miercuri, 29 iunie 2016

"Limbo(The angellove society #3)" de Șerban Andrei Mazilu

Până acum, dintre toate cărțile și nuvelele scrise de autor, este foarte posibil ca asta să fie preferata mea. Și oricum seria asta îmi place mai mult decât cealaltă carte a lui, nu că aceea nu ar fi și ea foarte bună. Dar seria asta are mai mult din ceea ce îmi place mie extrem de mult, magie și o lume creată de autor care nu pare să aibă prea mult sens la început, dar care e de-a dreptul incredibilă.
Nuvela de față se desfășoară în același univers ca primul volum, și prezintă o altă parte din această lume. Aici găsim un oraș unde ajung sufletele care nu pot trece dincolo, pe nume Limbo. Iar dacă cineva moare aici, atunci va dispărea pentru totdeauna. Detectivul Hank tocmai investighează uciderea unei zâne, iar acest mister îl poartă spre aflarea adevărului despre oraș.
Aici nu întâlnim mai pe nimeni din primele două volume, cu excepția lui Akaba, dar nu voi zice ce rol are el aici, nu vreau să stric surpriza. În schimb, facem cunoștință cu câteva personaje noi, printre care Hank, menționat mai sus, împreună cu un vampir, care lucrează împreună cu el la caz și ar mai fi de menționat o bătrână vrăjitoare, care deși a apărut foarte puțin, tot a ajuns să îmi placă.
Îmi place mult lumea creată de autor, cu tot haosul și uneori lipsa de sens din ea. Nu aș putea explica exact de ce, dar îmi plac extrem de mult genul ăsta de lumi. Nimic nu pare să aibă sens, dar există totuși niște reguli, iar lucrurile nu sunt mai niciodată ceea ce par.
Un alt lucru care îmi place la cărțile autorului este stilul în care sunt scrise. Te ține cu sufletul la gură, poveștile lui au destulă acțiune, dar în același timp construiește foarte bine și lumile în care au loc toate întâmplările. Are tot ceea ce mi-aș putea eu dori de la o poveste.
Știu că recenzia asta e scurtă, dar este o nuvelă și nu aș vrea să zic prea multe. Deci dacă v-a plăcut Anotimpul pumnalelor eu vă recomand seria asta. De fapt v-o recomand chiar și dacă nu ați citit cartea aceea. Toate cele trei volume se găsesc în format kindle pe Amazon. 

He wanted to threaten with revenge, with slow and sweet pain he'd inflict upon them both, but he didn't. The hero died in the real world. The hero didn't stand up, with his final breath, sacrificing himself while taking down the villains. That's what defined being a hero: dying for a cause, noble but useless.

marți, 28 iunie 2016

La o cafea și o carte #2

Pe 25 iunie a avut loc cea de-a doua întâlnire la The coffee factory, organizate de Bogdan Hrib și Michael Haulică, fără cel din urmă care nu a putut ajunge, și au fost lansate câteva cărți. 

Dacă la prima întâlnire am primit cu toții două cărticele ce conțineau câte o poveste scurtă, scrise de Bogdan Hrib și Michael Haulică, de data asta am primit o poveste scrisă de Lucia Verona. Trebuie să le citesc și eu cândva curând, că sunt și scurte, iar de scriitorii mai sus menționați, mai puțin Lucia Verona, nu am citit nimic până acum.

Trecând la cărțile despre care s-a vorbit, au fost în total patru, le voi lua în ordinea cronologică.
Prima carte a fost Stăpânul castelului de Teodora Matei, care a fost descrisă de Bogdan Hrib ca un basm, dar și o poveste fantasy, și se pare că acțiunea se petrece în două dimensiuni diferite. Încă o carte pe wishlistul meu. Sună exact ca genul de carte care mi-ar plăcea, dar momentan nu sunt într-o situație în care să îmi permit să cumpăr cărți, but soon I might be.

Cea de-a doua carte despre care s-a vorbit a fost Cumsecade de Petru Bertean. Și asta a sunat interesant, e descrisă ca un thriller care se petrece într-un bloc, într-un cartier imaginar, dar nu sunt încă convinsă dacă e genul meu sau nu. Dar nu e exclus să mă hotărăsc să îi dau o șansă după ce mă mai gândesc un pic.

Apoi a urmat cartea unui critic literar, anule Morpheus de Felix Nicolau. Chiar sper că nu am greșit titlul. Ce mi-a atras mie imediat atenția la cartea aceasta a fost faptul că s-a spus că este scrisă în engleză. Este în colecția comunicare a editurii și aș vrea să pot spune despre ce este, dar recunosc că nu mai țin minte exact, dar știu că s-a zis că ea conține și texte despre tatuaje.

Iar ultima carte prezentată nu a fost una nouă, ci ediția a treia a cărții Blestemul manuscrisului de Bogdan Hrib. Face parte din seria Stelian Munteanu și toate cărțile din serie urmează a fi editate cu o nouă copertă. Este mistery&thriller și după ce au povestit autorii de față despre ea și seria asta sună fain. Și uite așa lista mea de cărți pe care vreau să mi le iau tot crește.

De asemenea, s-a anunțat deja când va avea loc următoarea întâlnire, anume pe 9 iulie, de la ora 17:00. Următoare poveste din colecția Povestea va fi scrisă de Dănuț Ungureanu și vor fi prezenți de asemenea și alți autori, deci eu una abia aștept următoarea întâlnire, chit că este foarte cald afară.

duminică, 26 iunie 2016

"De neînvins" de Laura Hillenbrand

Cumva tot ajung să citesc cărți cu subiecte destul de triste, asta deși mereu îmi zic că mai bine le evit. Dar cum despre cartea asta s-a făcut un film și la un moment dat anul trecut se tot vorbea despre ea, nu am putut să rezist când am găsit-o la un preț bun în Auchan, parcă.
Cartea prezintă o poveste de viață reală, cea a lui Louie Zamperini, un imigrant italian. În copilărie a fost destul de dificil, ajunsese chiar un pic delicvent, dar cu ajutorul fratelui său mai mare, Pete, își orientează energia într-o direcție mai bună, alergatul de performanță, și ajunge la Olimpiada din 1936, pe parcurs doborând tot felul de recorduri de viteză. Apoi însă începe cel de-al Doilea Război Mondial, iar el este recrutat de armată. Într-o misiune de căutare a unui avion dispărut echipajul lui Louie se prăbușește și ajung să petreacă 47 de zile pe o barcă de salvare, mai apoi fiind capturați de japonezi și trimiși în lagărele de prizioneri de război, unde sunt tratați cu brutalitate. Este practic povestea de viață a lui Louie și modul în care a reușit să supraviețuiască, dar și consecințele războiului.
Nu cred că este un spoiler faptul că Louie supraviețuiește până la final, din pozele aflate în carte reiese repede acest fapt. Într-un fel, eu mă bucur că știam de la început că va scăpa cu viață din toate necazurile, altfel nu știu dacă aș fi putut citi chiar până la final. Deși tot a fost un lucru peste care nu am crezut că va trece, dar voi vorbi mai târziu despre asta.
Ce am apreciat eu mult la modul în care e scrisă cartea este faptul că e povestită obiectiv, conține chiar și contextul pentru anumite evenimente și nu doar povestea lui Louie, chiar dacă el este în centrul cărții. O mare parte din carte petrecându-se în timpul războiului, perspectiva ajută la o mai bună înțelegere a lucrurilor care se petreceau atunci, și sunt alte persoane despre care se vorbește în carte care fie au un rol în viața lui Louie, fie în ansamblul lucrurile importante care se petrec. Un alt lucru bun pentru mine a fost faptul că sunt prezentate mai ales faptele, dacă s-ar fi descris mult pe partea de sentimente nu cred că aș fi citit până la final, sunt evenimente destul de deprimante în cartea asta. Pentru mine totuși cele mai emoționante momente au fost cele în care se povestea despre familiile prizonierilor de război, și mai apoi finalul cărții când aflăm despre consecințele pe care le-a avut războiul asupra acestor prizioneri și cum nu toți au reușit să revină la o viață cât de cât normală. Nimeni nu mai era la fel după.
Aș fi crezut că după ce războiul s-a terminat, iar prizonierii de război au primit ajutorul necesar, va fi mai ușor de citit, dar nu a fost. Pentru că toți au rămas cu sechele, PTSD și alte astfel de consecințe, iar unii nu au reușit să își revină niciodată. Cam aici a fost punctul în care am crezut că experiența războilui l-a distrus complet pe Louie, în ciuda tuturor lucrurilor pe care le-a supraviețuit, și am avut o surpriză plăcută când am descoperit că până la urmă a fost în stare să treacă peste asta.
Ăsta ar fi unul din motivele principale pentru care cred că această carte merită citită: pentru că în ciuda tuturor lucrurilor prin care a trecut Louie, optimismul și încăpățânarea lui l-au ajutat să supraviețuiască. Cartea are permanent o notă de optimisc. Sigur, până și el trece prin perioadă neagră, dar după tot ce a îndurat era de așteptat. Dar până la urmă tot reușește să găsescă ceva de care să se agațe, cu ajutorul anumitor oameni. Până la urmă, nu a fost o carte pe atât de deprimantă pe cât m-am așteptat să fie. Chiar m-a lăsat cu un mic zâmbet pe față la final.
Nu știu dacă e o carte pentru toată lumea, dar dacă sună ca ceva interesant, eu zic că merită să îi dați o șansă, oferă o altfel de perspectivă asupra războiului și consecințelor sale.

marți, 21 iunie 2016

The nice guys

Mie una, trailerul acestui film nu mi-a spus cine știe ce, nu arăta neapărat ca ceva ce aș vrea să văd inițial, dar apoi m-am gândit totuși să îi dau o șansă, cum la momentul acela nu mai rula niciun alt film pe care să îmi doresc să îl văd. A fost mai bun decât m-am așteptat să fie.
Holland March și Jackson Healy, doi detectivi particulari foarte diferiți, ajung să lucreze împreună la cazul unei actrițe porno ucise de curând. Prima lor întâlnire nu e tocmai prietenoasă, dar situația le cere să coopereze, iar așa ajung să descopere că misterul pe care vor să îl elucideze e mai complicat decât a părut la prima vedere.
Ăsta e un film care ar fi putut în orice clipă să devină de-a dreptul stupid, are genul acela de umor în majoritatea timpului. Dar din fericire nu a ajuns niciodată să depășească limita și să devină stupid, cel puțin eu nu cred asta. Iar faptul că am râs mai pe tot parcursul filmului m-a bucurat foarte mult, chiar aveam nevoie de așa ceva.
Un alt lucru pe care filmul ăsta l-a făcut foarte bine a fost modul în care a fost construit întregul caz și cum uneori cei doi detectivi găseau niște răspunsuri care ridicau în același timp multe alte întrebări. Iar la final eu chiar eram extrem de curioasă care va fi concluzia. Nu știu dacă pot spune că mi-a plăcut marea dezvăluire de la sfârșit, pentru că nu cunosc contextul real din anii '70 din Detroit în jurul căruia s-a învârtit întreaga poveste, dar tot misterul a fost bine construit de la început până la sfârșit.
Au fost și câteva situații ușor ridicole pe parcurs, dar per total nu mă pot plânge foarte mult din punctul ăsta de vedere. Față de alte filme de genul, ăsta e executat mult mai bine.
Cât despre personaje, când vine vorba de Healy. March și fiica lui, Holly, mi s-au părut destul de vii, în sensul că am primit suficiente informații despre ei pe parcurs cât să fiu mulțumită. Oricum, mie cel mai mult mi-a plăcut de Holly și de hotărârea ei, chit că March ar fi trebuit să fie mai atent când venea vorba de ea. Dar momentele ei mi-au plăcut foarte mult pe parcursul filmului.
March e și genul care are un noroc din ăla chior, care îl salvează, dar nu pot zice că asta m-a deranjat prea mult, mai ales pentru că a dus la niște momente foarte amuzante.
În afară de deznodământul întregii povești, care nu m-a dat pe spate, pot spune că filmul mi-a plăcut destul de mult. Și încă mă distrez când mă gândesc la unele momente de pe parcurs, la câteva zile după ce l-am văzut, ceea ce nu pot spune că mi se întâmplă des.

luni, 13 iunie 2016

"The heiress's knight" de Monica Ramirez

Asta e a zecea carte pe care o citesc de această autoare și deja mă gândesc la faptul că mai sunt vreo două pe care nu le am, iar ăsta e un lucru pe care trebuie să îl rezolv cât mai repede. 
Povestea aici are loc în anii 1100, iar personajul principal este Beatrix, o tânără orfană care ajunge la un moment dat în serviciul reginei. Prietenul ei cel mai bun, Philip, este și cel de care e îndrăgostită, dar nu este nici măcar cavaler, deci este prea puțin probabil ca regele să fie de acord cu dorința lor de a fi împreună, mai ales că Beatrix are o moștenire destul de mare în spate. O poveste de dragoste care pare soritiă eșecului încă de la început.
Un lucru care îmi place mult atunci când citesc cărțile autoarei este că până și subiecte pe care nu le citesc de obicei, aici fiind vorba mai ales de cărți de dragoste, tot ajung să îmi placă. Bine, asta nu este doar povestea celor doi, se întâmplă și alte lucruri pe parcursul poveștii, dar este totuși un punct important în roman. Și chiar mi-a plăcut de la primele pagini și nu m-am plictisit deloc. Cei doi chiar mi se păreau foarte drăguți împreună și chiar am sperat pe tot parcursul cărții să aibă parte de un final fericit, chiar dacă pare imposibil.
Îmi place foarte mult modul în care autoarea reușește să aducă fiecare personaj la viață, chiar și pe cele episodice. Chiar și regele pare viu, chiar dacă îl vedem destul de rar pe parcursul poveștii. Și mai îmi place faptul că aflăm suficiente lucruri despre aceste personaje pentru a ne păsa de fiecare în parte, indiferent în care tabără se află. 
Știți momentul în care vă place ceva atât de mult încât nu vă găsiți cuvintele pentru a descrie respectivul lucru? În situația aceea sunt eu acum. 
Dintr-un motiv pe care încă nu îl înțeleg, îmi plac poveștile care se petrec în evul mediu, cu cavaleri și regi și regate și tot tacâmul, mai ales dacă sunt scrise bine, iar aici e minunat. Chiar am crezut că aciunea se petrece în perioada aceea, niciun moment nu m-am gândit că asta e de fapt o poveste ficțională. 
Revenind la personaje, pentru că nu pot să nu mai spun câte ceva despre ele, mi-a plăcut mult prietenia dintre Beatrix, Philip, William, Enide și Diane, dar și de prietenia unora dintre personaje cu Geofrey FitzHenry. Îmi place atunci când toți își doresc ca prietenii lor să fie fericiți, iar ceea ce se petrece aproape de finalul romanului m-a lăsat cu un mare zâmbet.
Nu știu ce să mai zic, dar dacă nu v-ați săturat deja de mine recomandând-o pe Monica Ramirez, o voi face din nou, până acum nicio carte a ei nu m-a dezamăgit și abia aștept să citesc următoarea ei carte, chit că încă nu o am în bibliotecă.

luni, 6 iunie 2016

May favorites

La sfârșitul lui aprilie am ajuns la fundul fondului de ten pe care îl foloseam și cum trebuia să cumpăr altul oricum m-am gândit să încerc ceva nou, poate voi găsi ceva care îmi va plăcea mai mult. Și chiar am găsit! Este tot de la Yves Rocher, e un pic mai scump decât ce aveam eu, dar are 40 ml, în loc de 30, și am zis de ce nu? Ce îmi place cel mai mult e faptul că se potrivește mai bine cu culoarea tenului meu. Eu sunt destul de palidă, iar nuanța asta e exact ce îmi trebuia, plus că acum nu se mai vede atât de bine că am ceva pe față, ceea ce e un alt lucru bun. 

Cu agenda am o poveste, am luat-o cu cun scop destul de precis, dar apoi nu mi-a mai trebuit pentru scopul respectiv, dar e drăguță oricum, și îi găsesc eu o întrebuințare. Can you tell I'm a little obsessed with Paris? :))

Următorul punct pe lista mea: în sfârșit am găsit un alt job, de data asta și pe perioadă nedeterminată! Bine, am început pe 30, deci mare lucru până acum nu am făcut, dar trebuie să fie mai interesant decât contabil junior. Postul e de Junior Procurement Specialist.

De următoare melodie m-am îndrăgostit de cum am auzit-o, mi se pare superbă!

Am început să folosesc Wunderlist din nou luna asta, și m-a ajutat foarte mult! De pe la începutul lui 2016 folosesc o agendă pentru a nota diverse lucruri, de la tot felul de idei, la liste care au legătură cu blogul, liste de cărți și tot felul de alte lucruri. Dar respectiva agendă nu a iau cu mine pentru că e destul de mare și grea. Așa că am o serie de liste în aplicație, și în agendă, și chestia asta m-a ajutat destul de mult luna asta, plus că am descoperit și eu că pot pune memento-uri în aplicație și asta mi-a amintit de anumite lucruri. Poate părea puțin ciudat că notez în două locuri, dar îmi place să scriu liste pe ceva fizic, nu doar pe laptop/telefon.

Într-o călătorie prin mall, în care de fapt nu căutam nimic, am găsit câteva lucruri drăguțe, printre care ghiozdanul din stânga, care e de la Meli Melo. Și, da, știu că am cumpărat câteva genți în ultimul timp, dar nu am putut rezista. E foarte drăguț, are tot ce mi-aș putea dori de la un ghiozdan, nu e nici foarte mare, e chiar dimensiunea ideală pentru mine, plus că îl pot folosi și ca geantă de umăr. Are două găici și dacă prind una din barete de ea o pot folosi ca geantă și nu arată deloc ciudat. Pentru cineva ca mine, care le tot schimbă, asta e perfect, îmi ușurează viața.
Bine, l-am folosit mai mult pe post de ghiozdan pentru că mă cam doare umărul stâng în ultima vreme.


Și mai vreau să menționez trei canale de Youtube după care mă opresc. Primul este GradeAUnderA, care face videouri pe tot felul de subiecte, de la ranturi la tot felul de subiecte mai mult sau mai puțin amuzante. Recunosc că nu mi-a plăcut de la început, inițial chiar nu mi-a plăcut deloc, dar m-a convins fratimiu că devine mai interesant după câteva video-uri și a avut dreptate. Ne-am distrat împreună urmărind videourile lui.
Celelalte două canale sunt ale unor fete care încarcă videouri din jocul The Sims 4, LifeSimmer și Vixella. Mie îmi place Sims, dar nu mai am răbdare să stau să îl joc eu, sunt genul care se plictisește repede de aproape orice. Dar cumva, deși mă uit cel puțin la una dintre cele două de ceva luni, încă nu m-am plictisit. Poate e și faptul că ele par să știe ma multe despre cu ce se mănâncă jocul decât mine, eu nici nu sunt fan al jocurilor în general, nu am răbdare pentru așa ceva. Dar cumva îmi place să îi văd pe alții jucându-se, mi se pare mai interesant așa uneori.

Și asta e tot, credeam că o să iasă o postare ceva mai lungă, but oh well. 

duminică, 5 iunie 2016

Bookfest 2016 sau cum mi-am petrecut ziua de 4 mai

Titlul e un pic ciudat, dar asta este pentru că nu mi-am petrecut toată ziua la Bookfest, așa cum aș fi crezut că voi face, ci am făcut și alte lucruri. Și am decis să vorbesc despre toată ziua. De altfel, în cadrul Bookfest nu am participat decât la două evenimente și nu am cumpărat nicio carte, sunt mândră de mine. Deci dacă vă așteptați la un book haul, nu se va întâmpla.
O să o iau în ordine cronoligică.

Primul lucru pe lista mea a fost un eveniment organizat de editura Tritonic și Michael Haulică, denumirea pe facebook era La o cafea și o carte, și a avut loc la The coffee factory. Din câte am înțeles, ăsta e un gen de întâlniri care ar urma să se petreacă la două săptămâni, la care să fie invitați diverși autori. Nu am stat până la final pentru că voiam să ajung la o lansare la Bookfest, dar cât am stat s-a vorbit cu și despre doi autori, anume Dan Doboș și Lucian Dragoș Bogdan. Eu aveam deja în plan să încerc să citesc și altceva de al doilea autor menționat mai sus, ceva publicat mai recent, pentru că am încercat să citesc Frontiera, dar nu am terminat-o. Totuși, am auzit numai lucruri bune despre romanele lui recente, deci vreau să îi dau o a doua șansă, mai ales că a scris în mai multe genuri. 
Pe Dan Doboș îl știam doar ca nume, mai auzisem de el, dar nu știam exact ce scrie. Iar întâlnirea asta m-a convins să trec în wishlist cartea lui, Cronici domestice, care de altfel e în colecția comunicare a editurii Tritonic. Nu am crezut că voi fi vreodată curioasă să citesc o carte dintr-o asemenea categorie, pentru că eu citesc mai ales ficțiune, dar ceea ce a citit autorul, din povestea care se numea "despre poșete", sper că îmi amintesc corect, m-a convins, am râs aproape cu lacrimi. 
Apoi s-a vorbit și despre ceea ce a scris autorul Lucian Dragoș Bogdan, și așa am aflat că a scris și cărți mai SF/fantasy, polițiste, dar și de dragoste. Nu știam că a scris în atâtea genuri, deci am de unde alege pentru a vedea dacă altceva scris de autor îmi va plăcea, și chiar sper că va fi așa.
Cam aici am plecat pentru a ajunge la Romexpo, și eu voi mai merge la aceste întâlniri, mi s-a părut chiar interesant, am mai aflat câte ceva.

Acum ajungem la primul eveniment din cadrul Bookfest. A fost cât pe ce să mă hotărăsc să nu mă duc, pentru că nu îmi place aglomerația și nu era nicio carte pe care să mi-o doresc extrem de mult de acolo, dar până la urmă am zis că decât să stau în casă mai bine mă duc. Și așa am avut ocazia de a o întâlni pe Sara în persoană, dar și să o revăd pe Andreea, pe care am mai întâlnit-o la un Gaudeamus. Pentru timida care sunt, îmi place să întâlnesc persoane noi și am observat că în ultimul timp, cel puțin anul ăsta, mi-a fost mult mai ușor să conversez cu persoane noi, ceea ce pe mine mă face să mă simt mândră. I'm getting better! Poate că va părea o prostie pentru unii, dar pentru mine e important, pentru că mult timp timiditatea m-a oprit din a încerca anumite lucruri, iar acum nu mai e chiar așa, deci eu sunt fericită. Sigur, mai e loc de mai bune, but I'm getting there. Revenind însă, chiar mă bucur că am mers și că am putut vorbi cu cele două, dar și cu alte persoane. That was fun!

Revenind la evenimentul mai sus menționat, este vorba de lansare volumului trei din seria Pragul de Doina Roman. A fost o lansare... diferită față de altele. S-a vorbit și despre volum și autoare, au vorbit mai multe persoane, dar partea diferită a fost constituită de un grup invitat să execute un număr de dans, am uitat numele exact, ups. Am fost chiar curioasă să văd ce se va întâmpla, iar o doamnă chiar mi-a făcut loc să stau mai în față să văd, eu fiind mai scundă. De cum am auzit că dansul respectiv era haca mi-am dat seama că stau prost acolo. Nu am nimic cu haca în sine, dar pentru mine e un pic înfricoșător, în lipsa unui cuvând mai bun, pentru că se țipă destul de mult și când au început să se și apropie nu știam cum să mă îndepărtez, e o chestie care pe mine mă sperie un pic. Nu știam dacă e cineva în spatele meu, dar din fericire nu am călcat pe nimeni pe picior. 
O să citesc volumul trei la un moment dat, recent am citit volumul doi și vreau să știu cum se termină trilogia.

Apoi am plecat, pentru că nu mai era nimic acolo la care să vreau nepărat să ajung și m-am întors la lansarea volumului doi din seria Neanul corbilor, Blestemul zorilor de Lavinia Călina. După primul volum eram destul de sigură că știu încotro se va duce seria, dar din ce a citit autoarea încep să cred că mă înșel, iar asta mă face mai curioasă în legătură cu volumul doi al seriei, dar încă nu m-am hotărât. Mă mai balansez un pic, ca o balanță ce sunt. Bine, e foarte posibil să îl citesc până la urmă, dar mai întâi vreau să citesc Zona Zero. Mai văd eu după. Dar ca și concluzie mi-a plăcut ce a citit, m-a făcut curioasă și acum aștept să văd ce vor crede alții.

După aceea, m-am mai învârtit un pic prim Romexpo, dar am plecat repede, pentru că fără un plan sau vreo dorință specifică, plimbatul printre atâtea cărți nu e foarte productiv, sunt atât de multe! Cam aici s-ar termina ziua. Bine, între cele două lansări nu m-am dus acasă, am făcut altceva, dar nu cred că e destul de interesant pentru a fi pus aici, dar eu m-am distrat mai toată ziua. La final, mă bucur că am decis totuși să merg și sper de asemenea să mai reușesc să scad din numărul cărților necitite pentru că s-au adunat destul de multe în ultimele luni. 

sâmbătă, 4 iunie 2016

May wrap-up

Luna mai a fost destul de bună la capitolul citit, și mă bucur, cum în ultimele luni nu am citit atât cât mi-ar plăcea, iar cărțile necitite doar s-au adunat.
  1. Căldura ghețarilor(Seria Ancestorilor #1) de Nic Dobre. E o carte diferită față de ce am mai citit până acum, dar m-a surprins în mod plăcut, mai ales pentru că nu e chiar ce pare a fi la prima vedere. Începe ca un fel de călătorie de descoperire, dar apoi devine mult mai mult. Recomand. 4/5
  2. Umbra martor(Pragul #2) de Doina Roman. În primul volum al seriei au fost câteva lucruri care nu mi-au plăcut, dar volumul doi cred că este o îmbunătățire din mai multe puncte de vedere, printre care modul în care arată textul și până la anumite lucruri care mi s-au părut că au lipsit în primul volum. Mă bucur că l-am citit în sfârșit și sunt curioasă să văd ce se va întâmpla în volumul trei. 4/5
  3. Obosit de viață, obosit de moarte de Mo Yan. Nu cred că voi putea vreodată găsi suficiente cuvinte pentru a lăuda cartea asta! Chiar dacă subiectul e destul de trist, ca și anumite lucruri care li se întâmplau personajelor, eu nu voiam să o las din mână, ceea ce spune ceva, eu tind să evit lucrurile triste. Abia aștept să pun mâna și pe alte cărți ale autorului! 5/5
  4. Povestiri de la marginea realității de Dan Rădoiu. Nu credeam că vreun volum de povestiri scurte îmi va plăcea atât de mult, dar se pare că s-a întâmplat. Mi-au plăcut toate poveștile din acest volum, ceea ce iar nu mă așteptam, mai ales că nu sunt două la fel. 5/5
  5. Inorogul, bicicleta și radioul cu galenă de Dan Rădoiu. Aceasta cuprinde alte trei povestiri, una tristă, una mai absurdă și una care mai că nu m-a lăsat cu gura căscată. Cum am zis și mai sus, povestirile astea chiar îmi plac și vi le recomand și vouă. 4/5
Astea ar fi pe luna mai, eu sunt destul de fericită cu situația, mai ales că tot ce am citit mi-a și plăcut. Momentan citesc The heiress' knight de Monica Ramirez, adică am citit prologul și chiar sunt curioasă să văd cum va fi, mai ales că se petrece în evul mediu.