mele pentru Final Frontier, atât legat de evenimentele de care sunt interesată, dar și ce cărți aș vrea să îmi iau, sperând bineînțeles să mă țină bugetul.

Să începem cu evenimentele.
Sâmbătă - 2 aprilie
  • 13.00 – 14.00. Secția 14. Invitați: Iulia Albota, Maria Bumbar, Mihai Alexandru Dinca, Andrei Duduman, Valentin Goran, Alexandra Medaru, Tudor Scânteie
  • 14.00 – 15.00. HAC!BD. Marian Coman – Haiganu. Fluviul Șoaptelor. Lectură din volumul 2. Prezintă: Marian Coman, Mihai Ionascu
  • 15.00 – 15.30 De la Conan Barbarul la distopie și stele. Lansare de carte: Robert E. Howard –Conan Barbarul: O vrăjitoare se va naște (primul titlu din proiectul Crux Publishing “Integrala Robert E. Howard”), Ciprian Mitoceanu – Insula Diavolului (al doilea volum din seria Predestinare genetică), Ana-Maria Negrilă – Regatul sufletelor pierdute (primul volum din seria Stelarium) Prezintă: Andreea Sterea. Invitați: Oliviu Crâznic, Șerban Andrei Mazilu, Florin Pîtea și Mara Radu
  • 16.15 – 17.00. Paladin. Lansare de carte. James Corey – Trezirea leviatanului (traducere de Mihai-Dan Pavelescu), Brandon Sanderson – Elantris (traducere de Iulia Dromereschi), Pierce Brown – Furia roșie (traducere de Iulia Pomagă). Prezintă: Matei Sâmihăian. Invitați: Ionuț Bănuță, Michael Haulică, Liviu Szoke
  • 17.00 –  19.00. Edituri, colecții Moderator: Liviu Szoke. Invitați: Ana Nicolau (Nemira), Bogdan Hrib (Tritonic), Șerban Andrei Mazilu (Crux), Horia Nicola Ursu (Millennium)

Duminică - 3 aprilie
  • De la ora 15:00 va avea loc atelierul de confecționat povești fantastice #7 organizat de editura Crux Publishing.
Mai sunt duminică câteva evenimente interesante, dar nu știu sigur dacă voi ajunge la toate. Le voi pune totuși aici, cine știe ce se va întâmpla până la urmă?
  • 12.30 – 13.15. MilenniumLansare de carte. Ioana Vișan – Secvență de zbor, Lucian Dragoș Bogdan – Povestiri fantastice. Prezintă: Horia Nicola Ursu. Invitat: Lucian Dragoș Bogdan
  • 13.15 – 14.00. Tritonic. Lansare de carte: Alexandru Lamba – Sub steaua infraroșie, Aurel Cărășel – Galaxia sudică. Prezintă: Bogdan Hrib. Invitați: Michael Haulică, Alexandru Lamba
  • 14.00 – 15.00. Nemira. Optimismul distopiei? Pornind de la romanele Vegeta&Mineral
    Invitați: Cristi Mărculescu, Marian Truță, Dănuț Ungureanu
La capitolul cărți, lista mea de dorințe sună cam așa:
  • Marian Coman – Haiganu. Fluviul Șoaptelor
  • Ciprian Mitoceanu – Insula Diavolului
  • Ana-Maria Negrilă – Regatul sufletelor pierdute
  • Dan Rădoiu - Povestiri de la marginea realității
  • Metamorfoze
  • Brandon Sanderson – Elantris
  • Ioana Vișan – Secvență de zbor
  • Alexandru Lamba – Sub steaua infraroșie
  • John Scalzi - Brigăzile fantomă
Știu deja că nu le voi lua pe toate, dar mereu trebuie să îmi fac o listă. Și nu aș fi ajuns duminică, dar țin să merg la atelierul organizat de cei de la Crux, pentru că m-am distrat de fiecare dată, și nu vreau să îl ratez. Și poate mai ajung și la alte evenimente cu ocazia asta.

Astea ar fi planurile mele pentru weekend, și voi scrie o postare separată după eveniment, unde voi povesti despre tot, și cu ocazia asta se va vedea la ce am ajuns și la ce nu. Dacă nu mă bat diverse lucruri, fingers crossed, s-ar putea chiar să ajung la toate evenimentele înșirate mai sus.

sâmbătă, 26 martie 2016

Barman v Superman: Dawn of Justice

O să zic un lucru încă de la început, pentru că nu știu alt loc unde să îl spun. Am vrut foarte mult să văd filmul ăsta mai ales pentru că am vrut să scriu despre el, ceea ce probabil că sună ciudat, but whatever. De când am văzut trailerul în care apare creatura aia creată de Lex Luthor, care am aflat că se numește Doomsday, mi-a fost clar că filmul nu va fi atât despre lupta dintre Batman și Superman, cât despre alte lucruri. Și am avut dreptate, nu cred că se bat mai mult de douăzeci de minute în tot filmul.
Nu cred că are vreun rost să mai scriu vreun rezumat pentru film, titlul mi se pare self explanatory, deci voi trece direct la imrpesiile mele despre el. Nu o să mint, am fost dezamăgită. Nu aș spune că am urât filmul ăsta, pentru că nu e cazul, dar nici nu mi-a plăcut prea tare. În cele din urmă, aș zice că a fost doar ok. 
Din punctul meu de vedere, cea mai mare problemă a filmului e modul în care a fost construit și faptul că a încercat prea tare să se ia în serios. Și cu cât mă gândesc mai mult la el, cu atât îmi vin în minte mai multe lucruri care nu mi-au plăcut.
În primul rând, nu pot să înțeleg de ce au simțit nevoia să introducă povestea morții părinților lui Bruce Wayne în filmul ăsta. Cred că toată lumea știe povestea și mie mi s-a părut inutilă acolo, chair dacă recunosc că a fost filmată foarte frumos scena. Mai am și o problemă cu toate coșmarurile lui Bruce Wayne, dar nu intru în detalii despre asta, zic doar că au foarte weird.
Nu am fost fan nici al modului în care toată povestea a fost spusă, au fost mai multe fire narative care cred că trebuiau să ducă în același punct, dar... nu cred că toată chestia a avut efectul dorit. Mie mi s-a părut că a fost mult build-up care la final nu a fost ceea ce ar fi putut să fie.
Totuși, filmul nu a fost groaznic, sunt câteva idei foarte interesante prin el, și mi-a plăcut că la început arată o scenă din lupta de la finalul lui Man of Steel așa cum a văzut-o Bruce Wayne, scenă care explică de ce îl consideră pe Superman drept o amenințare și mi s-a părut foarte mișto chestia asta.
Cred că actorii au făcut o treabă foarte bună, performanța mea preferată este a celui care îl joacă pe Lex Luthor, cred că a jucat foarte bine. Și restul cred că au jucat foarte bine, am o părere foarte bună despre toți cei care au jucat în filmul ăsta.
Și e o replică în film, pe care o spune mama lui Clark Kent, care mi-a plăcut mult când am auzit-o în trailer și mi-a plăcut la fel de mult în film, deci trebuie să o pun aici.

Be their hero, Clark. Be their angel, be their monument, be anything they need you to be... or be none of it. You don't owe this world a thing. You never did.

E replica mea favorită din tot filmul!
Planul lui Lex Luthor a fost destul de interesant de urmărit, dacă un pic ovelry complicated, dar tipul o să zic că mi se pare destul de deștept, chiar așa nebun cum e. Într-un fel i-a cam jucat pe toți pe degete, un lucru la care nu m-aș fi așteptat.
Lupta efectivă dintre Batman și Superman, luată ca atare, a fost chiar reușită. Nu am fost fan al modului în care au ajuns să se lupte, mai ales că putea fi evitată de la bun început situația și salva și timp, dar făcând abstracție de chestia asta, a ieșit mai bine decât m-am așteptat.
Cât despre ultima luptă de la final... chiar dacă mi-a plăcut să o văd pe Wonder Woman în sfârșit acolo, tot mi s-a părut că a durat cam mult și că s-au distrus prea multe în întreaga chestie, așa, de dragul exploziilor și a efectelor speciale.
Dar filmul primește puncte de la mine pentru ceea ce a făcut la finalul luptei respective, nu o să zic ce, pentru că spoilere, dar chiar nu m-am așteptat să o facă. Bine, sunt convinsă că nu va rămâne așa, dar nu credeam că ar face ceva de genul și mie chiar mi-a plăcut. Știu că sunt vagă, dar veți înțelege dacă veți vedea filmul.
Și până nu uit, mi-au plăcut și toate referințele la alți meta-humans, cum îi numesc aici, cum ar fi Flash, Aquaman și am aflat că unul din ei e Cyborg. Abia aștept să îl văd pe Flash, îmi place mult personajul.
Însă chiar și cu toate lucrurile menționate mai sus, filmul tot o dezamăgire a rămas. Cred că au încercat să facă prea multe într-un singur film, a fost și lung, iar la final nu cred că a ieșit la fel de bine pe cât s-ar fi sperat. A fost ok, și atât.

sâmbătă, 19 martie 2016

"În căutarea oii fantastice(The Rat #3)" de Haruki Murakami

În sfârșit am reușit să termin cartea asta! Nu e vorba că nu mi-ar fi plăcut, nu e cazul, dar luna martie ca fost una destul de aglomerată din mai multe motive și automat timpul și cheful meu de citit au tot scăzut.
Pe Goodreads scrie că ăsta e al treilea volum dintr-o trilogie, dar mai e și o carte după asta, și trebuie să spun că mă bucur că am citit primele două volume înainte să îl citesc pe ăsta. Nu sunt sută la sută sigură dacă personjul din romanul ăsta e același cu cel din primele două sau nu, deși sunt tentată să zic că da, dar apar câteva elemente comune cu celelalte două volume, printre care barul lui J și Șobolanul. A fost interesant să găsesc elementele astea aici și clar se vede o schimbare în bine față de primele două volume. Dar să trec la cartea propriu-zisă.
Naratorul din această carte, căruia nu îi este menționat niciodată numele, ca de altfel oricărui alt personaj de aici, dă de niște necazuri, ca să le zic așa, după ce publică într-o revistă o poză cu niște oi, pe care a primit-o de la prietenul lui. De aici, îi este cerut să găsească o oaie cu o stea pe spate, iar în timpul căutării se întâmplă tot felul de lucruri bizare.
Nu știu exact unde pe listă aș adăuga cartea asta, pentru că deși mi-a plăcut sunt alte cărți ale autorului care mi-au plăcut mai mult. Dar cred că asta are legătură mai mult cu subiectul oilor, care nu mi se pare neapărat interesant in sine și asta a avut un efect destul de mare în timp ce citeam. Dar, făcând un pic abstracție de oi, chiar mi-a plăcut. Și am avut un vis tare ciudat după ce am citit-o într-o noapte înainte să mă culc, nu cred că am mai părți cu vreo carte de-a lui Murakami până acum.
Nici nu știu exact cum să vorbesc despre cartea asta, pentru că e atât de bizară uneori și cred că dacă mă gândesc bine la tot ce s-a întâmplat, aduce un pic a încercarea cuiva de a controla întreaga lume, care mă duce cu gândul la distopie, dar e atât de departe de gen încât nici nu știu cum să o descriu. 
Totul aici mi s-a părut bizar cam încă de la început. Personajul principal divorțează de soție, după care întâlnește o fată cu niște urechi speciale, care cred că are ceva puteri paranormale, apoi i se cere să caute o oaie și dă în căutarea lui peste tot felul de alte personaje, printre care patronul unui hotel și tatăl lui, care a avut de-a face cu oaia pe care el o caută. 
Dar dintre toate cărțile lui Murakami pe care le-am citit până acum, cred că asta a avut cel mai deprimant final, pentru mine cel puțin. Fiindcă mi-a luat atât de mult timp să termin cartea asta, finalul ăla mi-a frânt inima. Mi s-a părut pur și simplu prea trist.
Și nici nu știu ce să mai spun despre cartea asta, dar mi-a amintit de ce Murakami e unul din autorii mei preferați, nu cred că altcineva ar putea face ceea ce reușește el să facă în cărțile lui. 

Mă întrista gândul că mulți oameni mai buni ca mine se pierdeau înaintea mea.

Noi, oamenii, putem să rătăcim după bunul plac pe tărâmurile întâmplării, ca niște semințe purtate pe aripile vântului de primăvară.
În același timp, însă, putem susține că nimic nu este întâmplător. Ce s-a întâmplat deja e cert că s-a întâmplat, ce nu s-a întâmplat e cert că nu s-a întâmplat, Altfel spus, avem o existențăefemeră prinsă între "totul" din urma noastră și "nimicul" dinaintea ochilor. Nu e loc nici de întâmplare, nici de posibilitate.
În realitate, cele două puncte de vedere nu sunt diametral opuse, ci mai degrabă (ca aproape toate opozițiile) seamănă cu două nume diferite ale aceluiași fel de mâncare.

Toate lucrurile pe care le știam despre ea nu mai erau acum decât niște simple amintiri. Iar amintirile începeau să se șteargă, aidoma celulelor vechi înlocuite de altele noi.

duminică, 6 martie 2016

Atelier de confecționat povești fantastice #6

Ieri, 5 martie, am participat la a șasea ediție a atelierului de confecționat povești fantastice organizat de editura Crux Publishing, ediție aniversară, cum au trecut șase luni de când acest atelier are loc. Și chiar ediție aniversară a și fost! De obicei atmosfera e una foarte plăcută și nu a fost atelier la care să nu merg unde să nu mă distrez, dar ăsta parcă a fost și mai și. Over the top, ca să zic așa.

Dar să încep cu începutul. Organizatorii au reușit să vină cu o idee nouă și de data asta, la început Dan Rădoiu prezentându-ne un text ce conținea numai acțiuni, un schelet, pe care apoi ne-a provocat să îl umplem, după cum își închipuie fiecare că ar fi putut decurge lucrurile. Eu nu am scris, dar cei care au făcut-o, și au decis să își citească textele, eu cred că au făcut o treabă foarte bună, chiar mi-a făcut plăcere să aud textele și nu țin minte să fi fost vreunul care să nu îmi fi plăcut.
Textul era despre un scriitor căruia îi lipsea inspirația și muza lui, de care nu era mulțimit și pe care voia să o trimită înapoi de unde venise.

Apoi una dintre scriitoare, împreună cu doi voluntari, au pus în scenă textul acesteia și trebuie să spun că a ieșit mult mai bine decât m-aș fi așteptat. Nu că nu m-aș fi așteptat să iasă bine, dar eram și destul de obosită și na, știți cum e. Dar chiar mi-a plăcut ce a ieșit, și sper să mai existe astfel de momente și la edițiile viitoare, pentru că până acum, în cele două dăți de improvizații, au ieșit niște scenete chiar reușite! 

Iar după această parte, cum încă mai aveam destul timp, am făcut și ceea ce facem de obicei la aceste ateliere, adică am creat un personaj și o poveste pentru el(nu știu de ce folosesc pluralul, pentru că eu nu am avut nicio contribuție). Și aici a fost partea care a fost over the top față de restul atelierelor. Ce a ieșit aici depășește tot ceea ce s-a creat la edițiile trecute, atât de mult încât nici nu cred că s-ar putea recrea în scris povestea, cel puțin eu nu aș reuși. Ceea ce pot spune este că personajul se numește Drăgoescu Emanuel, are 361 de ani, și este herghelegiu pentru o turmă de unicorni cu probleme psihologice, iar nici părinții lui nu sunt de lepădat, un tată scrib care scrie strâmb și o mamă care este o regină amnezică. Mai departe nu mai pot reproduce nici dacă aș încerca, dar nu mai țin minte care a fost ultima dată când am râs atât de mult cum am făcut-o ieri. Mai că nu mi-au dat lacrimile de atâta râs! Așa cum a zis cineva, sigur a fost ceva în ceai, altfel nu se poate explica ceea ce s-a întâmplat la acest atelier.

Pot spune că aceste ateliere devin tot mai bune cu fiecare ediție și abia o aștept pe următoarea! 

vineri, 4 martie 2016

"Magic&Madness(The Angellove Society #2)" de Șerban Andrei Mazilu

Nu aveam în plan să citesc nuvela asta imediat după ce am terminat Crux, dar am deschis fișierul să văd cum începe, de curiozitate, și când am văzut că e vorba despre Andrew nu am putut rezista! E unul din personajele mele preferate.
Andrew este un vrăjitor care apare în primul volum, împreună cu Thomas și Lexi, un cuplu căsătorit, amândoi având pacturi care le-au damnat sufletele. Și Andrew ca vrăjitor mi s-a părut destul de puternic când l-am întâlnit în primul volum, iar aici aflăm un pic mai multe despre el și despre cum l-a cunoscut pe Thomas în primul rând. Dar nu ăsta e de fapt subiectul nuvelei, ci o misiune care i se încredințează, neoficial, de a escorta un vampir ce suferă de multiple personalități, Victoria, din Anglia în România. Și despre problemele care apar pe parcurs, iar la final a avut un twist la care eu una nu m-aș fi așteptat.
Mi-a plăcut să îl văd pe Andrew drept personaj principal aici, și m-a impresionat și mai mult decât în primul volum, dacă asta mai e posibil. Și e cu atât mai interesant lucrul ăsta pentru mine, cu cât acțiunea de aici are loc înainte de tot ce se petrece în lumea Crux. 
Mi s-a părut distractiv modul în care l-a întâlnit pe Thomas, chiar mi-am pus întrebarea prima dată când i-am întâlnit și mă bucur că am mai aflat câte ceva. 
A fost distractiv de urmărit și misiunea în sine, mai ales dialogurile dintre Andrew și Victoria, m-am distrat copios în timp ce le citeam!
Am o singură plângere, totuși: a fost prea scurt! Aș pute citi câte sute de pagini numai despre Andrew, fără să mă plictisesc vreo cliăpă!
Știu că nu am scris prea mult, dar fiind o nuvelă nici nu cred că pot zice mai multe de atât. Chiar mi-a plăcut, și sunt curioasă să văd despre ce e vorba în al treilea volum din serie, care e tot o nuvelă. Dar nu mă voi plictisi să vorbesc despre seria asta în viitorul apropiat!

marți, 1 martie 2016

February favorites

Luna asta a fost scurtă și plină de tot felul de evenimente, și nu am adunat prea multe, dar sunt câteva lucruri despre care aș vrea să vorbesc. 

Probabil că ăsta nu e un lucru nou, dar mie mi-a plăcut foarte mult The night circus de Erin Morgenstern, și sunt tristă că încă nu a mai publicat nimic. Dar recent am aflat că există o serie de povestiri scurte scrise de autoare, pe baza unor poze. Se numesc Flax Golden Tales și am început să le citesc și chiar îmi plac. Până acum, din ce am citit, mi-au plăcut foarte mult Mistery Street și Hallowed Halls. Am înțeles că sunt destul de multe în total și am în plan să le citesc pe toate, dar în timp. Nu vreau să le termin prea repede.

Următorul lucru pe lista mea este Deadpool. Având în vedere că eu nici nu știam de existența personajului acestuia, a ajuns să mă intereseze foarte mult persoana lui, mai ales după ce am văzut filmul. Știu că nu e un personaj pozitiv, dar are ceva care mie îmi place foarte multe, chiar dacă nu pot pune punctul pe i. Filmul l-am văzut deja de două ori în cinema și aș putea să îl tot văd fără să mă plictisesc de el. E foarte distractiv de urmărit și, deși e violent, nu are extrem de mult sânge, ceea ce eu am apreciat, pentru că nu suport să văd mult sânge.

Nu mai țin minte exact unde am găsit geanta din dreapta, dar efectiv nu am putut rezista. Mai ales că nu seamănă cu nicio alta pe care am avut-o până acum. Îmi plac mult și culorile, iar ceea ce m-a făcut să nu pot zice nu e faptul că are multe buzunare. Numai în față are trei, mai are unul la spate și în interior și dimensiunea e ideală.
Am prea multe genți, ar trebui să stau departe de magazine un timp...

Până la urmă am decis să mă înscriu la un atelier, numele exact cred că e Atelier SF&F 3. Am mai auzit de el și când se începuseră încriserile pentru celelalte două ediții, dar la momentul acela nu dispuneam nici de bani nici de timp, ceea ce acum pot spune că am într-o anumită măsură și părea o idee bună. De stricat m-am gândit că oricum nu are cum să strice, și până acum pot spune că îmi place. Iar dacă până la final voi reuși să mă reapuc serios de scris eu îl voi considera un succes. Cu ultimul an de facultate și primele joburi, scrisul a ajuns pe un plan secund, iar acum nu mai știu exact de unde să îl apuc. Plus că e un sentiment plăcut să fii într-un grup cu persoane cu același interes cu al tău.

Probabil că o să vă plictisiți de cât de mult mă veți auzi vorbind de Crux, scrisă de Șerban Andrei Mazilu, dar m-am îndrăgostit un pic de lumea creată în cartea asta și vreau să tot vorbesc despre ea! Please read it, it's so worth it!


Ultimele două lucruri sunt cele din poza din stânga. Le-am găsit pe ambele în Jumbo la ultima vizită, și mi-au plăcut mult, plus că nu au fost nici scumpe.
Agenda cu Paris, pe lângă faptul că am o mică obsesie cu țara și orașul, am luat-o pentru că îmi trebuia ceva mai mic pe care să îl pot avea mereu la mine, să pot nota chestii dacă e cazul. Mai am două agende, dar una dintre ele a ajuns să fie exclusiv pentru job, iar a doua, deși îmi place foarte mult, e mai mare și mai greu de plimbat de colo-colo. Plus că mi se pare mult prea drăguță și nu vreau să o stric. Dar cea din poză mi se pare dimensiunea ideală și e și ușoară.
Și nu am putut pleca fără cană, în primul rând pentru că îmi place mesajul de pe ea și e și destul de mare. Ironia face că nici măcar nu beau ceai decât foarte rar, dar tot nu am putut rezista.


And that's it. Nu prea multe, dar luna februarie a fost mai bună pentru mine decât ianuarie, începuturile de an mi se par mereu ciudate. Plus că în februarie am găsit lucruri mici care m-au făcut fericită, ceea ce mi-a lipsit în ianuarie.