luni, 31 octombrie 2016

Romcon 2016 - impresiile mele

Încep să îmi dau seama ca anul ăsta am ajuns să particip la evenimente care se țin în fiecare an, dar la care eu ajung pentru prima dată. Romconul intră în această categorie de evenimente despre SF, unde nu mi-era prea clar ce se întâmplă, dar am zis să mă duc să văd. Bine, de fapt eu am decis până la urmă să merg pentru un panel specific, dar ajung și acolo.
Am ajuns acolo pe la patru și jumătate, pentru că după ce m-am uitat pe program, am avut o listă cu evenimente care mi s-au părut interesante. Dar la vreo cinci minute după ce am ajuns, și m-am întâlnit cu mai multe persoane pe care le cunoșteam, am aflat că programul respecitiv nu mai era valabil. Ok... Dar dacă tot eram acolo, am zis că hai măcar panelul pentru care venisem să îl văd. Și poate aveam noroc și mai prindeam și alte discuții care mă interesau.
Pentru că tot programul nu mai era valabil, s-a decis să se țină mai multe paneluri în același timp, oarecum, ceea ce nu a fost o idee bună din punctul meu de vedere, mai ales că majoritatea au putut vorbi cam zece minute, ceea ce e puțin. Așa am ajuns să ascult o mică discuție despre copertele cărților de SF și Fantasy și despre cum ar trebui să arate, dar și despre cum se petrec lucrurile în afară. Nu plănuisem să ajung la discuția asta, dar tot mi s-a părut interesant și am aflat într-un fel de ce coperțile cărților pot fi atât de diferite în diverse țări, cât și despre cât de mare este numele autorului, dar și care sunt părerile publicului despre coperțile făcute de anumite edituri. 
Apoi un domn a citit pasaje dintr-un text cu subiectul "România peste 100 de ani", care ar fi putut fi interesant, dar din cauza limitei de timp nu a putut citit toate cele cinci pagini, și a sărit peste fragmente, plus că a citit și foarte repede, iar la final eu una am rămas confuză. 
După care, dacă țin bine minte ordinea, s-a vorbit despre reviste, au fost menționate Helion, Gazeta SF, Galileo, CPSF și cred că a mai fost una, dar nu îmi pot aminti. A fost interesant, dar pe de altă parte am înțeles că toate și-au redus numărul de apariții. Bine eu nu am citit niciuna din revistele astea, poate ar trebui să mă interesez totuși. 
Apoi Dănuț Ungureanu a vorbit despre promovarea autorilor români, menționând turneele prin țară pe care le-au organizat Nemira și Tritonic, ceea ce mie mi se pare un lucru bun. Țin minte că el a zis și că au avut destul de mult succes. 
Un eveniment despre care nu știam, dar care mi-a rămas în minte, a fost unul legat de Alien Rock, A fost practic muzică rock pe fundalul unor imagini cu spațiu și extratereștri, și era și niște text, dar eu nu l-am citit. Și, da, muzica a fost bună, dar eu am rămas cu melodia de mai jos, mi-a plăcut foarte mult.
După care a urmat panelul pentru care am și decis să merg la Romcon: Ghanda a moderat un panel cu alți șase bloggeri, unde au vorbit despre de ce au ales să fie bloggeri, rolul bloggerilor pe piața de carte, dar și despre părerea lor despre autorii români.
Cred că panelul a ieșit foarte bine, și am fost plăcut surprinsă de cât de diferiți erau bloggerii care au participat, pentru că asta a însemnat că am putut auzi mai multe puncte de vedere asupra subiectului, toate cât se poate de valide. A fost adusă în discuție chiar și situația în care bloggerii primesc cărți de la autori sau edituri și ce părere au ei despre asta, dacă simt presiune, sau nu. Asta mi s-a părut o discuție chiar interesantă, mai ales că erau și autori și editori care s-au implicat în discuție.
Bine, spiritele s-au încins un pic când s-a pus întrebarea dacă bloggerii sunt destul de competenți pentru ceea ce vor să facă. Acolo discuția a ajuns pe un alt teritoriu, și ar fi continuat, dar timpul nu a fost suficient.
Discuțiile astea despre bloggeri cred că ar putea dura destul de mult, cred că sunt destule lucruri de spus, iar dacă se va mai face vreodată un astfel de panel, eu voi fi curioasă să ascult ce altceva se va mai discuta.

Ca și concluzie, mă bucur că am ajuns la panelul organizat de Ghanda, și și celelalte discuții la care am ajuns au fost interesante, dar impresia genereală despre Romconul de la București ar fi că nu a fost prea bine organizat. 

duminică, 30 octombrie 2016

October favorites

Înainte de a începe cu postarea asta efectiv, ca o mică paranteză, nu va exista niciun wrap-up pe luna octombrie. Pentru că nu am terminat nicio carte luna asta, unul din motivele pentru care blogul a fost cam părăsit. Între job și master, tot ce am avut chef să fac a fost să mă uit la seriale, și tot nu am ajuns la zi cu noile sezoane pentru unele dintre ele. Habar nu am cum va arăta activitatea pe blog în următoarea perioadă, dar voi încerca pe cât posibil să fiu activă pe aici, însă nu promit nimic. Nu renunț la blog, doar că s-ar putea să fiu mai absentă o vreme. Sorry.

Trecând mai departe, am câteva lucruri despre care vreau să vorbesc în postarea asta. Primul este un calendar pe care nu mai știu exact de unde l-am luat, dar care nu are anul scris pe el, iar pentru fiecare zi din an are câte un citat.
Uhm... eu am un punct slab pentru citate, mai ales cele motivaționale. Și, nu știu, mă tot gândesc că poate o fi și autosugestia bună la ceva, iar multe dintre citatele de aici sunt ceea ce căutam. Nu știu cum o să li se pară altora, dar mie îmi place

Tot stând pe youtube la un moment dat, am dat peste videoul de mai sus, se numește How to stop screwing yourself over și este un TED Talk ținut de Mel Robbins. E din 2011, dar mi se pare că spune niște lucruri adevărate, cel puțin pentru mine, și îmi place și modul în care le zice, e cumva amuzant. 
Am o mică perioadă mai ciudată și am tot căutat chestii pe net care să ajute, și am dat peste ea și după aceea am aflat că volumul scris de ea pe subiectul ăsta a fost tradusă și la noi și... mi-am luat-o. Nu am crezut că voi cumpăra vreodată o carte de self-help, dar pe de altă parte îmi place cum pune ea problema și cred că e cam ce îmi trebuie mie. Apropo de a încerca să mă motivez singură. Nu am citit prea mult din ea, dar mi se pare ok momentan, sper să continui cât mai curând.

White Collar e un serial la care am început să mă uit și unul dintre motivele pentru care nu am terminat nicio cartea luna asta. Nu m-am așteptat să îmi placă chiar atât de mult, dar m-a surprins. Personajul principal, Neil Caffrey, este un hoț renumit mai ales pentru falsurile pe care le creează, iar în urma unui ajutor pe care îl oferă în primul episod, are șansa de a ieși din închisoare pentru a lucra împreună cu FBI-ul. Bine, e urmărit printr-un dispozitiv atașat de gleznă, dar tot e mai bine decât în închisoare. Așa ajunge să lucreze cu agentul FBI care l-a prins, Peter Burke, în divizia White Collar a FBI-ului.
Îmi place mult atât Neil cât și Burke și relația de prietenie dintre ei, dar favoritul meu momentan e Mozzie, un prieten de-al lui Neil. Mai am câteva episoade din sezonul trei și îmi place din ce în ce mai mult. E și terminat, are șase sezoane și chiar sunt curioasă să văd ce se va întâmpla în continuare.

Și luna asta, cu ajutorul internetului, am găsit câteva aplicații care sunt exact ce îmi trebuia acum.
Am o agendă, care îmi place foarte mult, pe care o foloseam pentru a nota tot felul de lucruri, de la liste, la idei pentru blog și tot felul de alte lucruri. Problema e că respectiva agendă e destul de grea și am decis recent că nu mai vreau să car atât de multe chestii după mine. Și am găsit soluția pe care o căutam când am aflat de Onenote a lui Microsoft. Are tot ce mi-aș putea dori de la o aplicație pentru notițe, pot scrie atât liste, cât și to-do lists, care la mine sunt de fapt liste cu filme de văzut sau cărți de citit, pe care le pot bifa ca finalizate, pot inclusiv să încarc poze, ceea ce pentru mine e foarte convenabil, și pot împărți totul în tot felul de secțiuni. Se sincronizează și cu aplicația de pe laptop, ceea ce un mare plus. Și e un loc unde pot aduna toate lucrurile care mă interesează. Mi se pare mai simplu dacă am totul într-un singur loc.

Celelalte două aplicații sunt pentru habit tracking. Sunt câteva lucruri, cum ar fi cititul și scrisul pe blog pe care tot încerc să le urmăresc de pe la mijlocul anului, și pe care vreau de asemenea să le pot face cât mai des posibil, iar aplicațiile astea două cred că mă vor ajuta. Loop - habit tracker e o aplicație unde bifezi ziua în care ai făcut un lucru, iar apoi poți vedea un istoric a cât de des ai făcut acel lucru. Până acum mie mi se pare destul de utilă.
Și cealaltă aplicație e tot pentru habit tracking, dar e diferită de Loop. Se numește Habitica și seamănă cu un joc, ai un personaj, iar dacă îndeplinești taskurile pe care ți le-ai propus, sau bifezi zilnic lucrurile pe care ai zis că o să le faci, poți să crești ca nivel și să ajung să poți merge în quest-uri. Încă nu am ajuns acolo, dar mi se pare o idee drăguță, chit că eu nu prea sunt cu jocurile.

Asta ar fi tot ce am adunat luna asta, de aplicații sunt cel mai încântată, cred că vor fi destul de utile.

miercuri, 19 octombrie 2016

Mini-recenzii filme

Sunt câteva filme despre care am tot vrut să vorbesc, dar despre care nu am suficiente de spus pentru o recenzie separată, dar vreau totuși să spun câte ceva despre ele, așa că am decis să scriu o postare în care să le includ pe toate, până nu uit de ele complet. 

Me before you
Cred că l-am menționat într-o altă postare, parcă într-o postare cu favorite, dar cumva nu am mai ajuns să scriu despre el cum trebuie, într-o recenzie. Filmul o are în centru pe Lou, o tânără care locuiește într-un orășel mic, și care își pierde slujba de la cofetărie când aceasta se închide. Tot căutând de lucru, ajunge să accepte un job unde trebuie să aibă grijă de Will Traynor, care este paralizat de la gât în jos. În timpul ăsta, ea tot încearcă să fie drăguță și să îi ridice moralul și starea de spirit, fără prea mult succes la început. Și nu cred că e un spoiler să zic că apare și o poveste de dragoste pe parcurs.
Filmul ăsta mi-a plăcut mai mult decât m-am așteptat, mai ales că mă așteptam să fie foarte trist și nu a fost așa. Da, e despre cineva care e paralizat și e trist la final, dar altfel e un film chiar amuzant. Am zâmbit de multe ori în timp ce mă uitam la el și chiar am uitat la un moment dat că ăsta nu e genul de film de la care m-aș aștepta să fie așa. Mi-a plăcut mult relația care s-a format între Lou și Will, și faptul că nu a fost pe atât de clișeic pe cât a părut să fie la un moment dat și că nici nu a fost previzibil.
Mi-a plăcut mult și mesajul pe care a vrut să îl transmită, iar acesta e citatul meu favorit din tot filmul:
Will Traynor: You know what I see when I look at you?
Lou Clark: Don’t say potential.
Will Traynor: Potential. You need to widen your horizons, Clark. You only get one life. It’s actually your duty to live it as fully as possible.


Star Trek Beyond
Nu mă pot numi neapărat fan Star Trek, dar celălalt film pe care l-am văzut din seria nouă mi-a plăcut și am zis să îl văd și pe ăsta. Nu pot spune că m-a dat pe spate, plot-ul e destul de slab, sunt lucruri previzibile care se întâmplă pe parcurs, și sunt câteva lucruri care funcționează pentru personajele principale care nu sunt convinsă că ar fi putut să funcționeze.
Nu îi mai fac rezumat, l-am văzut acum câteva luni, dar mie cel mai mult mi-au plăcut de Spock și de doctorul Bones. Părțile în care apăreau ei în film mi-au plăcut cel mai mult!
Ca și efecte speciale și scene de acțiunea, a fost bine făcut, cel puțin mie așa mi s-a părut. Nu regret că l-am văzut, dar nu mi s-a părut nimic extraordinar, filmul precedent din serie mi-a plăcut mai mult decât ăsta.


Sully
Filmul ăsta am vrut să îl văd pentru că e bazat pe fapte reale, e despre avionul care a ajuns pe râul Hutson, și îmi amintesc încă imaginile pe care le-am văzut la știri atunci când a avut loc incidentul. Înainte să văd filmul propriu-zis, am găsit pe youtube un filmuleț care povestea mai în detaliu ce s-a întâmplat atunci, și din ce mi-am putut da eu seama filmul a respectat destul de bine realitatea. Nu aș putea spune nimic despre ancheta propriu-zisă, dar am totuși speranța că nu au exagerat prea mult.
Nu e ceva extraordinar, și până la urmă nici nu m-am așteptat la asta, dar pentru ceea ce încearcă să facă, anume să prezinte ceea ce s-a întâmplat după ce toți au scăpat cu bine din avion, cred că a fost reușit. Tom Hanks e unul din motivele pentru care am decis să îl văd, și mă bucur că am făcut-o, așa am mai aflat și eu câte ceva. Deci, dacă vă interesează subiectul, eu aș recomanda filmul ăsta.


Inferno
Încă un film cu Tom Hanks. O să zic de pe acum că nu am citit nimic de Dan Brown și nu am văzut celelalte filme din seria asta, dar mi s-a spus că nu prea au legătură unele cu altele și neavând altceva mai bun de făcut am mers să îl văd. Nu aș ști să spun la ce m-am așteptat, dar am fost dezamăgită la final.
Tot ce se întâmplă până pe undeva pe la jumătatea filmului e extrem de confuz, nu știi ce se petrece și cine de partea cui e, plus viziunile disturbing ale personajului principal, iar după ce în sfârșit am ajuns să înțeleg ce se petrece și cum a fost plănuit totul... primul meu gând a fost „asta e tot”? Adică, da, misterul e făcut de așa natură că vrei să afli ce se petrece de fapt, dar la final nu mi s-a părut a fi nimic nou. Și acum am impresia că am mai văzut scenariul ăsta înainte, și eram convinsă că nu avea cum să se termine rău. Iar anumite lucruri mi s-au părut un pic ridicole.
Poate că romanul e mai bun, asta nu știu, dar cert e că filmul nu mi-a plăcut.

Astea ar fi filmele pe care le-am văzut în ultimele luni. Bine, am mai văzut și Masterminds, dar ăla mi s-a părut atât de ridicol și de stupid, că am decis să îl ignor complet. Momentan m-am blocat pe serile, după ce am terminat primul sezon din Supergirl și am ajuns la zi cu noile episoade din serialele pe care le urmăresc, am început să mă uit la White Collar și îmi place mult până acum! Bonusul aici e că e finalizat, are șase sezoane...
Trec printr-o perioadă în care tot ce vreau să fac e să mă holbez la un ecran, fie că e cel de cinema sau cel al laptopului, și am tot căutat chestii la care să mă uit. Deci dacă aveți recomandări de seriale sau filme, eu aș fi curioasă să le aud. Bine, asta înseamnă că nu citesc, dar nu am de gând să mă forțez. 

luni, 17 octombrie 2016

Supergirl(season 1)

Uite un serial căruia nu credeam că îi voi scrie recenzie, pentru că primul episod e destul de groaznic și inițial mi-am spus că nu merită să continui să mă uit la el. Mai ales că plotul pe care îl prezintă la început nu e nici el cine știe ce, și totul pare destul de clișeic. Dar apoi mă plictiseam într-un weekend, nu voiam să citesc și nu mai aveam la ce mă uita pe Youtube și cum aveam primul sezon mi-am zis că aș putea să mă uit, și așa am ajuns să văd primul sezon și primul episod din al doilea. Și, da, serialul își mai revine, și devine ceva mai bun, dar nu extraordinar. Totuși, primul episod din al doilea sezon mi-a dat speranțe, deci voi continua.
Serialul este practic despre Kara Zor-El, verișoara mai mare a lui Kal El, care este trimisă împreună cu el pe Pământ pentru a îl proteja, doar că nava ei este deviată și când ajunge pe pământ vărul ei este deja Superman. Ea este adoptată de familia Danvers, și trăiește o viață normală până la 24 de ani, când salvează avionul în care se afla și sora ei, Alex. Primește numele de Supergirl de la Cat Grant, pentru care și lucrează, iar acum încearcă să ajute lumea. Așa ajunge să lucreze și împreună cu o organizație creată pentru a se ocupa de extratereștri ajunși pe Pământ, denumită DEO, organizație pentru care Alex lucra deja.
Cam astea ar fi lucrurile mai importante pe care eu le-aș spune despre acest serial, dar de fapt se întâmplă mult mai multe de atât. Iar asta ar fi una din problemele pe care le am cu acest serial: pe parcurs sunt prezentate mai multe plot-uri, și nu cred că vreuna din ele a fost dezvoltată suficient. Pe de o parte avem plot-ul despre o închisoare plină cu extratereștri care au scăpat și care ajung pe Pământ, apoi mai este și mătușa Karei, Astra, și soțul ei care vor să controleze planeta, și mai este și Maxwell Lord, care crede că toți extratereștri sunt periculoși și decide că trebuie să facă ceva în legătură cu asta. Personal, plot-ul lui Maxwell Lord mie mi-a plăcut cel mai mult, pentru că e și ceva diferit și face niște lucruri interesante el prin compania pe care o deține.
Aș fi preferat să se concentreze pe o singură poveste centrală pentru că așa cum a fost, la un moment dat pare că show-ul a uitat că mai exista și x plotline, până când dintr-o dată apare din nou, de nicăieri și asta nu mi-a plăcut. Serialul e destul de inconsistent din punctul ăsta de vedere, parcă nu se poate hotărî ce vrea să facă cu toate personajele astea. Toată povestea cu Astra pe mine m-a lăsat rece până la final, când aflăm de fapt ce plănuia ea de fapt.
Ca și personaje, Kara e ușor de plăcut, la fel și Alex, chiar mi-a plăcut să le urmăresc pe ele două. Alte personaje simpatice sunt Winn, cel mai bun prieten al Karei, Jimmy Olsen, fotograf prieten cu Superman, și Hank Henshaw, șeful DEO, care de altfel are o poveste foarte interesantă. Acum, deși îmi place fiecare din personajele menționate mai sus, tot triunghiul/pătratul amoros pe care serialul îl creează cu ei... nu am fost fan, și nu îmi place „cuplul” Kara, Jimmy. Nu știu, pe mine nu m-au convins că s-ar potrivi.
Un alt aspect care m-a enervat la începutul serialului a fost faptul că încearcă să îți bage pe gât feminism și ce e politicaly correct. Nu am nimic cu cele două, dar aici sunt atât de evident băgate cu forța că devine extrem de enervant. Din fericire, pe parcurs se renunță destul de mult la ele și serialul ajunge să se concentreze mai mult pe povestea pe care vrea să o spună. Nu dispare de tot, dar nu mai e atât de in your face ca la început, ceea ce chiar am apreciat.
Un alt minus pentru mine e reprezentat de faptul că Superman nu e decât menționat în majoritatea timpului și nu apare propriu-zis în primul sezon, chiar atunci când ar fi de așteptat să o facă. Iar explicațiile care sunt oferite nu sunt convigătoare, mai ales în ultimele două episoade. Din fericire, problema a fost rezolvată în sezonul doi. Nu mă aștept să fie în fiecare episod, dar având în vedere că cei doi sunt în acealși univers e de așteptat să îi mai vedem împreună din când în când.
Per total, cred că serialul ăsta are potențial și sper să nu rămână aici, ci să și facă ceva cu tot potențialul ăsta. Cum am zis, primul episod din sezonul doi mi-a dat speranțe că va deveni mai bun, dar asta rămâne acum de văzut și sper că voi vorbi la un moment dat și despre sezonul doi.

duminică, 9 octombrie 2016

Achiziții(46)

Am adunat câteva cărți în ultimele luni, nu multe, dar am decis că acum ar fi momentul să vorbesc despre ele. Și am o singură poză pentru că era mai simplu.
Stăpânul castelului de Teodora Matei și Filiera grecească de Bogdan Hrib le-am luat de la Târgoviște, pentru că nu am putut rezista și chiar sunt curioasă să le citesc. Am auzit lucruri bune despre amândouă și avantajul de a fi la același eveniment cu atuorii e că se pot luat și autografe.
Seducția apei de Monica Ramirez am luat-o de la un alt eveniment la care am fost, Strada de C'arte, iar acum singura carte a autoarei pe care nu o am este Kit Black. 
Trecând mai departe, nu cred că se vede foarte bine cartea, dar am găsit un volum de Mihai Eminescu care are poezii și în franceză și în română. Încerc în continuare să învăț limba și m-am gândit că asta ar putea fi de ajutor, iar Eminescu chiar îmi place ca poet, față de alții pe care i-am studiat la școală.
Biblia pierdută de  Igor Bergler am primit-o cadou și chiar sunt curioasă să văd cum o să mi se pară, mai ales că autorul e român. La un moment dat tot vedeam cartea asta peste tot, și am auzit că e comparată cu romanele lui Dan Brown, pe care eu nu l-am citit de altfel, dar chiar sper ca această carte să îmi placă.
O vrăjitoare se va naște de Robert E. Howard am luat-o de la SCI+FI fest și sunt curioasă să văd cum o să mi se pară, mai ales că am citit recent o poveste a autorului în volumul Metamorfoze și mi-a plăcut. 
Iar ultima carte pe care o am aici, Colții de Ciprian Mitoceanu, e una pe care nu m-am așteptat să o găsesc tocmai în Auchan, pentru că sunt destul de sigură că nu se mai tipărește. Și cum mi-au plăcut celelalte două cărți le autorului pe care le-am citit, nu am putut să nu o iau, mai ales că era singurul volum pe care l-am văzut. Încă mi se pare surprinzător că am găsit cartea asta într-un supermarket, dar mă bucur. 
Asta ar fi tot momentan, și sper să rămână așa până la Gaudeamus, pentru că sunt câteva cărți care știu sigur că vor apărea atunci pe care mi le doresc foarte mult, deci trebuie să fiu atentă cu banii până atunci.

marți, 4 octombrie 2016

Strada de C'Arte + SciFi fest

Încerc să ajung la zi cu postările pe care le-am tot amânat, dar în același timp să vorbesc și despre lucrurile recente la care am participat, așa că le voi aduna pe cele două într-o singură postare, care hopefully nu va fi prea lungă.

Luând-o în ordine cronologică, la Strada de C'Arte am participat la evenimentul editurii Tritonic, pe 24 septembrie, care se numea SF vs Mystery&Thriller. 
Nu a fost o discuție chiar versus, ci mai degrabă despre faptul că autorii pot scrie în diverse genuri, de la Mystery&Thriller, la SF, fantasy și cărți de dragoste. Un exemplu dat de editorul și autorul Bogdan Hrib a fost Lucian Dragoș Bogdan, care are romane în mai multe genuri și pe care trebuie și eu să încerc să îl mai citesc. 
Și s-a pus și problema faptului că tinerii nu citesc autori români vii, sau nu știu că există autori români vii. Am fost și eu în situația în care eram contra autorilor români, vina școlii, dar după ce am citit vreo doi la început și apoi am tot încercat să găsesc și alți autori români, mi-am dat seama că de fapt cei de acum nu au nicio legătură cu cei studiați în școală, ceea ce e un lucru bun, că știm cu toții cum arată lecturile obligatorii de la școală. Până la urmă, nu cred că e vreo diferență între ai noștri și ai lor, cum s-ar spune.
Tot aici au fost lansate și câteva romane noi.
Nu mai știu ordinea, dar nu contează, unul dintre romane a fost Maya, scrisă de Lucian Dragoș Bogdan și Teodora Matei, volumul doi din seria începută cu Omul fluture care a apărut la Tracus Arte. Încă mi se pare interesant că editura a publica un volum doi al unei serii începute la altă editură. Nu zic că e un lucru rău, din contră, atâta timp cât seria poate fi continuată, dar e prima dată când găsesc o astfel de situație. Cred că e SF, sper să nu mă înșel, dar oricum sună interesant și nu cred că am mai citit un roman scris de doi autori, la patru mâini cum s-a spus la lansare.
Celălalt volum lansat a fost Moartea ca o cocotă de lux de Aurel Cărășel, roman polițist care sună ca ceva ce mi-ar plăcea, dar din motive financiare nu am cumpărat cartea, dar sper să o fac la un moment dat. A fost amuzantă și povestea despre cum volumul a ajuns la Tritonic și toate aventurile cu emailurile despre care au vorbit atât autorul cât și editorul. Sper să ajung să o citesc și eu la un moment dat.

Trecând mai departe, în weekendul care tocmai a trecut a avut loc SCI+Fi Fest. Nu am mai auzit de el până acum, dar era aproape de mine, și am găsit câteva lucruri în program care sunau interesant, așa că am zis să merg și eu să văd ce e acolo. A, și aveau și cărți.
Din păcate, pentru că programul a fost decalat cu o oră jumate, nu am putut să stau la o discuție de vineri seara, dar măcar sâmbătă totul a fost ok. Am participat la trei discuții.
Prima se numea Dune și Star Trek - impact direct asupra culturii românești, unde au vorbit autorii Oliviu Crâznic și Ana-Maria Negrilă. Eu nu am citit Dune, am găsit recent un volum prin casă, o ediție veche, dar am descoperit că era volumul șase, dar vreau să citesc și eu cărțile astea, să văd despre ce e vorba. Iar ceea ce a spus autoarea m-a făcut și mai curioasă să citesc seria, dar nu știu când se va întâmpla asta. Despre Star Trek nu pot spune foarte multe, am văzut două din filmele recente și nu m-au impresionat, dar am înțeles și de la Oliviu Crâznic și de pe internet că seriile originale sunt mai bune, deci poate le voi da o șansă. Mi se pare fascinantă ideea de corectitudine morală și Spock mi se pare un perosonaj interesant, plus faptul că am înțeles că ei întâlnesc diverse popoare foarte diferite prin spațiu.
Apoi am fost la o discuție purtată de Michael Haulică și Bogdan Hrib cu titlul Ieșirea din tipar. A fost vorba și despre autorii care scriu pe mai multe genuri, dar și despre festivalul de la Beijing unde au participat autori și edituri românești, am reținut Tritonic și Nemira. Mi s-a părut fain că au ajuns tocmai la Beijing. Și am înțeles că planul e să participe și la alte festivaluri în afara țării, ceea ce mi se pare un lucru foarte bun.
Și ultimul eveniment la care am participat aici a fost cel moderat de Liviu Surugiu, intitulat Întâlnire de gradul III - scriitori, editori, cititori. Nu plănuisem să ajung la discuția asta, dar ceva mi-a atras atenția și nu aveam încă chef să plec acasă, așa că am stat. Și nu îmi pare rău. Nu aș mai ști să spun punct cu punct ce s-a spus, dar s-a vorbit și despre editori și despre distribuția în librării, despre reviste literare, cum lucrează editorii cu autorii și sunt convinsă că uit ceva, dar per total mie discuția mi s-a părut interesantă, mai ales că a fost din mai multe perspective. Cred că pentru cineva interesat de subiectul ăsta, și care vrea să știe mai multe despre cum se întâmplă uneori lucrurile, dar și despre păreri diverse, discuția asta chiar a fost interesantă, și mă bucur că am rămas.

Și atât am avut de spus despre cele două evenimente, chiar mi-au plăcut, iar acum aștept Gaudeamus-ul, care are loc la mijlocul lui noiembrie.

luni, 3 octombrie 2016

September favorites

În luna care a trecut am adunat mai multe lucruri decât m-aș fi așteptat... și mi-am dat seama că am obsesii pentru diverse lucruri...

Încerc din greu să mă dezvăț de genți, mai ales atunci când merg la muncă, pentru că eu car o grămadă de lucruri după mine, plus mâncare, pentru că mama gătește, iar umărul stâng începuse să mă doară destul de rău. Și evident asta nu e de bine. Da, mai aveam vreo două ghiozdane, dar în anumite momente, mai ales având în vedere ce carte citeam, erau cam mici. Ăsta e un pic de tot mai mare, plus că are fermoar, ceea ce îmi ușurează mult viața. Are și trei buzunare pe exterior, unul e în spate, iar mie îmi place mult asta, că nu pot să arunc totul într-un mare buzunar, trebuie să fie totuși orgnizat ce car după mine.



Am găsit două melodii ale trupei ABBA pe care nu le știam și care mi-au plăcut atât de mult încât trebuie să le menționez pe amândouă aici.
  

Pentru că a venit toamna, au revenit și o parte din serialele pe care le așteptam, iar unul dintre ele e Lucifer! Am văzut doar primul episod, dar trebuie să menționez serialul pentru că îmi place foarte mult și presimt că și sezonul ăsta îmi va plăcea. 


De obicei nu adaug cărți în postarea asta, pentru că vorbesc destul despre asta pe blog, dar din când în când mai apare câte una pe care țin să o menționez cât de des pot. E vorba despre Regatul sufletelor pierdute de Ana-Maria Negrilă, primul volum din seria Stelarium. Nu am crezut că îmi va plăcea atât de mult, dar cred că pot spune că e una din cele mai bune cărți pe care le-am citit anul ăsta, e posibil chiar să ajungă în top cinci. 
Serios, citiți cartea asta, chair dacă nu sunteți neapărat fani SF, pentru că merită!





Nu știu exact cum să numesc asta, cred că tablou, oricum l-am luat din Jumbo pentru că mi s-a părut citatul care e cel mai potrivit pentru mine în prezent. Momentan mă lupt cu tot felul de frici și alte lucruri, și m-am tot uitat la acest video pe youtube, care mi s-a părut foarte încurajator de altfel, chit că ea are cu totul alte probleme decât mine, și cum tot îmi place să colecționez citate, am zis de ce nu? Oricum, autosugestia nu strică, și cum l-am pus în locul ceasului mă tot uit într-acolo. 
Și chiar îmi place ce scrie pe el, și cred că mi se potrivește perfect.




Ultimul lucru e luat tot din Jumbo, iar eu o folosesc pe post de cutiuță pentru medicamente, cum eu nu le scot din folie, mă simt mai bine dacă scrie pe spate ce sunt. Asta se leagă cu ce ziceam mai sus, că îmi place ca ce car după mine să fie organizat, și are Turnul Eiffel ca imagine, nu am putut rezista.

Și asta ar fi tot, mă așteptam să iasă o postare mai lungă de atât, dar mai bine așa.

duminică, 2 octombrie 2016

September wrap-up

Luna septembrie nu a fost deloc rea din punct de vedere al cititului, mai ales că mi-au plăcut toate cărțile la care am ajuns. Și oricum, am citit mai multe decât media mea pe lună anul ăsta.
  1.  Răul sub soare de Agatha Christie. Nu mai citisem de mult ceva de această autoare, și am încă în bibliotecă câteva cărți ale ei, așa că mi-am zis că e cazul să rezolv problema asta. Și, ca de obicei, nu am fost dezamăgită, Agatha Christie scrie cărți polițiste foarte bune, iar eu niciodată nu îmi pot da seama cine e făptașu. 4/5
  2. Tronul de jad(Temeraire #2) de Naomi Novik. Volumul ăsta mi s-a părut mai bun decât primul din serie, dezvoltă atât lumea creată de autoare, cât și relația dintre Laurence și Temeraire, care ajung în China de data asta, pentru a rezolva problema legată de faptul că Temeraire a ajuns în Anglia și nu la Bonaparte așa cum și-au dorit chinezii. Multă diplomație în cartea asta, care a fost interesant de urmărit, dar nu lipsesc nici scenele de acțiune, iar relația dintre Laurence și Temeraire e partea mea favorită din întregul volum, cei doi mi se par prea simpatici! 5/5
  3. Insula diavolului(Predestinare genetică #2) de Ciprian Mitoceanu. Aici se continuă povestea lui Leo și Robert începută în primul volum, Leo fiind pe Insula Diavolului, iar Robert văzându-și mai departe de viață. De asemenea, în continuare Amendamentul Dawson face pagube printre cetățeni, dar deși se atrage atenția asupra acestui fapt, Dawson nu are de gând să dea înapoi, ceea ce e și normal. Asta e o distopie diferită față de cele pe care le-am citit eu până acum, pentru că acțiunea începe chiar în momentul în care Amendamentul e pus în funcțiune și vedem cum se desfășoară totul încă de la început și deja sunt convinsă că finalul întregii povești va fi surprinzător și abia aștept să aflu cum se va încheia totul, pentru că eu una nu am nici cea mai vagă idee, deci aștept Gaudeamus-ul. 4/5
  4. Regatul sufletelor pierdute(Stelarium #1) de Ana-Maria Negrilă. O să mă tot auziți menționând cartea asta, sunt convinsă, pentru că mi-a plăcut foarte mult! Așa cum am scris și în recenzie, are tot ce mi-aș putea dori eu de la o carte: o lume foarte bine conturată, personaje pe care să vrei să le urmărești, acțiunea, întorsături de situație, nu cred că te poți plictisi citind cartea asta. Abia aștept volumul doi, tot la Gudeamus, să aflu cum va continua aventura personajelor. 5/5
Atât am citit în septembrie, le recomand pe toate, dar mai ales pe ultima! 
În altă ordine de idei, ieri mi-am dat seama că am rămas în urmă cu câteva postări pe care am tot zis că le scriu și încerc să îmi dau seama cum și în ce ordine să le scriu. Cumva tot îmi zic că le voi scrie și nu mai ajung să o și fac, ceea ce nu-mi place deloc, iar de marți începe și masterul, deci trebuie neapărat să îmi găsesc un nou plan pentru a reuși să mă ocup și de blog.