duminică, 31 iulie 2016

June&July favorites

Luna trecută am sărit postarea de favorite, pentru că nu aveam suficiente lucruri despre care să vorbesc, deci postarea asta va cuprinde două luni, iar în iulie am adunat ceva lucruri despre care să vorbesc. Vor fi în ordinea în care le-am notat.




Primul lucru pe listă e cactusul din imagine, pe care l-am primit, în iunie, deși nu mai știu cu ce ocazie. Oricum, e adorabil! Și de mult voiam unul, pentru că se zice că e bine de ținut lângă calculatoare.






Apoi, am descoperit din întâmplare o cântăreață și am acum mai multe melodii ale ei pe telefon. Se numește Adriana Antoni și nu voi pune vreun clip de pe youtube aici pentru că nu vreau să umplu postarea de muzică.

O carte pe care trebuie să o mai menționez o dată este De neînvins de Laura Hillenbrand, pentru că a ajuns pe lista mea de favorite. Știu că are un subiect destul de trist, dar are pe tot parcursul ei o tentă de optimism și mie una mi s-a părut destul de motivațională.

Trecând la luna iulie, mai întâi voi menționa două seriale.


Primul este The flash, sezonul doi, pe care am reușit să îl văd în sfârșit și mă bucur că am făcut-o pentru că mi-a plăcut foarte mult. Poate nu la fel de mult ca primul, dar personajele sunt în continuare simpatice, Cisco e favoritul meu, iar la cum s-a terminat deja număr zilele până în octombrie când va apărea sezonul trei.







Celălalt serial este Lucifer, din care am văzut primul sezon și îl aștept pe al doilea, nu am destule cuvinte să descriu cât de mult îmi place serialul ăsta și aștept luna septembrie pentru că trebuie să știu ce se va întâmpla în continuare! Eu le recomand pe ambele, dacă sună ca ceva ce v-ar plăcea.

Într-o zi, în timp ce mă plimbam prin mall căutând câteva lucruri, pe care culmea le-am și găsit, ceea ce nu mi se întâmplă, am intrat și într-un magazin de make-up pe care nu îl mai văzusem nicăieri. Eram în Mega Mall și magazinul se numește Pupa. Am văzut fardul de pleoape alăturat și mi s-a părut un preț ok pentru numărul de culori și mi-au plăcut și culorile în sine și nu am putut să rezist. L-am folosit de câteva ori și nu mă pot plânge, oricum de ceva timp tot încercam să găsesc ceva de genul.


Un film pe care l-am văzut și care mi-a plăcut foarte mult, dar despre care nu am mai ajuns să scriu pe blog este Me before you. Nu am vrut neapărat să-l văd, dar mama voia și aveam chef de un film într-o seară și am fost la ăsta. Și mi s-a părut superb! Da, e trist, da, e cu lacrimi la final, dar în afată de partea de la sfârșit chiar am râs de câteva ori, ceea ce nu m-aș fi așteptat să se întâmple. Nici nu am cuvinte, a fost foarte frumos făcut și... se poate să fi cumpărat ambele volume, pentru că Okian avea o ofertă de nerefuzat. Oups...
Oricum, abia aștept să citesc și cartea.



Mi-am făcut cont pe Instagram recent pentru că voiam să urmăresc câteva persoane și trebuie să spun că îmi place aplicația destul de mult, mai ales cea de pe telefon. Contul e cu numele blogului, pentru că eu așa fac, dar habar nu am ce să fac cu el. Știu pentru ce e site-ul, dar eu cu platformele care se folosesc mai mult pentru poze nu prea sunt prietenă, dar accept sugestii, dacă cineva e interesat de anumite lucruri care ar merge mai bine puse acolo. Mă gândesc că poate reușesc să îi găsesc o întrebuințare până la urmă.



Un alt film pe care am ținut neapărat să îl văd, este Ice age: Collision course, pentru că am văzut toate filmele și niciunul nu m-a dezamăgit, și mi-a plăcut și acesta. Practic, gașca trebuie să oprească un meteorit din a îi omorî pe toți. A fost amuzant, a avut și câteva momente mai serioase, a avut exact ce mi-aș fi dorit de la un alt film din seria Ice age, iar Scrat face pentru cele mai amuzante momente din tot filmul!





Și la final mai am două melodii pe care țin să le menționez. Din nou, nu pun clip de pe youtube, pentru că și așa am senzația că postarea va fi prea lungă. Prima melodie este a trupei Bere Gratis și se numește Despre mine și ea. Iar a doua este a cântăreței Joyce Jonathan și se numește La bonheur, nu îi înțeleg complet versurile, dar îmi place mult ritmul.

Asta ar fi tot, luna iulie se pare că a fost bună pentru recuperat seriale și descoperit alte seriale și filem și muzică. Luna august probabil că nu va fi la fel, am așa un sentiment, dar vom vedea. 

sâmbătă, 30 iulie 2016

July wrap-up

Luna iulie a fost destul de ocupată pentru mine, pentru că examenul de master! Dar am reușit totuși să citesc ceva, deci acum voi vorbi despre ce am reușit să citesc.
  1. Zona Zero de Lavinia Călina. În viața mea nu mai citesc cărți cu zombi. Aș vrea să spun că mi-a plăcut cartea asta, da nu pot, pentru că până la final m-a lăsat destul de rece. Începe bine și are o undă de mister, dar până la final am găsit prea multe lucruri care nu mi-au plăcut. 2/5
  2. Microtexte de Michael Haulică. Asta este de fapt o poveste scurtă, e dintr-o colecție de la Tritonic, iar până la Gaudeamus ar trebui să fie 12 astfel de cărticele cu povestiri, momentan sunt 4. Asta e printre primele, și chiar mi-a plăcut, iar acum chiar vreau să citesc alte cărți ale autorului, și chiar am una în bibliotecă care așteaptă. 5/5
  3. Moartea unui om de cultură de Bogdan Hrib. Nici de acest autor nu am mai citit nimic, dar acum vreau, mai ales că știu că are o serie de cărți polițiste care sună ca ceva ce mi-ar plăcea. O să ajung eu și acolo până la urmă. 4/5
  4. Crimă la casa scriitorilor de Lucia Verona. Aici acțiunea are loc după cartea autoarei Crima de la jubileu și urmărește alte crime, de data asta a uciderea unor critici literari. Mi-a plăcut, poate un pic mai mult decât cartea mai sus menționată, cu toate că nu am un motiv foarte bun. 4/5
  5. Dragonul majestății sale(Temeraire #1) de Naomi Novik. În primul rând, mi-a plăcut foate mult! În al doilea rând, am nevoie de restul seriei, ceea ce e trist având în vedere că încerc să nu mai cumpăr cărți, ci să le citesc pe cele pe care le am. Dar în același timp vreau atât de mult să știu ce se va întâmpla mai departe cu Laurence și Temeraire! 4/5
Astea ar fi, și mai voiam să zic că ideea cu povestirile sub formă de mici cărticele a editurii Tritonic mi se pare chiar drăguță, așa am ajuns și eu să citesc texte ale unor autori pe care nu i-am mai citit, și în felul ăsta să aflu dacă mi-ar plăcea să citesc și altceva scris de ei. Încă am una la care nu am ajuns, dar vreau să o fac curând.
Momentan citesc Outlander de Diana Gabaldon și acum că m-am obișnuit cu modul în care vorbesc personajele, pot spune că îmi place. Poate că nu a fost cea mai fericită idee să o iau în engleză, dar după primele 50 de pagini a devenit mai ușor de citit, m-am obișnuit cum am zis mai sus, iar acum nu mă văd citind cărțile astea în română, parcă nu are același farmec. O să îi scriu o recenzie când o voi termina. 

vineri, 22 iulie 2016

Leapșă: Book Blogger Tag

Merci, Madeline pentru leapșă! :)

1. Top trei lucruri pe care nu le suporți la o carte.
- insta-love
- personajele de carton
- triunghiuri amoroase
2. Descrie locul tău perfect pentru citit.
În pat, chiar dacă mai nou cel mai mult reușesc să citesc la metrou.
3. Trei confesiuni legate de cărți.
- cum citesc mai mult la metrou decât acasă, majoritatea cărților mele nu sunt în cea mai bună formă, chiar dacă încerc să am grijă de ele
- îndoi pagini pentru a îmi aminti de anumite pasaje care mi-au plăcut
- genul meu favorit este fantasy
4. Când a fost ultima dată când ai plâns în cursul lecturării unei cărți?
În timp ce citeam De neînvins de Laura Hillenbrand, prin iunie. Dar eu plâng foarte ușor, și la cărți și la filme și la orice. 
5. Câte cărți se află în acest moment pe noptiera ta?
Niciuna, nu țin cărți pe noptieră.
6. Care este gustarea ta preferată în timp ce citești?
Nu mănânc când citesc, îmi distrage atenția.
7. Numește trei cărți pe care le-ai recomanda tuturor.
Doar trei? Bine:
- Anotimpul pumnalelor de Șerban Andrei Mazilu
- Asasin la feminin de Monica Ramirez
- Destine pierdute de Adina Speteanu
8. Arată-ne o poză cu raftul tău favorit din biblioteca ta.
9. Scrie în trei cuvinte ce înseamnă cărțile pentru tine.
Evadare din realitate.
10. Care este cel mai mare secret de cititor al tău?
Uhm... Habar nu am ce să răspund aici, mai ales blogul fiind despre cărți, cred că am zis cam tot când vine vorba de mine ca cititor.

Dau tag-ul mai departe: Sara, Andreea, Ghanda, și oricui mai vrea să o preia.

luni, 18 iulie 2016

"Dragonul majestății sale(Temeraire #1)" de Naomi Novik

Și acum că am citit în sfârșit cartea asta, îmi trebuie și restul volumelor. Și când mă gândesc că seria are nouă în total... 
Viața căpitanului Laurence se schimbă complet atunci când pe un vas francez capturat de acesta găsește un ou de dragon. Acest dragon îl alege pe el pentru a îi fi îngrijitor, iar Laurence nu are de ales decât să devină aviator și să își lase vechea viață în urmă. Iar pe parcurs ajunge atât el să învețe lucruri noi, cât și să îi ajute pe alții. 
Singurul lucru pe care îl regret e că mi-a luat atât de mult timp să termin cartea asta. E adevărat că lucrurile evoluează destul de greu, dar nu mă pot plânge prea mult. Atunci când lumea creată de autor reflectă realitatea istorică, în acest caz războiul dintre Anglia și Franța, dar introduce un element magic, a grăbi lucrurile nu este în niciun caz un lucru bun. Mai ales că autoarea crează aici o întreagă mitologie și trebuie timp pentru a se explica despre rasele de dragoni prezente în carte și ce poate fiecare în parte să facă. Din punctul meu de vedere, acest prim volum construiște în primul rând lumea și o face într-un mod remarcabil. Asta înseamnă de asemenea că trebuie mai multă atenție, pentru că nu e o carte cu multă acțiune, dar zău dacă nu am o admirație sinceră pentru modul în care autoarea a construit întreaga lume din acest roman și chiar sunt nerăbdătoare să văd cum va continua seria.
Temeraire e cu siguranță personajul meu favorit din întreaga carte. E foarte deștept și face niște remarci de-a dreptul geniale de foarte multe ori pe parcursul romanului. Dacă ar exista o persoană în lumea reală care să se apropie măcar de modul cum este Temeraire, acela aș vrea să îmi fie cel mai bun prieten. Știu că exagerez un pic, dar nu mai țin minte când a fost ultima dată când mi-am dorit ca un personaj să îmi fie cel mai bun prieten. Iar relația dintre Temeraire și Laurence a fost o plăcere de urmărit, mai ales că asta îl schimbă pe Laurence și îl face să vadă lucrurile și dintr-o altă perspectivă, iar la final nu mai are aceeași părere despre aviatori ca la început.
Mi-a plăcut și modul în care a evoluat povestea, chiar dacă a început ceva mai greu, dar până la urmă a fost foarte interesant de urmărit, mai ales pentru că de fapt aici în centrul atenției se aflau dragonii și modul în care erau îngrijiți și antrenați pentru luptă, ideea de formații mie nu mi-ar fi trecut prin cap. Iar fiecare dragon e unic în felul lui, cu propria personalitate și toate cele. Aici mi-a mai plăcut mult și de Lily.
Iar ăsta nu este decât începutul. Acum că s-au pus bazele întregii lumi, sunt tare curioasă să aflu cum vor evolua lucrurile mai departe, mai ales având în vedere mica dezvăluire de la final. Asta ar trebui cu siguranță să facă lucrurile și mai interesante.
Aș fi vrut să pot zice mai multe, dar sunt obosită și simt că dacă nu termin recenzia acum, atunci nici nu voi mai reuși să o fac, și chiar vreau să îmi împărtășesc gândurile cu privire la această carte. Recomand dacă sunteți fani fantasy și vreți să descoperiți o lume fascinantă, în care anumite adevăruri istorice se împletesc cu fantezia.

luni, 11 iulie 2016

Lucifer(season 1)

Atunci când am început serialul ăsta, nu m-am așteptat să îmi placă atât de mult, dar este foarte bun și sunt tristă că trebuie să aștept până în septembrie pentru sezonul doi.
Premisa e simplă: Lucifer Morningstar, Diavolul, decide să părăsească Iadul și să își ia o vacanță în Los Angeles. Acolo deține un club și face tot ceea ce își dorește, fără niciun fel de restricții. Apoi o întâlnește pe Chloe Decker în timpul investigației unei crime căreia el îi este martor, singura ființă umană care nu pare influențată de el. Iar de aici pornește întregul serial, cu el încercând să afle ce are e a așa de diferit și implicându-se în cazurile pe care ea le cercetează.
Deși totul în serial se întâmplă în jurul poliției și a cazurilor detectivului Chloe Decker, eu cred că serialul nu este atât despre cazuri în sine, cât despre Lucifer și modul în care el acționează și cum se schimbă, mai ales după ce o întâlnește pe Chloe și pe fetița ei, Trixie. Eu cred că e vorba mai ales despre personaje.
Iar personajele, din punctul meu de vedere, sunt foarte simpatice și bine conturate. Știu că Lucifer, ca fiind Diavolul, e văzut ca personajul negativ, iar serialul arată că așa e el văzut de oameni, cât și reacțiile lui legat de asta. Totul aruncă o altfel lumină asupra lui, dar nu îl transformă neapărat într-un personaj pozitiv. E egoist, se gândește în majoritatea timpului numai la el și la ceea ce își dorește să facă. Dar are momentele lui și destule momente comice.
Eu cred că asta e de fapt un fel de comedie. Sunt multe situații care sunt amuzante, dar nu lipsesc nici momentele serioase, mai ales spre finalul sezonului, dar nu numai. Totuși, cel mai amuzant de urmărit sunt reacțiile lui Lucifer când interacționează cu Trixie, și îmi pare rău că ea nu apare mai mult în serial, e pur și simplu extrem de simpatică.
Și de Chloe mi-a plăcut mult, mai ales că nu crede o vorbă din ce spune Lucifer, legat de identitatea lui, și uneori îi joacă jocul doar ca să îl facă să tacă. Iar ea fiind singura în jurul căruia el nu are aceeași putere face ca totul să fie cu atât mai interesant de urmărit.
E un lucru peste care nu pot să trec, care mi-a plăcut foarte mult cum a fost făcut, dar pentru că intră în categoria de spoiler, voi spune doar atât: aripile alea! Mi-au plăcut atât de mult!
Și mai vreau să menționez soundtrack-ul acestui serial, care mi se pare absolut genial, se potrivește perfect cu serialul, l-am găsit pe youtube și anumite melodii le-aș asculta pe repeat. De obicei nu sunt atentă la soundtrack, dar aici nu am putut să îl ignor, sau mai bine zis aici mi-a atras atenția.
Primul sezon are 13 episoade, deci mă voi opri aici, pentru că nu vreau să intru în spoilere. Abia aștept sezonul doi și recomand serialul, e foarte bun!

duminică, 10 iulie 2016

La o cafea și o carte #3

Pe 9 iulie a avut loc cea de-a treia întâlnire la The coffee factory, organizate de Bogdan Hrib și Michael Haulică, iar a patra poveste este semnată de Dănuț Ungureanu și se numește Picador își asumă riscul. Cum nu am citit nimic de acest autor încă, sunt curioasă să aflu despre ce este povestea, pentru că celelalte trei de până acum mi-au plăcut. Voi povesti în wrap-upul pentru luna iulie.

De altfel, la această întâlnire s-a întâmplat o chestie pe care eu nu o credeam posibilă în românia, la o lansare de carte, și pe care încă încerc să o înțeleg și să trec peste uimire și șoc. Am mai înțeles o parte din ce s-a întâmplat, dar tot sunt uimită.
Ce vedeți în poza de mai sus este coada care s-a format pentru semnături penttru o cărte de debut. Cartea se numește Iubire periculoasă, vol 1 Obsesie al autoarei Georgiana Sandu
Eu am ajuns la cafenea la 16:30, iar când am văzut câtă lume era acolo primul meu impuls a fost să fac stânga împrejur și să plec(eu și mulțimile, ha, ha). Dar mi-am impus să trec peste asta și am găsit până la urmă un scaun și m-am apucat să privesc în jur pentru cam următoarea jumătate de oră, sau mai mult. Am văzut foarte multe persoane tinere, majoritatea fete, care stăteau și așteptau la coadă pentru un autograf și eventual o poză cu autoarea, iar apoi plecau. Iar unii aveau câte două sau trei volume în mână. Apoi am aflat că s-au vândut toate volumele aflate la stand și că se trecuse la o listă de așteptare pentru persoanele care nu apucaseră să ia cartea. Pentru mine asta a fost o altă surpriză, deși recunosc că la un moment dat tot văzând că tot intră lume m-am întrebat dacă la stand or fi suficiente volume.
După care am intrat înăuntru, în parte din cauza căldurii și apoi pentru că deja era inutil să mă mai holbez la persoanele din jur. Cred că autoarea a semnat cărți pentru cel puțin două ore, deci cartea nu a mai avut nevoie de niciun fel de lansare sau altă prezentare. Nu știu despre ce e cartea, nu am mai avut și curiozitatea de a afla, dar e bine de știut că atâția tineri au fost interesați de volum. Deci tinerii încă mai citesc, that's good.

Trecând peste asta, după ce curtea cafenelei s-a mai golit, am ieșit din nou afară unde s-au prezentat și alte câteva volume. Printre ele a fost Zodiac de Anamaria Ionescu, al doilea volum din seria Sergiu Manta. Este din genul polițist și am înțeles că momentan sunt planificate a fi patru volume în total.
Apoi Adina Speteanu a vorbit despre seria ei, Dincolo de moarte, o serie cu vampiri care mie mi-a plăcut foarte mult, iar eu nu pot spune că citesc cărți cu subiectul ăsta. Dar seria ei este foarte reușită, fiecare volum e mai reușit decât precendentul, eu recomand, go read it! De asemenea, și cealaltă carte a autoarei, Crimă la timpul trecut, mi-a plăcut destul de mult, aceasta fiind o carte polițistă, dar și o poveste de dragoste.
După aceea, Dănuț Ungureanu a spus câteva cuvinte despre povestea mai sus menționată, și despre realitate și ficțiune, care m-au făcut și mai curioasă să îl citesc, și plănuiesc să încep cu povestirea aceasta. 
Ultimul lucru despre care s-a vorbit au fost târgurile de carte care urmează, printre ele cel de la Râșnov și de la Târgul Mureș. În teorie, aș putea ajunge la cel de la Râșnov, dar nu sunt sută la sută sigură, vedem ce se mai întâmplă până atunci. 

miercuri, 6 iulie 2016

The Flash(season 2)

Am așteptat să se termine sezonul ca să îl pot vedea cap-coadă. Nu cred că voi putea face asta și pentru sezonul trei, mai ales având în vedere cum s-a terminat ăsta, nu mai am răbdare până apare următorul episod!
Vor fi anumite spoilere din sezonul 1!
Evenimentele sunt reluate la șase luni după ce s-a întâmplat în sezonul 1, adică după ce Flash și gașca erau să distrugă tot orașul prin singularitatea pe care o creează. Din fericire, orașul e salvat, dar nu totul are un final fericit pentru niciuna dintre părți. Apoi, Barry și restul descoperă că ceea ce aproape a distrus orașul a creat mai multe porți spre o nouă lume, Earth 2, cum o numesc ei. Iar de acolo cineva trimite metahumans să îl omoare pe Flash, acel cineva fiind Zoom. 
Nu știam exact la ce să mă aștept de la sezonul doi, mai ales la cât de mult mi-a plăcut primul, dar trebuie să spun că și acesta a fost destul de bun. Mi-a plăcut mai ales faptul că se concentrează pe lumi paralele și pe diferențele dintre persoanele din cele două. Bine, sezonul nu este doar despre asta, dar Zoom fiind de pe Earth 2 vedem și o parte din ceea ce se află acolo. Mi-ar fi plăcut poate să văd puțin mai mult din diferențele dintre cele două lumi, dar s-au întâmplat destul de multe pe parcursul a 23 de episoade, deci pot înțelege de ce lucrurile au stat așa.
Singurul lucru care m-a deranjat un pic a fost faptul că pentru o anumită poveste a trebuit să văd un episod din Arrow pentru a ști cum se termină. Nu prea sunt fan eu al cross-over-elor dintre cele două seriale în general, chiar nu vreau să văd Arrow, iar din ce am văzut în Flash chiar nu-mi place de personajul principal din acel serial. 
Dar să revin la acest sezon. Poate că nu mi-a plăcut la fel de mult ca primul, dar e destul de aproape. Se întâmplă multe lucruri, cum ziceam, și ajungem să aflăm mai multe despre anumite personaje, un exemplu fiind Iris și mama ei, dar și despre un frate de care nu știau nici ea nici tatăl ei, Wally West. Știu că de fapt nu asta e povestea originală a personajului, dar nu m-a deranjat prea tare, mai ales că mi-a plăcut mult de Wally în serial și abia aștept să văd ce se va întâmpla cu el mai departe.
Un alt personaj care mi-a plăcut a fost Jesse, fiica lui Harrison Wells de pe Earth 2. Bine a fost un pic ciudat să revăd personajul lui Wells, și cred că varianta din primul sezon mi-a plăcut mai mult, chiar dacă nu era de fapt Wells ci Thawn. Cel din primul sezon mai avea un anume haz, pe când celălalt era doar cam nemernic. Dar devine un pic mai simpatic pe parcurs.
Dintre celelalte personaje, singurul pentru care mi-am mai schimbat un pic părerea e Iris. Aici mi-a plăcut un pic mai mult decât în primul sezon, pentru că face într-adevăr niște lucruri mișto și povestea cu ea și Barry aproape că nu mai există până spre finalul sezonului. Tot nu îi văd împreună, dar cine știe, poate că mă vor convinge până la urmă. Mi-a plăcut mai mult de Patty ca și iubită a lui Barry, dar ce poți să faci?
Iar ultimul episod... nu am cuvinte. Nu m-am așteptat niciodată la un asemenea final și chiar sunt curioasă să văd cum vor arăta lucrurile în sezonul trei. Și mai e așa mult până la toamnă...
Ca și concluzie, îmi place încotro se îndreaptă serialul ăsta, recomand. 

luni, 4 iulie 2016

"Zona Zero" de Lavinia Călina

Mă bucur că asta e o carte de sine stătătoare, pentru că eu pe altă carte cu zombi nu mai pun mâna. Asta e prima pe care am citit-o pe subiectul ăsta și mi-a confirmat motivul pentru care le-am evitat atâta timp.
Pe scurt, în urma unui război biologic, un virus a transformat majoritatea populației lumii în paraziți, așa cum sunt numiți zombi în această carte. Au mai rămas foarte puțini supraviețuitori, unii aleg să trăiască de pe o zi pe alta singuri, alții în ceva baze, și mai există și Zona Zero.
Asta ar fi pe scurt, nu vă zic ce e Zona Zero, pentru că dezvăluirea se întâmplă după jumătatea romanului. La momentul în care scriu recenzia asta încă nu sunt sigură ce scor să îi dau pe Goodreads, am sentimente contradictorii. Au fost lucruri care mi-au plăcut, întorsături de situație la care nu m-am așteptat, dar și aspecte unde povestea a scârțâit.
Să începem cu lucrurile bune. Povestea în sine stă destul de bine în picioare, pot crede că omenirea a fost atât de proastă încât să creeze un virus care să distrugă tot, cred că se poate supraviețui dacă ești puternic, ca unele din personajele din acest roman și e scrisă într-un stil alert care te face să vrei să citești în continuare, să afli ce se petrece. Mie cel mai mult mi-a plăcut misterul din jurul Zonei Zero și faptul că autoarea dezvăluie suficient pe parcurs cât cititorul să fie mulțumit, dar nu spune totul imediat, ci te lasă să îți pui întrebări și să încerci să ghicești despre ce e vorba de fapt. A mai fost interesant de urmărit și jocul dintre Elena și Sorin, dar până la un anumit punct.
Și acum să trecem la lucrurile care mi s-au părut că au scârțâit. Primul este un aspect la care eu de obicei nu sunt atentă, anume timpurile verbelor. Nu am mai învățat gramatică din clasa a opta și nu mă prea uit la aspectul ăsta, dar aici nu am putut să îl ignor. Sunt amestecate cel puțin trei timpuri verbale și pare absolut aleator. Și nu ar fi așa mare lucru, dar au fost momente când a trebuit să citesc paragrafe de două ori pentru a înțelege ce anume se întâmplă în prezent și care evenimente s-au petrecut deja, iar personajele doar își amintesc de ele. A fost destul de enervant.
Să vorbim de personaje. Elena, atât cât mi-ar fi plăcut în anumite momente ale cărții, la final e doar personajul ăla care a pierdut pe cineva drag și a devenit rece și rea. Și înțeleg că vrea să se răzbune omorând cât mai mulți paraziți, dar nu pot spune că mi-a plăcut prea mult de ea, mai ales că mi-a amintit de multe ori de Diane din Ultimul avanpost. Sorin e tipul egoist care vrea totul pentru el, Vlad e o cârpă care poate fi manipulat de oricine(deși o să recunosc că ceva ce a făcut la final care l-a mai ridicat un pic în ochii mei, dar nu destul), iar Vanessa e pur și simplu insuportabilă. De când i-am citit numele mi-am zis că nu o să îmi placă și așa a și fost. Iar Sorin face la un moment dat o chestie care pentru mine nu are niciun sens și nici nu am văzut vreo explicație pentru decizia lui. Celelalte personaje nu mi-au atras atenția cu mai nimic, deci mă limitez la cele menționate mai sus.
Înțeleg ce a vrut autoarea să facă aici, toată ideea cu ce ar face lumea pentru supraviețuire, iar unele lucruri sunt arătate foarte bine, dar sunt și momente în care ce fac unele personaje a părut un pic cam... mult.
Momentan, singura serie a autoarei pe care sunt hotărâtă să o continui până la final e Ultimul avanpost, sper ca volumul trei să apară cândva curând.

duminică, 3 iulie 2016

Atelier de confecționat povești fantastice #9

Pe 2 iulie a avut loc o nouă ediție a atelierului de confecționat povești fantastice, organizat de editura Curx Publishing și moderat de autorul Dan Rădoiu, care a fost la fel de reușit ca și toate celelalte de până acum.
Povestea a pornit prin găsirea a trei obiecte absolut aleatoare, anume o piuneză, o floare de mac și un lampion roșu. Ca titlu, ar fi Piuneza, lampionul și floarea de mac. Apoi am aflat că cele trei obiecte se află într-o mină subacvatică de cărbune, lampionul luminează floarea de mac de care este îndrăgostită piuneza. Piuneza de altfel e foarte posibil să aibă ceva probleme de comportament.
După ce s-au stabilit toate astea, s-a trecut la crearea unui personaj, iar aici a început distracția. Acest personaj se numește Nixor Marinarul, are 35 de ani și este fost avocat, actualmente trubadur, cântă la chitară. Este divorțat și locuiește cu mama lui, care este fost agent secret al KGB. Pentru acest personaj au fost propuse mai multe povești posibile, iar cum eu mi-am luat notițe le voi menționa pe toate mai jos.
O variantă ar fi ca Nixor să fie fiul zeului Pan, pe care mama lui îl băga sub masă atunci când bea. Cred că pe aici pe undeva s-a propus și ideea ca cei doi să locuiască sub apă. De asemenea, puterea magică a lui Nixor este că poate citi gândurile, dar doar din când în când și fără să știe exact cum o face.
O altă variantă ar fi aceea că el este un căutător de comori, iar când cântă la chitară poate vedea istoria locurilor în care se află și poate astfel găsi tot felul de comori.
S-a propus și varianta în care el este vedeta unei asociații care ajută oamenii care sunt pe moarte să treacă dincolo, iar cititul gândurilor îl ajută să știe exact ce trebuie să le spună respectivelor persoane.
Este posibil să fi ratat câte ceva din tot ce s-a spus la atelier, au fost foarte multe idei și sunt convinsă că nu am prins chiar tot. Oricum, cam pe aici s-a dat o jumătate de oră pentru ca cine dorește să scrie povestea pornind de la cele de mai sus, dar fără niciun fel de îngrădire. 
Și cred că ediția asta a avut cele mai multe povești, cel puțin din ce îmi amintesc eu, și serios că toate mi s-au părut foarte bune, unele au fost mai vesele altele mai triste, dar toate cred că au fost reușite. Și ăsta e unul din motivele pentru care îmi plac atelierele astea, chit că eu nu am scris niciodată la vreunul dintre ele. Îmi place să văd atât de mulți oameni creativi la un loc și să ascult poveștile create de ei, și am o admirație sinceră pentru cei care pot scrie ceva coerent în douăzeci sau treizeci de minute. Un alt motiv pentru care tot particip este atmosfera. Oricât de proastă ar fi o zi, nu cred că ai cum să pleci de aici fără un zâmbet pe buze. Cel puțin mie mi-a înseninat mereu ziua.
Deci dacă scrieți și vreți să fiți pur și simplu alături de oameni care vor să facă același lucru, eu zic că aceste ateliere sunt locul potrivit, iar intrarea este mereu liberă. Eu una abia aștept următoarea întâlnire.

vineri, 1 iulie 2016

June Wrap-up

Nu am citit atât de mult luna asta ca în mai, pentru că am avut alte lucruri de rezolvat. A fost o lună destul de ocupată, dar tot ce am citit mi-a plăcut foarte mult. 
  1. The heiress's knight de Monica Ramirez. Mi-a plăcut foarte mult, la fel ca toate cărțile autoarei pe care le-am citit până acum. Chiar dacă în ultimul timp nu mă prea dau în vânt după poveștile de dragoste neapărat, cea din această carte a fost atât de dulce și adorabilă că nu avea cum să nu-mi placă. Personajele principale mi-au fost mult prea simpatice pentru a nu spera tot timpul la un final fericit pentru ei. 5/5
  2. De neînvins de Laura Hillenbrand. De obicei evit cărțile ce au ca perioadă în care se desfășoară cel de-al Doilea Război Mondial, dar tot auzeam de cartea asta și până la urmă nu am putut rezista. Mă bucur că am citit-o pentru că, în ciuda subiectului și a ceea ce îndură personajul principal, are permanent o notă de optimism și arată războiul și dintr-o altă perspectivă. Acum este pe lista mea de cărți preferate. 5/5
  3. Limbo(The Angellove Society #3) de Șerban Andrei Mazilu. Nu am sufieciente cuvinte pentru a lăuda toată seria asta în general, și volumul ăsta în special. Dacă vă place genul fantasy, sau ați citit cealaltă carte a autorului, trebuie să citiți și seria asta, are tot ce mi-aș putea dori eu de la o poveste și ceva în plus. Iar volumul ăsta e de departe preferatul meu din toată seria, îmi pare doar rău că nu a fost mai lung de atât. 5/5
Acum citesc Zona Zero de Lavinia Călina și voi reveni zilele astea cu o recenzie, cum nu mai am prea mult din ea, se citește repede. 
Also, nu voi scrie postarea cu favorite pentru iunie, pentru că am notat doar două lucruri. Le voi menționa în următoarea postare de genul, poate în iulie, în funcție de ce se va mai întâmpla.