duminică, 12 martie 2017

Cum m-am apucat de citit

Eu cu cititul nu am avut întotdeauna o relație foarte bună. Când eram mică, înainte de a intra în clasa întâi, țin minte că îmi plăcea foarte mult Albă ca Zăpada și rugam pe oricine era dispus, să mi-o citească, chiar și după ce învățasem povestea pe de rost. După ce am învățat majoritatea literelor, prima poveste pe care am încercat să o citesc a fost Frumoasa și Bestia, și o rugam pe bunica să îmi spună literele pe care nu le știam. Apoi însă, o dată cu lecturile obligatorii de la școală, nu aș mai fi citit nici dacă eram incredibil de plictisită. Aș fi făcut orice altceva.
Mama a fost cea care a încercat mereu să ne încurajeze și pe mine și pe fratele meu să citim, dar nu lecturile de la școală, ci de plăcere. Și ne tot cumpăra cărți care spera să ne placă. Mie, pentru că la un moment dat tot ce voiam să citesc erau revistele W.I.T.C.H și tot ce ținea de lumea și personajele respective, îmi lua tot ce avea legătură cu subiectul. Abia mult mai târziu am ajuns să realizez că respectivele cărticele nu erau chiar cele mai ieftine.
Însă prima serie pe care am urmărit-o timp de ani de zile a fost Fetița celei de-a șasea luni de Moony Witcher. Am primit-o de Crăciun când eram prin clasa a cincea, și am fost atât de atrasă, în primul rând de copertă, și apoi de descrierea de pe spate, încât am început să o citesc chiar atunci, și apoi urmăream încontinuu prin librării să văd când apăreau următoarele volume. De aici a pornit pasiunea mea pentru cărțile fantasy. Tot prin perioada aceea, am găsit în Diverta Eragon de Christopher Paolini, și a urmat un alt șir de ani în care urmăream să văd când urma să apară următoarea carte nouă din serie.
Tot prin perioada aceea, în clasele V-VIII, începusem să aud de seria Harry Potter de J.K. Rowling, pe care inițial nu am avut niciun gând să o citesc, deși nu mai țin minte exact de ce. Cea care atunci îmi povestea despre serie și încerca să mă convingă să o citesc, a fost profesoara care mă învăța să cânt la pian. Reticența mea față de serie – din care atunci aveam primele trei volume prin bibliotecă – a durat până într-o vară când eram foarte plictisită și neavând altă idee mai bună, am început să citesc primul volum. Mi-a plăcut aproape imediat. În mod amuzant, nu am avut niciodată seria completă. Tot profesoara de pian m-a convins de altfel în perioada aceea să citesc și Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas.
Cam așa am început eu să citesc, iar după ce am descoperit blogurile pe care oamenii vorbeau despre cărți, și am început și eu să fac asta, am descoperit și alte genuri care au ajuns să îmi placă: SF, thriller, romane de dragoste și cărți de beletristică.


Notă: Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu