marți, 30 mai 2017

A little chit chat

Îmi propun de câteva luni să scriu o astfel de postare. Nu am făcut-o până acum în mare parte pentru că mă gândeam la ce aș vrea să spun seara, și apoi uitam. Dar acum am o listă cu chestii despre care vreau să vorbesc(memoria asta...).

Mi-ar fi plăcut să postez mai des decât am făcut-o anul ăsta până acum. Dar faptul că am adăugat masterul la faptul că am și job full-time, mi-a mâncat mai mult timp decât m-aș fi așteptat. Dar ultimul examen a fost pe 29 mai, deci sper ca măcar până începe anul doi, în octombrie, să postez mai des. Bine, mai am o restanță de dat(presupunând că iau toate celelalte examene pe care le-am dat). Nu aș fi avut-o, dar examenul s-a nimerit în perioada în care eu nu eram în România, în decembrie anul trecut. Dacă mă plimb în loc să merg la facultate...(hi, hi, hi)

Apropo de master, încă nu-mi dau seama dacă problema e că nu am ales chiar bine programul de masterat la care să aplic, sau pur și simplu mi-e silă de sistemul de învățământ, dar dacă nu m-ar motiva rămasul la buget, probabil că nu m-aș "chinui" nici cât o fac acum. Notele chiar nu mă mai dor ele în sine, atât timp cât reușesc să fiu la buget și anul doi, e ok. Recunosc că nici nu m-am informat foarte bine atunci când m-am înscris, iar masterul e modular. Asta înseamnă că facem 3-4 săptămâni o materie, iar la finalul acestei perioade dăm examen. Ceea ce mi se pare super stresant. Partea bună e că acum pot să mă gândesc că am terminat, altfel mai aveam o lună de sesiune.
Mai recunosc și că în ultimele câteva sătpămâni m-am gândit zilnic să mă las de master, iar principalul lucru care mă motivează să nu renunț, pe lângă faptul că sunt practic la jumătatea drumului, e că dacă mă las acum și vreodată va trebui să fac masterul, voi ajunge direct la taxă, și 4000 de lei pe an mi se par mulți bani cu care aș putea face altceva.

La capitolul job, pe 30, adică azi, se face un an de când sunt la aceeași firmă. Pentru mine, asta chiar înseamnă ceva. După ce am schimbat câteva joburi care oricum erau pe perioadă determinată, faptul că am un job stabil e un lucru minunat!

Trecând la alt subiect, recent, m-am uitat prin bibliotecă și mi-am făcut o mică listă de cărți la care mi-ar plăcea să ajung în următoarele luni, ca un fel de TBR. 
Asta nu înseamnă că o să mă și țin de lista asta, dar vreau să văd dacă m-ar ajuta, că am ajuns la 82 de cărți necitite și... mda, devine greu de ales. Mențiunea ar fi că nu am pretenția să citesc toată cartea lui Arthur Conan Doyle dintr-o dată. Mi-am propus să citesc colecția de povestiri la care am ajuns, The memoirs of Sherlock Holmes. Ce am citit din carte până acum chiar mi-a plăcut, Sherlock e genial! Nu știu dacă voi termina cartea anul ăsta, dar pot să încerc. 
Mă gândesc să încep să citesc din teanc cele două nuvele, ale lui Emil Duhnea și Mihai Alexandru Dincă. După imensitatea care a fost American Gods, pe care am citit-o într-o lună, vreau să citesc ceva mai scurt. Și vreau să citesc și cartea pentru Blogosfera SF&F de pe 14 iunie, Epoca inocenței de Adrian Mihălțianu, pe lângă toate cele din poza de mai sus.

O chestie pe care nu am prevăzut-o, a fost că nu am să ajung la Bookfest anul ăsta. Nu cred că mi-aș fi cumpărat nimic oricum, mai întâi din lipsă de fonduri și apoi, cum am zis mai sus, am 82 de cărți care așteaptă să fie citite. Bine, nici nu am mai văzut vreo carte în ultimul timp care să mă intereseze în mod special, aveam și examen luni, plus că ploua destul de puternic când m-am trezit, nu chiar cele mai favorabile condiții. Dar e ok, la Gaudeamus sigur mă duc, presupunând de asemenea că mai scad din numărul de cărți necitite până atunci, fingers crossed.

Și dacă tot scriu o postare complet random, vreau să vorbesc un pic și despre câteva filme din categoria cu super-eroi care urmează să apară. După ce am văzut Guardians of the Galaxy Vol. 2, următorul film pentru care sunt extrem de entuziasmată este Spiderman Homecoming. El e de departe eroul meu preferat, și cred că Tom Holland a făcut o treabă foarte bună în Civil War, mi-am amintit de ce mi-a plăcut mereu personajul. Tot din sfera Marvel, nici Thor Ragnarok nu arată rău deloc, plus că e și Loki acolo, și îmi place extrem de mult personajul. 
Și, deși nu mai am prea multe speranțe de la DCEU, o să mă duc să văd Wonder Woman. E origin movie, și am văzut pe internet că primele impresii sunt bune, trailerele nu arată rău deloc, chiar sper să nu fie o dezamăgire. 
Cred că apare și Star Wars episode VIII anul ăsta, și sunt curioasă să îl văd și pe acela. Vreau să știu ce mai urmează pentru Rey și gașca, că episodul VII mi-a plăcut.

La capitolul seriale, am văzut recent ultimul episod din sezonul 10 de la The big bang theory, sunt la zi. Sezonul 10 în sine a fost destul de ciudat, cu doar câteva episoade care mie mi-au plăcut, și multe momente în care personajele parcă nu mai erau ele. Dar mă uit în continuare, mai ales după finalul sezonului. Nu o să zic ce s-a întâmplat, dar m-a luat complet prin surprindere și vreau să aflu ce se va întâmpla în continuare. Și am aflat că o să apară un serial despre copilăria lui Sheldon, care se numește Young Sheldon, iar din trailer pare că are ceva potențial. Eu sunt curioasă.

Postarea asta a ieșit mai lungă decât m-am așteptat. Merci dacă ați citit până la final!

duminică, 28 mai 2017

Guardians of the Galaxy Vol. 2

Chiar am crezut la un moment dat că nu voi mai ajunge să văd filmul ăsta în cinema, dar sunt fericită că am ajuns să îl văd, în cele din urmă. Recunosc că din primul film mai îmi amintesc câteva dintre lucrurile mai importante, să zicem, care s-au întâmplat, și faptul că mi s-a părut ok. Ei bine, continuarea mi-a plăcut foarte, foarte mult! Mi-a înseninat ziua și m-am întors acasă cu un zâmbet tâmp pe moacă.
Nu o să încerc să îi fac un rezumat, pentru că de fapt nu este foarte multă acțiune în film, eu cred că este mai mult despre personaje, cred că evolează în filmul ăsta, și mai cred că ajungem să aflăm mai multe despre ele.
Eu una chiar am fost entuziasmată când am văzut în trailer că vom afla cine e tatăl lui Peter. Încă de la finalul primei părți eu m-am gândit că trebuie să fie ceva special, altfel ceea ce a făcut el acolo nu ar fi avut niciun sens. Dar, din fericire, faptul că tatăl lui e cine e mi se pare că explică multe și de altfel mai aflăm câteva lucruri interesante pe parcurs.
Pentru mine, indiferent dacă e vorba de cărți sau filme, cel mai important aspect sunt personajele. Cred că am mai zis pe undeva, dar dacă nu găsesc măcar un personaj de care să îmi pese, atunci povestea în sine poate să fie genială, și tot e foarte posibil să nu îmi placă. De aceea, nu mă deranjează absolut deloc poveștile care sunt character driven și nu plot driven(și îmi propusese să termin cu engleza pe blog...). Iar povestea asta cred că e din prima categorie, iar mie mi-a plăcut foarte mult faptul că am putut să aflăm mai multe despre anumite personaje. Unul dintre ele este Yondu, care ajunge să aibă câteva schimburi de replici foarte interesante cu Rocket, și care au spus multe despre amândoi. Alt set de personaje care au avut conversații interesante au fost Gamora și sora ei, care serios că am uitat cum o cheamă. Dar au avut un moment chiar emoționant la un moment dat.
Nu pot să nu zic ceva și despre Baby Groot. E de-a dreptul adorabil! Nu face multe lucruri în film, dar a atât de drăguț, că pentru mine nu mai contează. Iar ceea ce face e destul de amuzant.
O să recunosc totuși faptul că Marvel nu prea le are la capitolul personaje negative, în afară de Loki. Sunt câteva aspecte legate de Ego și planeta lui care nu sunt neapărat cele mai reușite chestii, sunt niște lucruri ciudate acolo, și ăsta ar fi un minus al filmului, dar per total eu tot cred că a fost mai bun decât primul.
Iar cameo-ul lui Stan Lee a fost chiar hilar!
Și, dar, am stat să văd toate post credit scenes, pentru că pe mine mă omoară curiozitatea. Și amuzant a fost că în punctul ăla rămăsesem singură în sală, și mi s-a părut ciudat, dar mi-am zis că nu plec până nu văd tot, și mă bucur că am stat. Aceste post credit scences nu cred că adaugă neapărat ceva indispensabil în filme, dar sunt drăguț de văzut, și mai fac și un pic de foreshadowing uneori.
Ca și concluzie, ca să închei postarea asta, în caz că nu era suficient de clar, mi-a plăcut extrem de mult! Și abia aștept ca Avengers să se întâlnească cu Guardians of the Galaxy în Avengers: Infinity War.

vineri, 26 mai 2017

"American Gods(American Gods #1)" de Neil Gaiman

Încep să înțeleg de ce Gaiman e atât de popular. Omul chiar are imaginație! Acum chiar mă bucur că mi-am luat cartea asta în engleză și că am citit-o, chit că mi-a luat aproape toată luna mai ca să o termin.
Pe scurt, povestea asta este despre Shadow și despre cum ajunge el să fie implicat într-un război între vechii și noii zei din America. Shadow este eliberat mai devreme din închisoare atunci când soția lui moare, iar apoi îl întâlnește pe Wednesday, un personaj dubios care îi oferă un job de bodyguard. Iar de aici începe aventura lor, în care cei doi se plimbă prin America în timp ce Wednesday încearcă să convingă cât mai mulți dintre zeii vechi să i se alăture în acest război.
Bine, de fapt, povestea ar fi despre mult mai multe, dar nu aș vrea să dau mai multe informații decât e cazul. Povestea în sine se înaintează destul de lent, dar la final cred că a fost într-un fel mai bine așa. A fost mai ușor așa pentru mine ca cititor să urmăresc cine sunt toți zeii care ajung să fie implicați în povestea și sunt destul de mulți.
Se întâmplă atât de multe în cartea asta, încât mi-e un pic greu acum să vorbesc despre ea, dar vreau să o fac înainte să uit ceva. Ajungem pe parcurs să întâlnim foarte multe personaje, atât zei cât și oameni absolut obișnuiți. Și toți ajung să participe la poveste în moduri la care eu nu m-aș fi așteptat.
Să vorbim un pic despre personajul principal, Shadow. El e un personaj cu destule defecte aș spune eu, dar care mie a ajuns să îmi fie foarte simpatic în timp ce citeam. Nu îmi este încă complet clar de ce exact a acceptat să lucreze pentru Wednesday, dar asta s-a întâmplat imediat după ce află de moartea soției lui, Laura, poate a avut și asta un rol. Mi-a plăcut foarte mult de el mai ales la final, pune lucrurile cap la cap și eu cred că a făcut ceea ce trebuia în situația dată.
Când vine vorba de alte personaje, Wednesday a fost interesant în felul lui. Mi-am schimbat mult părerea inițială despre el la sfârșit, dar trebuie să recunosc că în general planurile lui au fost foarte bine gândite. De Mad Sweeney mi-a plăcut însă destul de mult, chit că e un personaj episodic, nu m-ar fi deranjat să îl văd mai des. Czernobog, Nancy și Jaquel mi-au fost iarăși foarte simpatici, la fel și Sam și Chad Mulligan. M-a surprins și povestea lui Hizelmman de la final, la aia nu m-aș mai fi putut aștepta. Și să nu uit de Laura. Nu o să intru în prea multe detalii, dar de câte ori apărea pe ici pe colo, totul devenea brusc mult mai interesant.
A, și să nu uit: Loki e și el în carte! De când cu filmele Marvel, ăsta e un personaj care pe mine mă fascniează de-a dreptul. E adevărat că aici nu apare prea mult, și nu are nicio legătură cu cel din filme, normal, dar tot mi-a plăcut de el și mi s-a părut fascinant planul pe care îl pusese la cale.
Și, deși mi-a trebuit aproape o lună întreagă să citesc cartea asta, la final tot m-am întristat un pic că s-a terminat, aș mai fi putut citi despre personajele astea un timp.
Nu știu cât de bine mi-a ieșit recenzia la cartea asta, dar mie chiar mi-a plăcut, și am găsit și ceva citate pe care nu am putut să nu le marchez pe parcurs. Eu recomand și sigur îl voi mai citi pe Gaiman în viitor.

"Gods die. And when they truly die they are unmourned and unremembered. Ideas are more difficult to kill than people, but they can be killed, in the end."

"I think," said Shadow, "that they think they're the white hats."
"Of course they do. There's never been a true war that wasn't fought between two sets of people who were certain they were in the right. The really dangerous people believe that they are doing whatever they are doing solely and only because it is without question the right thing to do. And that is what makes them dangerous."

The room was freezing. It smelled of people who had gone away to live other lives, and of all they had eaten and dreamed. 

There are stories that are true, in which each individual's tale is unique and tragic, and the worst of the tragedy is that we have heard it before, and we cannot allow ourselves to feel it too deeply. We build a shell around it like an oyster dealing with a painful particle of grit, coating it with smooth pearl layers in order to cope. This is how we walk and talk and function, day in, day out, immune to others' pain and loss. If it were to touch us it would cripple us or make saints of us; but for the most part, it does not touch us. We cannot allow it to.

We need individuals stories. Without individuals we see only numbers.

Fiction allows us to slide into there other heads, these other places, and look out through other eyes. And then in the tale we stop before we die, or we die vicariously and unharmed, and in the world beyond the tale we turn the page or close the book, and we resume our lives.

"This isn't about what is. It's about what people think is. It's all imaginary anyway. That's why it's important. People only fight over imaginary things."

"Think of us as symbols - we're the dream that humanity creates to make sense of the shadows on the cave wall."

"There are a lot of good places. That's kind of the point. Listen, gods die when they are forgotten. People too. But the land's still here. The good places and the bad. The land isn't going anywhere. And neither am I."

duminică, 21 mai 2017

Biblioteca mea(2017)

Aveam de gând să scriu postarea asta încă din ianuarie, dar cumva nu am apucat. A fost și faptul cănu știam exact cum să o scriu. În trecut, pur și simplu scriam titlul și autorul fiecărei cărți, dar nu mai pot să fac asta, sunt prea multe și îmi piere răbdarea numai când mă gândesc. Și am tot încercat să găsesc alt mod de a o scrie, apoi s-au întâmplat alte chestii, și s-a făcut luna mai.
Dar cred că mi-am dat seama în sfârșit cum să scriu postarea asta. Iar lista completă cu toate cărțile se află aici, în caz că e cineva curios.

Acum, biblioteca mea arată așa. Nu apar și ultimele rafturi de jos pentru că acolo nu țin cărți, ci tot felul de alte chestii, nu e important. Nu cred că se vede, dar mai am două rafturi care sunt libere momentan, asta va deveni o problemă la un moment dat.
O să încep cu soldatul din dreapta, de sus în jos.
În general, am încercat să aranjez cărțile în funcție de format și înălțime, ceea ce nu mi-a ieșit în totalitate, pentru că vreau ca tot ce am de la un autor să fie pe același raft și nu toate sunt în aceeași ediție, dar pe raftul ăsta e ok. Am câteva cărți chicklit, nu prea citesc genul, și alte cărți, în principal pe care nu știam exact unde să le pun și erau același format. Ultimele două cărți din dreapta sunt de Musso, ceea ce mă sâcâie, pentru că restul sunt pe alt raft, dar nu am știut cum altfel să le aranjez în bibliotecă.
Ăsta cred că o să ajungă să fie raftul cărților scrise de Murakami până la urmă. Am aici și patru cărți de Agatha Christie, pentru că au încăput, dar altfel majoritatea sunt ale lui Murakami, pe care eu îl ador, e unul din autorii mei preferați. 
Și mai sunt aici câteva cărți din colecția de la Polirom, Mic dejul la Tiffany și O mie nouă sute optezi și patru pe care trebuie să o citesc și eu cândva curând. 
Iar gheișa stă aici pentru că eu cred că se potrivește, încă îmi place foarte mult, și cred că o am de peste trei ani.
Pe raftul ăsta sunt seria Temeriaire și A song of ice and fire. O să am o mică problemă atunci când voi mai face rost de cărți din seria scrisă de Naomi Novik, momentan le am pe primele cinci. Din câte știu seria e completă acum, și are nouă volume, deci la un moment dat va trebui să rearanjez cărțile astea.
Pe raftul ăsta am mai mult cărți SF. Și acum îmi au seama că toate sunt de la editura Nemira. Încerc să îmi extind orizonturile în ceea ce privește genul SF, pentru mine e hit or miss de cele mai multe ori, dar în ultimul timp am găsit cărți din gen care chiar mi-au plăcut. Arthur C. Clarke e un autor din care vreau să citesc mai multe, și Ready player one mi-a plăcut și abia aștept să citesc și Armada.  
Nu m-am gândit prea bine cu albumul foto aici... În spatele lui am un Furnica electrică de Philip K. Dick, Fundația de Isaac Asimov și  Last to fold de David Duffy. Apoi am toate cărțile lui Guillaume Musso care au apărut la noi, și am aflat că mai apare una la Bookfest. Obișnuia să fie printre autorii mei preferați, dar nu mai e. Totuși, vreau să îi mai dau o șansă, sper ca Central Park să nu mă dezamăgească. Mai sunt pe aici și cărți ale altori autori, de Andrew Nicoll sper să mai apară și la noi ceva, cred că mai are o carte care încă nu a fost tradusă. 
Și mai am aici seria Starters, care eu încă cred că e printre seriile bune de YA, și Marțianul, care mi-a plăcut foarte mult.
Știu că poza arată ciudat, mi-a fost lene să mă urc pe scaun ca să am o poză mai bună. Așa, am aici o adunătură de foarte multe tipuri de cărți. Cred că am cam toate formaturile posibile aici, sunt cărți pe care nu prea am știut unde să le pun.
Am volumele de la unu la șase a seriei scrisă de Tess Gerritsen, din care mai trebuie să citesc volumele trei și șase(știu că sună ciudat). Încă am cartea de limbă japoneză, am și varianta în română a American Gods, pe care nu am reușit să o citesc tradusă, și alte cărți din serii din care am citit câteva volume și la care am renunțat. Posibil totuși să încerc să citesc Numele vântului, dar în engleză, vom vedea. Dacă ați citit-o, vă rog să îmi lăsați și mie câteva păreri.
Raftul ăsta e în principal cu autori români, iar în stânga sunt și alte câteva cărți pe care le-am înghesuit aici, pentru că nu am răbdare să reorganizez iar tot ca să arate mai bine. Ajung și acolo.
Aici sunt mai ales cărți de la Tritonic și Crux Publishing, multe serii, nu toate complete, în sensul că încă nu au apărut toate volumele, dar vor fi completate în timp. Seria Alina Marinescu nu cred că va fi vreodată completă, pentru că ultimul volum l-am citit în engleză pe kindle și nu sunt genul care să simtă nevoia să aibă toate cărțile uneri serii în bibliotecă. 
Nu o să trec prin toate seriile pe care le am aici, ar dura prea mult și nu am răbdare.
Nici nu știu de unde să încep aici, sunt atât serii care mi-au plăcut foarte mult, cât și alte cărți care s-au potrivit ca dimensiune. Am două cărți de S.J. Watson, cărți ale căror acțiune se petrece sau are legătură cu Japonia, două cărți de Mo Yan, care e posibil să ajungă printre autorii preferați. Am toate cărțile traduse la noi ale lui Carlos Ruiz Zafon, le-am citit pe toate. Încă aștept să se traducă și volumul patru din seria Cimitirul cărților uitate, am văzut cartea și în Lisabona, și în Barcelona(în catalană și spaniolă) și sunt supărată că nu știu niciuna din limbile astea, ca să o pot citi.
Tot acolo am seria Cântul vrăjitoarelor și The lord of the rings, plus alte două cărți ale lui Tolkien din același univers. Sillmarilion de o carte genială!
Aici sunt majoritatea cărți de la Herg Benet, de unde nu prea am mai cumpărat cărți în ultimul timp. Mai am două cărți ale Laviniei Călina pe care nu le-am citit, din două serii care sunt on-going. Sunt curioasă mai ales în ceea ce privește seria Ultimul avanpost sunt curioasă cum va continua povestea. Și se pare că am și aici serii incomplete, pe care mă înndoiesc că le voi mai continua. O carte de Cristina Czeller, una de Paulo Coelho și antologia Secției 14. 
Alt raft de cărți pe care nu eram sigură unde să le pun. Jojo Moyes, cu cele două cărți din seria Me before you(cred că așa se numește), iar faptul că sunt ediții diferite mă scoate un pic din sărite, dar trecem peste. Am Spitalul Municipal pentru că mama a încercat să mă convingă să o citesc acum ceva ani, dar pe care nu am terminat-o pentru că volumul ei părea că mai are un pic și se destramă, așa că am cumpărat ambele volume, super ieftin, de pe libris. Am și singura carte de Stephen King pe care cred că o voi citi în viața asta, pentru că nu îmi place genul horror, iar după sunt câteva cărți cumpărate mai ales pentru preț, Eroul evurilor de Brandon Sanderson, pe care nu am reușir să o citesc în română, două prime volume din serii la care am renunțat, o carte de self help care nu a fost foarte helpful pentru mine și știu că nu se vede, dar ultima carte e Darul lui Jonas de Lois Lowry.
Astea sunt alte cărți care stau pe același raft pentru că au cam aceeași dimensiune. Nu am un mod foarte complicat de a aranja cărțile.
Am o carte de Coșbuc, pentru că îmi plac poeziile lui, iar cea de lângă nu mai știu exact de ce e acolo, dar mna. Nu am prea multe de zis aici, sunt cărți pe care nu știam unde să le pun la final, și au ajuns toate aici. Sunt doi autori aici care sunt și pe alte rafturi, dar așa e când edițiile sunt diferite. Dar nu sunt extrem de deranjată de asta, eu sunt genul pentru care dacă totul arată drăguț, sunt mulțumită.
Aici am avut intenția de a aduna cărțile istorice, dar sunt câteva care au ajuns aici pentru că vreau să folosesc cât de bine pot spațiul pe care îl mai am în bibliotecă.
The complete stories of Sherlock Holmes e aici mai ales din cauza dimensiunii, se potrivea oarecum. Are semn de carte pentru că am citit o parte din ea, dar e lungă și o să îmi ia ceva să o termin. O carte despre Sissi, și apoi mai ales cărți scrise de Jean des Cars. Îmi place atât de mult cum scrie, încât vreau să îi citesc toate cărțile, iar el scrie doar cărți istorice, din câte știu eu. Am și o carte de petru cel mare, De neînvins e aici pentru că prezintă totuși o parte a istoriei din punctul de vedere al unui personaj real care le-a trăit, iar The count of Monte Cristo și Kim sunt aici pentru că nu am știut unde altundeva să le pun.
Și am ajuns la final. În spate, am alte trei cărți ale lui Brandon Sanderson, pentru că îmi place mult cum scrie, cele două cărți scrise de Peter V. Brett din seria Demon. Nu le-am citit, dar sună ca ceva ce va fi exact pe gustul meu. După aceea am Greșeala fatală de Sophie Hannah, iar lângă e seria Regii blestemați, care e împrumutată, de aceea arată așa. E o ediție mai veche, fiecare carte conține cred două volume din serie. Chiar vreau să citesc seria.
Deasupra e un calendar cu citate pe care îl ador, și mai e kindle-ul meu, iar deasupra e American Gods de Neil Gaiman, pe care încă o citesc. Cum am zic, nu am reușit să o citesc în română, am renunțat pe la pagina 50, dar Sara tot vorbea de bine despre ea, așa că am decis să mi-o iau în engleză. Money well spent! Chiar îmi place, și sper să o termin până la finalul lunii.

Și cam asta a fost. Sper că a ieșit ok, chiar mi-am stors un pic creierul ca să mă hotărăsc ce să scriu în postarea asta, am adunat destul de multe cărți în ultimii trei ani. Oricum, sper că v-a plăcut!

marți, 16 mai 2017

Barcelona - ziua 5 + concluzii

Atunci când am plecat, nu am crezut că voi fi atât de fericită să fiu înapoi acasă! Pe scurt, ultima zi a fost foarte nereușită, ca să o spun mai elegant, detaliez imediat. Ca și experiență în sine, eu una sunt dezamăgită de Barcelona, iar ultima zi a fost de așa natură încât postarea asta va fi mai mult un mic rant. Iar la final voi scrie și concluziile mele pe larg despre experineța mea în Barcelona.

Să încep cu ce am vizitat, sau ce am vrut să vizităm, dar nu ne-a reușit. Primul lucru pe care am vrut să îl vedem a fost Sagrada Familia, care eu una nu știam cum arăta până acum, nu am vrut nici să caut imagini, am vrut să fiu surprinsă. Și am fost, dar nu neapărat într-un mod plăcut. Gaudi pentru mine a avut un simț foarte ciudat al esteticii, în sensul că ce a construit el e interesant, dar mai mult într-un mod bizar. O să îl mai menționez în postarea asta.
Nu m-ar fi deranjat nici faptul că e încă în construcție, și nici cât de bizar arată dint-un anumit unghi, de unde se vede care e partea construită mai recent, dacă am fi putut să o vedem pe dinăuntru. Când am mers să cumpărăm bilete, o doamnă ne-a informat că dacă le cumpăram atunci(era zece și un pic dimineața) puteam să intrăm să o vizităm la ora patru după-amiaza pentru că era aglomerat. Separat de faptul că trebuia luat bilet cu șase ore înainte(!!!), noi nici nu puteam să facem asta, pentru că avionul nostru pleca la șapte și trebuia să ajungem din timp la aeroport(ajung și la partea aia). Nu pot spune că muream neapărat de nerăbdare să o văd pe interior, că nici biletul nu era chiar ieftin, dar e unul din cele mai populare locuri din oraș, și mi s-a părut un pic aiurea situația. Am înțeles apoi de la mama, care s-a interesat mai mult pe internet înainte, că lumea mai spunea că e bine să cumperi bilete online ca să nu stai la coadă, și că nu a găsit vreo informație cum că ar trebui așteptat atâta timp între cumpăratul biletului și vizita în sine.
Cum ziceam, ziua a început prost.

După aceea planul era să mergem direct la Parc Guell, dar pentru că aveam dintr-o dată timp, am decis să mergem totuși să vedem Recinte Modernita Sant Pau, și era și aproape de Sagrada Familia. Ăsta a fost singurul lucru care a ieșit bine în ultima noastră zi în oraș, și chiar mi-a plăcut locul.
Ăsta a fost un spital, care a fost în folosință până în 2009, când și-a mutat locația din cauza necesităților zilelor actuale. Cum arată el complet se poate vedea în a doua poză, e o machetă care se afla în interior. Clăridirile în sint mi s-au părut foarte frumos construite, mă bucur că am reușit să îl vedem. Chiar dacă încă mirosea a spital. Ăsta a fost singurul lucru bun care s-a întâmplat ieri, din păcate, dar e mai bine decât nimic, nu?

După asta, ne-am dus la Parc Guell, unde am avut o nouă surpinză. În afară de cei care aveau deja bilete, probabil luate online, sau din timp, ceilalți care doreau să viziteze parcul puteau cumpăra bilete nu o puteau face decât de la ora șase. Am putut trece printr-o parte din parc, și cu ocazia asta am văzut oameni stând la rând pentru că se putea intra de la anumite ore, în funcție de bilet bănuiesc. Explicația a fost de asemenea că era aglomerat.
Partea amuzantă, ca să o iau așa, e că nici măcar nu sunt 100% convinsă că ar fi meritat vizitat parcul ăsta, dar tocmai asta e, că nu am de unde să știu, pentru că nu am putut să în văd. Chestiile de genul ăsta pe mine mă enervează cumplit, pentru că eu sunt și genul ăla de persoană care trebuie să vadă cu proprii ochi ca să se convingă dacă ceva a meritat sau nu.

Trecând mai departe, tot la capitolul Gaudi și construcțiile lui, în Barcelona sunt două case mai cunoscute ale lui, Casa Mila și Casa Batlo. Sunt mai jos în poze, exact în ordinea asta.
Casa Batlo am vizitat-o și pe interior, și turul chiar a fost interesant. Primeam un ghid audio care avea și un ecran, iar pe el era un tur virtual al casei în care puteam vedea cum a arătat ea când era mobilată. Chestia cu casele astea e că sunt construite rotund, nu am colțuri, pentru că așa construia el.

Apoi am avut parte de un întreg set de alte aventuri la aeroport. Eu am făcut check-in-ul online, dar tot trebuia să îți mai dea alte bilete la aeroport, iar acolo mi s-a măsurat mie geanta, să vadă dacă are dimensiunile potrivite. Am avut câteva emoții, dar până la urmă am cumpărat-o pentru dimensiuni, a fost ok.
Am ajuns la aeroport cu o oră și ceva înainte de decolarea avionului, adică era ok, dar nu m-am așteptat ca terminalul 2 să fie atât de mare, iar poarta noastră era cred spre capătul terminalului. Dar până să ajungem acolo, trebuia să trecem pe la securitate, iar eu când am trecut prin aparat, a piuit cumva cum nu era ok, și m-a tras deoparte. Nu eram singura de altfel. N-am înțeles la final care a fost problema, că oricum nu mi s-a explicat, ideea e că m-a lăsat să merg mai departe destul de repede. Mi-a spus mama că mi se schimbase culoarea la față. În fine, după aceea eu aveam o problemă că nu mai ajungeam la poartă și Blue Air avea mesaj de last call. Am ajuns până la urmă și nu am fost nici ultimii. Dar atâtea emoții câte am avut aici nu cred că am mai avut vreodată pe aeroport.

La capitolul concluzii, orașul în sine e frumos, dar ca și servicii pe mine m-au dezamăgit.
Trecând la dezamăgiri, o să fac o listă:

  • metroul lor mi se pare mizerabil. Sunt stații care par că sunt în renovare, altele sunt pur și simplu murdare, iar la capitolul intrat pe peron, e o stație despre care deja am vorbit. 
  • au foarte mulți turiști, dar cu toate astea e foarte greu să găsești pe cineva să vorbească cu tine în engleză, de obicei vorbesc catalană. Și aici nu mă refer la restaurante gen fast-food, ci de restaurante propriu-zise. Am intrat în mai multe și a fost complicat să ne înțelegem cu chelnerii. În shcimb, la MC a fost ok cu engleza, iar la un Subway, o fată știa engleză, franceză și intaliană. Să nu fiu nedreaptă, într-un restaurant era un chelner care vorbea bine engleză și germană, dar din păcate nu el a fost cel cu care am vorbit noi.
  • partea cu biletele la Sagrada Familia și Parc Guell am acoperit-o deja.
Hotelul la care am stat a fost ok. Se numea Onix Fira, e un hotel de trei stele, dar locația e foarte bună, e la Piața Espanya, aproape de mall-ul Arenas, și de metrou și stațiile de autobuze. Camera a fost ok, e curat, destul spațiu, singurul lucru negativ ar fi că se auzea tot în hotel. Altfel, nu am de ce să mă plâng, și micul dejun a fost destul de bun.

Cam asta ar fi părerile mele despre Barcelona, m-am așteptat la mai mult.

duminică, 14 mai 2017

Barcelona - ziua 4

Azi pentru mine a fost mai ok decât ieri. Şi sunt tristă că mai e un pic si se termină concediul. Pentru ultima zi nu voi pure posta mâine, pentru că avionul decolează seara, voi scrie ultima postare, împreună cu concluziile mele marți. 

Revenind, primul loc în care am fost azi a fost Museu del Modernisme, care e un mic muzeu cu artă contemporană. Au acolo câteva piese de mibileri, o parte făcute de Gaudi, câteva pictur, scupturi si vitralii.
Ma aşteptam să fie ceva mai mult de văzut acolo, dar altfel chiar mi-a plăcut. Mai ales picturile mi s-au părut foarte frumoase, eu am o slăbiciune pentru anumite tipuri de picturi.

Apoi am vizitat două muzee de istorie. Primul a fost Muzeul Istoriei Barcelonei, care nu mi s-a părut cel mai interesant loc.
Practic de plimbai printre ruine ca cele de mai sus, iar un ghid audio îți povestea diverse lucuri despre cum se trăia în acele vremuri. A fost interesantă partea în care se povestea despre cum a crescut Barcelona ca oraş si de unde a pornit, dar altfel celelalte lucruri nu mi s-au părut foarte interesante.
Plus că am aflat că asta e o rețea de muzee, care acoperă diverse perioade, iar cel în care am fost noi povestea până prin secolul opt.

Mai interesant mi s-a părut al doilea muzeu la care am fost, cel al istoriei Cataluniei. Ăsta mi-a plăcut mai mult pentru că vorbea despre întreaga istorie, până ajungea aproape de prezent. În plus avea si câteva machete construite, care ilustrau modul in care se trăia pe vremea respectivă, împreună cu o mică explicație, plus câteva machete care ilustrau momente mai imortante din istoria țării.
Dintre cele două, e l-aş recomanda pe al doilea, în parte pentru că prezintă toată istoria Cataluniei, si pentru că prezintă evenimentele importante, plus machetele care mie mi-au plăcut pentru că eu cel mai bine înteleg chestii atunci când le văd.

Şi mai am o zi...

sâmbătă, 13 mai 2017

Barcelona - ziua 3

Azi pentru mine a fost ziua în care am vizitat locuri creepy. E adevărat că nu sunt eu cea mai curajoasă persoană, dar mna.

Primul loc pe care l-am vizitat a fost Palatul Guell, care mie nu mi-a plăcut deloc. E într-adevăr ceva diferit față de ce am mai văzut până acum, dar nu in sensul bun.
După cum se zicea în ghidul audio, Palatul era construit din mai multe materiale, iar mie rezultatul mi s-a părut ciudat. Au fost şi câteva lucruri interesante acolo, dar per total chiar nu mi-a plăcut.
În schimb, când am ajuns pe terasă, am avut parte de următoarea priveliște:
Mi s-a părut hilar :))

Apoi am fost să vedem Catedrala Barcelonei, care e construită în stilul gotic, pentru care eu nu sunt o fana.
Dar trebuie să recunosc că am fost mult mai impresionată în ceea ce privește interiorul Catedralei.
 

După aceea am ajuns la Muzeul Frederic Mares, care a fost un colecționar. Practic, muzeul conține obiectele pe care el le-a adunat de-a lungul timpului. Muzeul avea trei etaje cu foarte multe obiecte printre care statui, ceasuri, ochelari, pipe, jucării, bilete de tren, arme, armuri, foarfece, evantaie precum foarte multe alte lucruri. Toate astea sunt de altfel din diverse perioade.
Partea cu sculpturile mi s-a părut mai creepy, erau tot felul de statii vechi, mai multe cu cricificarea lui Iisus, si chiar si câteva pietre de mormânt.
Restul muzeeului, a fost chiar interesant, chit că eu am o oarecare aversiune față de lucrurile vechi. Dar erau atât de multe lucruri acolo, că dacă nu ne-ar fi durut atât de tare picioarele, ne-am mai fi plimbat prin muzeu.
Iar în pozele de mai sus se află doar o foarte mică parte din tot ceea ce se află muzeu. Până la urmă, nu as putea spune ca mi-ar fi displăcut, a fost chiar interesant per total.

Dar ziua nu s-a încheiat deloc rău, am mai fost să vedem fantanile, sunt superbe!