Postări

Se afișează postări din 2017

2018 resolutions

Imagine
Ok, asta e a doua oară când scriu postarea asta, pentru că prima dată mi s-a părut că a ieșit prea... hmm, nu tristă, cât not good enough for me. Am încercat să copiez ceea ce am făcut anul trecut, dar uitându-mă la postarea aia... anul trecut n-a fost chiar cel mai bun pentru mine și mai că am sărit subiectul atunci. Dar anul ăsta vreau să fac acest post mai detaliat, să zicem, a fost un an mai ok, în mare parte. Nu a început prea bine și nici nu s-a terminat într-un mod fericit, dar as a whole nu a fost cel mai rău an.

2017
Blog mi-ar plăcea să fiu încă aici, ar fi drăguț să pot marca șapte ani de blog - Yep, după cum se poate vedea îs încă aici. Nu la fel de prezentă ca anii trecuți, dar având în vedere cum stau cu timpul, eu una sunt fericită că încă postez.dacă aș putea posta măcar cât am făcut-o în 2016, adică pe la 100 de postări, eu una voi fi mulțumită - Nope, nu sunt prea aproape de ălea 100 de postări...Uitându-mă prin arhivă, îmi dau seama că postez tot mai rar. Și nu îmi pl…

The Greatest Showman

Imagine
Nu aș putea spune că sunt mare fan al musicalurilor, în mare parte pentru că mereu mi s-a părut distracting atunci când începea un număr în care toți cântau. Dar ăsta e un film despre circ și nu am putut rezista tentației. Și chiar mi-a plăcut, cu totul, și m-am îndrăgostit de soundtrack! Filmul este despre P.T. Barnum, cel care a creat, să zic așa, circul. Nu am cercetat povestea persoanei înainte de a vedea filmul, pentru că voiam doar să îl văd așa cum a fost făcut, fără să mă gândesc cât de aproape sau departe este de povestea reală. Nu știu cât de mult respectă Hollywood-ul din realitatea atunci când face genul ăsta de filme, și nu am fost niciodată prea curioasă să aflu. Dar să revenim la film. Chiar mi-a plăcut, l-am văzut ieri și până acum nu m-am putut gândi la nimic care să mi se pară unrealistic. Poate sunt biased, dar m-am simțit foarte bine în timp ce mă uitam la ce au făcut în acest film, m-am trezit zâmbind de câteva ori la anumite lucruri care s-au întâmplat. M-am așt…

Achiziții(51)

Imagine
În ultimele luni am mai adunat câteva cărți. Țin totuși să menționez că nu am mai cumpărat multe cărți deodată în ultimul timp. Bine, mai am o comandă dată pe Okian care o să vină la anul, în ianuarie, dar în afară de asta, în ultimele luni am mai cumpărat câte o carte sau două. Problema e că nu am mai avut atât de mult timp pentru a citi cărțile astea și s-au tot adunat.  Dar să trecem la scopul postării.
Meseria de romancier de Haruki Murakami am primit-o cadou de Sfântă mărie, Murakami e unul din autorii meu preferați, o să îi citesc toate cărțile eventually. Anihilare de Jeff Vandermeer are o poveste interesantă. Am comandat-o împreună cu multe alte cărți de pe Elefant, nu toate pentru mine, iar din toată acea comandă nu a venit decât cartea asta. Iar când am sunat mi s-a spus că acea comanda nu a fost inregistrată, și am renunțat la ea, mai am diverse neplăceri când vine vorba de Elefant. Arhitecții speranței de Alexandru Lamba am luat-o de la Antares Fest și sunt curioasă să văd…

"Darul lui Jonas(The Giver #1)" de Lois Lowry

Imagine
Am vrut să citesc cartea asta după ce am văzut filmul... care a apărut în 2014. Mi-au trebuit trei ani, dar am ajuns în sfârșit să o citesc. Și cu asta mi-am atins goal-ul de pe Goodreads. Yaaay! Și încă nu s-a terminat anul, sper să mai termin câteva cărți. Dar să mă întorc la recenzie.
Cartea este despre Jonas, care trăiește într-o societate care se vrea utopică. Nu există culori, muzică, practic totul e făcut pentru ca toți să fie egali. Cetățenii primesc diverse obiecte pe măsură ce cresc în vârstă, iar la doisprezece ani li se dau Însărcinările, practic slujbele pe care le vor avea ca adulți. Jonas este ales să fie Păstrătorul memoriei, adică cel care va ști totul despre trecut pentru ca ceilalți să își poată trăi viețile fără să știe nimic despre trecut sau durere.
Știam dinainte de a cumpăra cartea că este pentru copii, iar pe ediția pe care o am scrie și pe copertă asta, dar am vrut totuși să văd cum e cartea față de film. Nu mi-l mai amintesc foarte bine, totuși din ce mai ț…

"Povestiri de la marginea realității 2" de Dan Rădoiu

Imagine
După ce am avut câteva zile să mă gândesc la cartea asta, mi-am dat seama că vreau să scriu câteva cuvinte despre ea, indiferent cât de lungă sau scurtă ar putea ieși recenzia asta. De data asta voi scrie diferit, ca și format, față de recenzia primului volum. Acum voi lua fiecare poveste în parte, pentru că pur și simplu nu pot vorbi despre cartea asta ca un întreg, așa cum am făcut la prima. Poate într-o bună zi voi menține același format pentru colecțiile de povestiri scurte, vom vedea. Sângele Uriașului mi s-a părut o povestioară chiar drăguță, mai ales în contextul în care mi se pare că trece tot mai repede. M-am regăsit acolo. Ziua în care nu a mai putut o știam, am mai citit-o și anul trecut într-o cărticică ce conținea, cred, două povestiri. Nu mai știu ce am crezut atunci când am citit-o prima dată, dar acum mi s-a părut doar ok. Despre O zi din viața lui Ion Botloagă în Iriamburg, nu prea știu ce să zic, e bizară, un pic amuzantă, dar cam atât, din punctul meu de vedere. Case …

Dragi autori, editori and co

Sunt câteva lucruri care mi se tot învârt în minte de câteva luni, dar am evitat să scriu un articol pentru că m-am gândit sincer că oricum nu o să aibă nicun efet. Cred în continuare același lucru, dar, după atâta timp, am decis totuși să scriu articolul, sunt câteva lucruri pe care vreau să le spun.

Nu o să mă leg în articolul ăsta prea mult nici de editare, calitatea textelor, marketing și lucruri asemănătoare. Consider că cei care au scris despre asta înainte au spus suficiente despre aceste aspecte, voi pune linkurile la final. Vreau să vorbesc aici despre ceea ce cred eu că strică cel mai mult imaginea autorilor români. E vorba despre atitudine. Am observat, în ultimul timp, faptul că anumite persoane, fie autori, fie editori, se simt jigniți atunci când despre anumite cărți apar păreri negative. E interesant că nu ajunge să se simtă jignit doar autorul cărții, dar și alte 5-10 persoane din jurul acestuia. Am ales numărul pentru că mi se părea că e cel mai sigur așa, pare range…

"Culoarea sentimentelor" de Kathryn Stockett

Imagine
Am vrut să citesc ceva diferit, așa că am decis că ăsta e momentul oportun pentru a începe cartea de față. Am terminat-o în trei zile, deși are un pic peste cinci sute de pagini, și încă încerc să îmi adun gândurile.
Acțiunea se petrece în anii 1960, în orașul Jackson, Mississippi, și avem trei personaje principale. Avem două slujnice, pe Aibileen și pe Minny, și apoi o mai avem pe domnișoara Skeeter, careîși dorește să devină jurnalistă și vrea să scrie o carte cu interviuri de la slujnice despre cum e să lucreze pentru familii de albi.
Man, the racism in this book! La drept vorbind, probabil că ar fi trebuit să mă aștept, mai ales având în vedere perioada în care se desfășoară evenimentele, dar tot m-a luat prin susprindere. Mai ales că asta nu e ceva ce citesc în mod obișnuit. Dar am trecut peste până la urmă, oarecum, și am mers mai departe.
Să încep cu problemele pe care le-am avut cu această carte. Personajele. Majoritatea sunt de-a dreptul stereotipuri. Nu au pic de personalit…

Mini recenzii filme(#3)

Imagine
În ultimele câteva luni am văzut câteva filme despre care nu am destule de spus pentru o postare întreagă, așa că le-am adunat și voi povesti un pic despre ele acum. Vreau să mai vorbesc și despre alte lucruri în afară de cărți, și ăsta ar fi unul dintre ele.
Fast and furious 8 Filmele astea au multe hibe dacă stai să le analizezi în detaliu, dar pe de altă parte sunt fun de privit. Nu sunt ceva extraordinar, sunt într-un fel desene animate, așa cum îi place mamei mele să zică. Am văzut filmul ăsta acum câteva luni bune, și m-am distrat urmărindu-l și apoi amuzându-mă pe seama unor detalii care nu fac cel mai mult sens(știu că am scris greșit, e intenționat). Eu merg la genul ăsta de filme când fie nu am ceva mai bun de făcut, fie vreau să mă gândesc la altceva pentru vreo două ore, iar atunci când l-am văzut a fost exact ce trebuia.  Încă pe amuz pe seama anumitor greșeli evidente din film. Dar seria asta nici nu mi se pare că se ia în serios, ceea ce e ok, din punctul meu de vedere.…

7 ani!

Imagine
Mă tot gândesc de câteva zile ce aș putea scrie în postarea asta. Și am și scris câteva lucruri, dar am șters tot, că nu mi-a plăcut cum a ieșit. Nicioadă nu m-am priceput să scriu despre asta, deși mă tot încăpățânez să marchez momentul. Deci... blogul ăsta are de-acum șapte ani, ceea ce mi se pare uimitor, într-un fel. În afară de citit, cred că ăsta e cam singurul hobby de care m-am ținut în mod cât de cât constant pentru atâta timp. M-aș fi așteptat fie să mă plictisesc, fie să îmi găsesc alte ocupații până acum, dar nu, sunt încă aici și încă îmi place ce fac pe blogul ăsta. Și asta mă bucură, unul din goal-urile mele pentru anul ăsta a fost să pot marca șapte ani de blog, deci pe asta o pot bifa de pe listă.

Și dacă tot am ajuns la numărul ăsta, mi-am zis că blogul ar avea nevoie de o schimbare de imagine. Am aceeași temă pe blog de ceva ani, nu mai știu exact de câți. Și, cum Blogger a introdus câteva teme noi, am zis să arunc o privire. Așa că acum blogul are haină nouă și mi…

Wrap-up: october&november

Imagine
Nu am făcut un wrap-up în octombrie pentru că am terminat o singură carte în luna cu pricina și nu avea sens. Nu știu cât voi citi în decembrie, dar am decis că fie ce-o fi, fac acest wrap-up pentru ultimele două luni și în decembrie postez chiar dacă termin o singură carte. În principiu, nu vreau să mai aștept încă o lună, chiar voiam să scriu postarea asta.
În ultimele două luni am citit următoarele cărți: Haiganu. Fluviul șoaptelor(Haiganu #1) de Marian Coman. Pe scurt, nu mi-a plăcut, dar cred că asta se datorează faptului că nu am citit banda desenată, și am rămas cu senzația că romanul e scris pentru cei care au citit-o. Nu mi se pare că stă pe picioare așa cum e. 2/5Noaptea în oraș, fără părinți de Dănuț Ungureanu. Ăh, asta chiar nu mi-a plăcut. Una din cele mai proaste cărți pe care le-am citit până acum. Nu am putut găsi nimic pozitiv de spus despre acest roman. 1/5Steelheart(The Reckoners #1) de Brandon Sanderson. Față de seria Mistborn a autrului, cartea asta mi-a plăcut ma…

"Omnium" de Florin Stanciu

Imagine
Înainte de a începe să vorbesc despre carte, cred că este nevoie de un mic disclaimer: nu am citit chiar toată cartea. Am rezistat până pe la pagina 100-ish, după care am reușit să aflu care sunt capitolele în care primim explicații, iar pe acelea le-am citit pe diagonală, că nu aveam răbdare să citesc toooatăăă polologhia aia de informații, voiam ideea principală. Am avut nevoie de un pic de ajutor și acolo, dar cred că am înțeles care e povestea pe care vrea să o transmită cartea. Și... nu e pentru mine, chiar nu e, și o să explic de ce. Dar sunt și câteva alte lucruri despre care vreau să vorbesc legat de cartea asta. Pe Tsuba, unde sunt o parte din supraviețuitorii de pe Pâmânt, apare, trecând printr-o aură de vierme, o capsulă care pare să conțină ceva viu. Asta creează un sentiment de panică, pentru că nimic viu nu ar trebui să surpaviețuiască trecerii prin acel portal.  Iar de aici ar trebui să înceapă povestea, sau cel puțin eu așa credeam. Problema e că romanul e atâta de sat…

"Cu cărțile pe masă" de Agatha Christie

Imagine
A trecut ceva timp de când am citit o carte scrisă de Agatha Christie, ceea ce e păcat, mie chiar îmi place cum scrie. Era și cazul să mai citesc despre un caz a lui Hercule Poirot. Domnul Shaitana, un om mai excentric, îl invită pe Poirot la o cină, promițându-i că acolo se vor afla criminali care nu au fost prinși. În afară de Poirot, mai sunt invitați alți șapte oameni, iar după cină invitații încep să joace bridge, în două camere separate. La finalul serii, domnul Shaitana este mort, iar patru dintre invitați sunt suspecți ai acestei crime. Battle, împreună cu Poirot, vor trebui să descopere cine este ucigașul. Îmi place Agatha Christie pentru că la ea crimele nu sunt sângeroase. Accentul este pus pe rezolvarea cazurilor și nu atât de mult pe scena crimei în sine. Ce mi-a plăcut foarte mult aici e că Hercule Poirot își concentrează ancheta pe personalitățile celor patru suspecți, în timp ce Battle caută în trecutul acestora pentru a afla ce crime se presupune că mai comiseseră. M…

"Ora 12" de Alexandra Gold

Imagine
Asta o să fie ceva nou pentru mine, e prima dată când voi vorbi despre un roman grafic pe blogul ăsta. Am mai povestit despre manga la un moment dat, dar aceea eu o consider a fi în propria ei categorie.  Asta e un pic bizar pentru mine, pentru că nu pot să spun că am citit prea multe comics-uri/romane grafice, sau cum vreți să le spuneți. Am citit WITCH prin generală, toată seria, și am mai citit niște manga, dar cam atât. Cel mai bun termen de comparație pentru mine este totuși manga, pentru că e mai recent și îmi place mult modul în care sunt structurate benzile desenate japoneze.  Dar să revenim la romanul grafic de față. Mi se pare de-a dreptul fascinantă ideea că românii ar putea ajunge să creeze romane grafice, din păcate prima mea incursiune cu așa ceva nu s-a sfârșit bine deloc și o să explic de ce. Să încep totuși cu povestea. E vorba de patru prieteni, care decid să își petreacă o ceva vacanță la unchiul unuia dintre ei, în Weinwald(asta scrie pe semnul din gară). Curând, …

Justice League

Imagine
Recenzia conține câteva spoilere!
Știu că am zis într-o altă postare, parcă în recenzia de la Suicide squad, că nu am de gând să văd filmul ăsta, dar nu aveam ceva mai bun de făcut într-o vineri seara. Și a fost exact ce m-am așteptat, adică nimic extraordinar. Îmi mențin părerea că filmele astea nu știu cum să spună o poveste și cum să introducă personajele. Bine, ar trebui să spun mai exact că cine se ocupă de filmele astea nu știe cum să facă lucrurile menționate mai sus.  Cei de la DC mi se pare că și-au propus să îi ajungă din urmă pe cei de la Marvel, dar făcând asta toate filmele astea sunt foarte grăbite și nu ai timp să înțelegi mare lucru, sau să te atașezi de personaje. Devine și mai dificil pentru cei ca mine, care nu au citit comicsurile niciodată și nu prea știu despre ce e vorba. Iar un film bun cred că ar trebui să poată să familiarizeze un pulic larg cu personajele, așa cum a reușit Deadpool să facă. Însă filmul ăsta ratează din punctul ăsta de vedere, la fel ca cele …

"Noaptea în oraș, fără părinți" de Dănuț Ungureanu

Imagine
Pe una din băncile facultății, pe vremea când eram la licență, cineva a scris ceva în genul: Dacă aș mai avea un singur minut de trăit, l-aș petrece în sala asta. Pentru că aici un minut pare cât o eternitate. Cartea asta are același efect, am avut senzația că nu se mai termină, m-am plictisit enorm citind-o. În mod normal, aici aș povesti un pic despre ce e vorba în carte, dar și dacă viața mea ar depinde de asta, nu aș ști să spun care e povestea pe care vrea să o spună romanul ăsta. În cele două sute de pagini ale cărții, nu este niciodată explicat cum trebuie ce se petrece și de ce anumite lucruri se întâmplă. Pe undeva, mi se pare că există în cartea asta o sclipire de ceva idee care ar fi meritat explorată, dar se pierde complet sub toate figurile de stil și tot ce este spus doar vag pe ici pe colo, plus frazele alambicate. Să o iau însă cu începutul, anume cu glosarul de termeni. El în sine nu mi s-a părut de prea mare ajutor. De exemplu, se menționează că ajustă este dispozit…

"Steelheart(The Reckoners #1)" de Brandon Sanderson

Imagine
Uitându-mă pe Goodreads îmi dau seama că mi-a luat mai mult timp decât m-am așteptat să termin cartea asta. În parte și pentru că am citit și alte cărți în paralel, ceea ce nu fac prea des. Iar acum că am terminat-o în sfârșit, pot spune că nu e ce m-aș fi așteptat. E YA, categorie care nu mă prea încântă, dar îmi place cum scrie Sanderson și am zis să încerc. Am fost un pic dezamăgită, dar cartea asta re și multe idei interesante. Probabil voi citi și restul seriei, la un moment dat.
David vrea să se răzbune pe Steelheart pentru că i-a omorât tatăl atunci când avea doar opt ani. În lumea în care trăiește el, cu zece ani în urmă un eveniment cunoscut ca și Calamity a dat puteri anumitor oameni, care au numele de Epics. Doar că în loc să devină eroi, ei au decis să facă exact opusul, iar așa lumea a ajuns să nu fie un loc prea plăcut. În Newocago, liderul este Steelheart, iar David încearcă să găsească grupul numit Reckoners, care se ocupă cu uciderea persoanelor ca Steelheart.
Îmi ce…