miercuri, 10 mai 2017

"Inima Dragonului(Nlithia #1)" de Mircea Țara

Am început cartea asta gândindu-mă că va fi exact pe gustul meu. E fantasy, are un grup de hoți ca personaje principale, și se petrece într-un setting pe măsură. Urăsc cuvântul, dar pe scurt pot spune că această carte a avut mult potențial, pe care eu însă nu cred că l-a atins.
Dar să o iau cu începutul. Cum am zis mai sus, povestea are în centru un grup de hoți de buzunare, care ajung fără voia lor într-un joc periculos, ce are ca miză finală salvarea Nisalului, orașul magic în care toți locuiesc. Din cauza unei vrăji aruncate asupra regelui de către bardul Lied, el împreună cu Mira, Vel, Asht și Nekki, ajung în centrul unui complot de a fura ceea ce menține orașul așa cum este: Inima Dragonului.
Cam ăsta ar fi plot-ul, iar cartea e formată din trei părți. Povestea o ia repede din loc, iar în prima parte totul se petrece într-un ritm alert, și într-un mod care cel puțin pe mine m-a făcut extrem de curioasă să citesc mai departe, să aflu mai multe. Da, totul începe cum nu se poate mai bine, dar mi s-a părut că apoi povestea își pierde un pic momentumul. Pentru că totul la început se întâmplă foarte repede, eroii noștri încercând să își salveze pielea și să afle ce se petrece exact, durează destul de mult până să primim vreo explicație cât de mică în legătură cu ce se întâmplă. Și, da, înțeleg că nu prea era timp de asta la început, dar după aproape două sute de pagini explicațiile sunt foarte puține în continuare. Nu îmi trebuie totul pe tavă, dar până la final nu se explică foarte multe nici despre ce înseamnă de fapt toată chestia cu Fiica Dragonului sau alte lucruri care pentru mine au fost importante, printre care modul în care funcționează toată legătura aceea cu dragonii.
Și dacă tot am ajuns aici, ajutorul pe care Mira, Vel, Lied și Eshat îl primesc de la dragoni mi s-a părut un truc cam ieftin. Pur și simplu s-a întâmplat să fie persoanele potrivite la momentul potrivit, practic au avut foarte mult noroc. M-a sâcâit un pic faptul că nu se explică de ce tocmai un anumit personaj ajunge să fie atât de puternic și de important. Adică, după toate lucrurile lucrurile spuse în carte, eu una bănuiesc de ce, dar tot aș fi preferat să aflu mai multe.
Să vorbim un pic despre personaje. Deși mi-au plăcut în mare cam toate cele pozitive, cum ar fi Asht, Lied, Vel și Mira, nu am aflat suficiente lucruri despre ei ca eu să consider că îi știu suficient de bine. Am senzația că mai sunt multe lucruri care trebuie spuse despre toate personajele, cred că încă ascund foarte multe. Cel mai curioasă eu una sunt în legătură cu Lied și Mira. Nu că nu m-ar interesa și restul. Oricum, momentan personajul meu favorit e de departe Blu!
Trecând la lumea creată de autor, a fost bine construită, mi-a amintit un pic de Tolkien, și nu zic că e un lucru rău. E o lume pe care eu sper să o văd explorată și mai departe, pentru că mă aștept să mai fie multe de spus despre ea. Cred că ce am văzut aici e doar vârful aisergului. În orice caz, mie mi-a plăcut mult Nisalul și magia pe care se baza, a fost bine construit cred eu.
Cât despre personajul negativ al poveștii... aici am fost cel mai dezamăgită. Complotul începe foarte bine, dar când aflăm în sfârșit, la final, de ce respectivul făcea toate astea... mi s-a părut cel mai mare clișeu. Finalul seamănă cu cele din blockbustere, și eu mă așteptam la ceva mai mult de atât.
Practic, mi-ar fi plăcut un pic mai multe explicații pentru anumite lucruri care s-au întâmplat și mi-ar fi plăcut să știu mai multe despre personaje și motivațiile lor. Mai am eu o mică problemă cu pacingul poveștii, dar pot trece într-un fel peste, într-un fel înțeleg de ce lucrurile s-au întâmplat așa.
Totuși, târgul de la final, al lui Lied, mi s-a părut chiar fair și s-a potrivit acolo. Cred că aceea a fost una din părțile mele preferate din carte, ceea ce e un pic răutăcios din partea mea poate, dar mi se pare că spune multe despre Lied.
M-am așteptat la mai mult, dar pe de altă parte Tolkien, Martin și Sanderson mi-au ridicat ștacheta când vine vorba de fantasy destul de sus. Totuși, eu una îl voi urmări în continuare pe autor, sunt curioasă cum va alege să continue seria, și de asemena sunt interesată să văd ce anume va mai scrie în afară de seria asta, în viitor.

Notă: Recenzia face parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, bloggerii care fac parte din proiect vor publica simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român. Așadar, dacă vreți să vedeți alte păreri despre Inima Dragonului, le găsiți pe blogurile: 

Un comentariu:

  1. Blogosfera a avut ideea (bună) de a aduce la lumină autorii români, dar văd că are și efecte colaterale (tot pozitive): eu nu știam de acest blog, am citit recenzia de mai sus, mi-a plăcut seriozitatea ei, m-am uitat atunci și pe restul blogului, mi-au plăcut și restul. Blogul a câștigat un cititor de acum încolo, iar eu... un blog de urmărit :) Și astfel, Blogosfera SFF aduce mai aproape, iată, nu doar cititorii de autori, dar și cititorii de blogurile despre literatură...

    RăspundețiȘtergere