sâmbătă, 8 aprilie 2017

Criticii literari și bloggerii de carte

De obicei, evit să mă implic în discuții de genul acestora, dar de data asta chiar am câteva lucruri de zis, nu mai vreau să stau pasivă și să urmăresc doar ceea ce scriu alții pe subiect. Este vorba de o întrebare pe care eu am auzit-o prima dată pusă la Romconul de anul trecut, și care a tot continuat să apară cu diverse ocazii: anume că bloggerii de carte ar încerca să preia ceea ce este treaba criticilor, și apoi că bloggerii nu ar mai trebui să scrie despre cărți pe internet pentru că nu au studiile și calificările necesare unui studiu pe text. 

În primul rând, nu reușesc să înțeleg de unde a apărut ideea că bloggerii ar vrea să fie critici literari. Din ceea ce știu eu, nimeni nu a cerut vreodată bloggerilor de carte să facă treaba criticilor literari, și nici nu știu de vreun blogger care să fi spus că ce face el se numește critică literară. Majoritatea suntem simpli cititori care vrem să vorbim despre cărți online din pasiune. Asta am observat eu la întâlnirile cu alți oameni care au bloguri pe care scriu despre cărți, și ăsta este și unul din motivele pentru care eu scriu despre ele pe blog. Pentru că îmi place să citesc și vreau să povestesc și altor persoane despre cărțile care îmi plac sau nu îmi plac și de ce. Și apoi, de ce nu, poate să conving și alți oameni să dea o șansă anumitor cărți. 

S-a pus problema că bloggerii nu ar trebui să scrie despre cărți pentru că nu avem suficiente cunoștințe despre cum se scrie o recenzie și că ar trebui să citim mai multe cărți de critică literară înainte de a avea pretenția de a emite opinii. Eu voi vorbi doar din perspectiva mea, și voi spune că ce scriu eu sunt impresiile mele despre cărțile pe care le-am citit. Le pun eticheta de recenzii pentru că e mai scurt și pentru că ăsta e cuvântul după care toată lumea caută pe google când vrea să găsească păreri despre o carte, inclusiv eu. Dacă voiam să învăț cum se scriu esee complicate despre cărți, mă duceam la litere(mie în generală și liceu nu mi s-a explicat niciodată la Limba și literatura română cum se scrie un eseu de genul, mereu am tocit comentariile din cărți). 

Și dacă tot am ajuns la subiectul orelor din școală, ăsta ar fi un motiv pentru care eu nu citesc critică literară. Aceea pe care o citeam pentru ora de română, și pe care apoi am tocit-o pentru bac, mi s-a părut întotdeauna greu de înțeles și plictisitoare. Nu încerc să neg importanța criticii literare, pentru că recunosc că e importantă, tot ce vreau să spun este că nu e pentru toată lumea. Eu, ca simplu cititor, nu m-am înțeles niciodată cu critica literară, mi s-a părut mereu prea aridă, și nu aș mai încerca să o citesc acum. Eu vreau să aflu părerile altor cititori despre o carte, și atunci e mai simplu să caut pe bloguri, sau pe Goodreads.

Acum, toată discuția asta apropo de cine ce are voie și ce ar trebui/nu ar trebui să scrie pe internet apropo de cărți, și de păstrarea valorilor, și că asta e treaba criticilor, mi se pare tipic românească. E ceva de genul: "Ia, uite, ăia încearcă să facă ceva diferit. Nu, nu e bine... Hai să le tăiem elanul!" Nu zic că nu sunt și bloggeri care nu scriu la un nivel cât de cât decent, și nu spun că totul e perfect, dar până la urmă mulți dintre noi scriem despre cărți din pasiune și pentru că vrem să îi încurajăm și pe alții să citească. Cât din asta și ne iese, e o cu totul altă discuție. Ce vreau eu să spun e că mi se pare că s-au luat numai părțile negative despre subiect și s-au generalizat pentru toți bloggerii, ceea ce nu e chiar corect. Dar m-am prins de mult că viața nu e dreaptă, deci mergem mai departe.

Nu am vrut inițial să fac nicio referire la articolul care a pornit din nou întreaga discuție, dar s-a spus acolo ceva care pe mine, ca absolvent de ASE, m-a zgâriat pe creier un pic. S-a spus despre valori, profesionalism și faptul că esențial în ziua de azi este consumerismul. Chestia asta, cu a se sugera că consumersimul(scuzați) e o problemă, în capitalism, mi se pare o tâmpenie imensă. Ok, hai cu primul exemplu care mi-a venit mie în minte: afacerea X, care comercializează produsul Y, are ca principal scop să convingă cât mai mulți oameni să îl cumpere, corect? Că doar scopul afacerilor este maximizarea profitului. Dacă produsul Y nu se vinde, din diverse motive, iar compania pierde bani buni din cauza asta, nu îl va mai comercializa. În cazul cărților, că știu că zona e mai sensibilă, să zicem că Z a scris o carte, care primește foarte multă recunoaștere din partea criticii literare, e o capodoperă. Bun. Dar cititorilor nu le place, și nu are vânzările așteptate. Ok, editura mai dă o șansă autorului, că a primit recunoaștere critică, și îi mai publică o carte, care e la fel de bine privită de critici, dar din nou nu se vinde. Cel mai probabil editura respectivă nu îl va mai publica pe autor, pentru că pierde bani. În cazul ăsta, mai folosește cuiva faptul că el/ea a scris o capodoperă? 

Ok, recunosc că exemplul e in extremis, și nu știu dacă chiar s-ar aplica în viața reală, dar ideea la care vreau eu să ajung e următoarea: un produs, mai ales în lumea asta a artei, trebuie să fie accesibil cât mai multor persoane, pentru că ăsta e cel mai simplu mod de a vinde cât mai mult. Dacă nu este accesibil, cel mai probabil scenariu este că nu se va vinde, iar în orice afacere omul care o deține poate suporta să piardă bani atât de mult timp, până să decidă că afacerea este un eșec, să o închidă și să se apuce de altceva. 

Bine, realizez că în România lucrurile poate nu stau chiar așa. De când mă plimb pe la diverse evenimente și discuții, tot aud că lumea nu citește autori români, că nu se vând și așa mai departe, dar totuși se publică în continuare. Aici nu o să mă bag, pentru că nu știu suficiente despre asta. 

Cât despre de ce încurajează editurile bloggerii, eu am o teorie. A face reclamă la televizor sau radio, cum se întâmplă pentru majoritatea produselor și serviciilor, e scump, iar editurile nu își permit cheltuiala asta. Cel mai simplu este reclama pe internet, și de ce nu, prin bloggeri. Cât de eficientă e reclama asta, e un cu totul alt subiect, și asta o știu doar editurile.

Văd că deja articolul s-a lungit mai mult decât m-am așteptat, dar dacă ați avut răbdare să citiți până aici, mai răbdați un pic, că închei imediat. Recunosc și faptul că sunt cititori care scriu pe bloguri, și o fac prost, și că sunt unii care își fac blog doar pentru că au impresia că așa obțin cărți gratis, nu zic că asta nu se întâmplă. Dar apoi chestia asta se generalizează pentru toți bloggerii.

La final, am o contrapropunere. În loc să ne concentrăm atât de mult pe cine ce ar trebui/nu ar trebui să facă și să scrie pe internet, și pe competențele unor simpli cititori de a emite păreri despre cărți, ce-ar fi dacă ne-am concentra pe ceea ce toți pare că vrem: încurajarea lecturii în general, și apoi încurajarea lecturii autorilor români contemporani, ceea ce și unii dintre bloggerii de carte, inclusiv eu, încearcă să facă. Ce ziceți? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu