luni, 31 iulie 2017

Wrap-up: May, June, July

Îmi dau seama că nu am mai postat în rubrica asta din aprilie... Asta în mare parte pentru că anul ăsta reușesc să termin destul de puține cărți. Dar e ok, citesc și eu cât pot, iar acum că practic am vacanță de la master până în octombrie, am reușit să termin ceva mai multe cărți în ultimele luni. 
Trecând la wrap-up, în ultimele luni am citit următoarele cărți:
  1. American Gods(American Gods #1) de Neil Gaiman. Mi-a plăcut foarte mult cartea asta, mai mult decât m-aș fi așteptat. O parte din motivul pentru care nu am fost sigură dacă o să îmi placă, e că am încercat să o citesc în română și am renunțat după primele cincizeci de pagini. Dar în engleză chiar m-a prins aproape imediat și tot timpul eram curioasă să aflu ce se va întâmpla mai departe. M-a luat prin surprindere de foarte multe ori, și cu siguranță îl voi mai citi pe Gaiman. 5/5
  2. Fără zei, fără stăpâni de Emil Duhnea. Ăsta e un debut, al unui autor român, și e de asemenea genul de povestea pe care eu nu o prea citesc, în sensul că e o nuvelă. Nu prea citesc eu nuvele sau povestiri scurte, dar sunt mereu curioasă când e vorba de debuturi, deci i-am dat o șansă. Au fost și lucruri care mi-au plăcut, și lucruri care nu mi-au plăcut în această nuvelă, mai ales finalul mi s-a părut dezamăgitor, dar îl voi mai urmări pe autor, sunt curioasă să văd ce va mai scrie. 3/5
  3. Epoca inocenței(Terra XXI #1) de Adrian Mihălțianu. Și ăsta este un debut, dar în roman. A fost ok, dar m-am așteptat să îmi placă mai mult. Deși au fost aspecte care mi-au plăcut, cum ar fi povestea în sine și modul în care autorul și-a imaginat viitorul, au fost și suficiente lucruri care m-au sâcâit în timp ce citeam, printre ele faptul că sunt foarte multe lucruri care se întâmplă într-un număr nu foarte mare de pagini. Totuși, îl voi mai urmări pe autor, sunt curioasă să văd cum anume va continua seria. 3/5
  4. Jocul necromanților(Cronici din Voss #2) de Șerban Andrei Mazilu. Cred că Andrei Mazilu va ajunge să se numere printre acei autori pe care îi voi cumpăra indiferent ce vor scrie. Îmi place mult cum scrie, iar volumul ăsta continuă în mod surprinzător povestea din Anotimpul pumnalelor, nu m-am plictisit nicio clipă în timp ce citeam. Abia aștept volumul trei, cât și orice altceva va mai publica autorul! 5/5
  5. Față în față(Predestinare genetică #3) de Ciprian Mitoceanu. Am ajuns și la ultimul volum din trilogie și a fost... interesant. Sunt încă un pic dezamăgită că finalul e deschis, dar pe de altă parte jocul de-a șoarecele și pisica dintre Robert și Leonard e partea mea preferată din tot romanul. Eu recomand seria. 4/5
  6. Narcopunk sau fear and loathing in L2 de Mihai Alexandru Dincă. Asta e tot o nuvelă, și acum că am citit asta și povestea autorului din Eroi fără voie pot spune că nu e pentru mine. Nu îi voi scrie o recenzie separată acestei nuvele pentru că nu am atât de multe de zis. Practic, nu mi-a plăcut absolut nimic la povetea asta, începând cu plot-ul subțire, continuând cu toate drogurile și terminând cu modul în care se încheie povestea, și nici personaje nu mi s-a părut că ar avea. Nu îmi place nici stilul de a scrie al autorului de altfel. Și chiar am vrut să îmi placă. 1/5
  7. Noragami vol 1. Asta e o manga, și de obicei nu includ manga în goalul de pe Goodreads, dar de data asta o voi face, pentru că am găsit un mod de a citi volumele în franceză(nu întrebați). Fac asta pentru că țin neapărat să învăț până la urmă limba franceză, și așa mi se pare că ce fac are și o finalitate. Duolingo, atât cât îmi place aplicația, on its own nu cred că e suficient. Și engleza am mai învățat-o tot citind, și pentru franceză am găsit clasici pe Amazon care sunt gratis în format ebook. Nu am ajuns încă la nivelul ăla, dar e un țel al meu. Cât despre volumul ăsta, având în vedere că am văzut anime-ul, momentan tot ce se întâmplă mi se pare un pic repetitiv, dar tot îmi place. 3/5
Astea ar fi momentan. Sper totuși să pot reveni la a scrie wrap-up-uri lunar, dar dacă nu, asta e. Mi-ar plăcea să citesc mai mult, dar pe de altă parte vreau să fac și multe alte lucruri. 
Momentan, citesc Femei periculoase, care e o antologie de povestiri scurte. Nu știu cât o să îmi ia să o termin, dar îi voi scrie o recenzie la final, cred că ar trebui să fie interesantă totuși. Încă mai sper, pentru că am citit până acum am citit cinci dintre povești și nu sunt prea impresionată. Dar autorii sunt diferiți, deci poate mi se va schimba părerea până la sfârșit.

duminică, 16 iulie 2017

"Față în față(Predestinare genetică #3)" de Ciprian Mitoceanu

Nu m-am așteptat deloc la ceea ce s-a întâmplat în cartea asta, iar acum că am terminat seria, ei bine, tot am senzația că ar mai trebui să urmeze ceva. Nu cred că povestea s-a terminat, sau cel puțin așa sper, ceea ce sună ciudat având în vedere subiectul.
În volumul ăsta, cei doi protagoniști ai seriei, Robert Piest și Leonard Goldman ajung în sfârșit față în față, iar asta duce la lucruri complet neașteptate, dar care cel puțin pe mine m-au ținut cu sufletul la gură. Fiecare dintre ei vrea să își salveze pielea și ajung într-un joc de-a șoarecele și pisica, fiecare dintre ei încercând să fie cu un pas înaintea celuilalt.
Asta e o serie pe care eu una aș recomanda-o cred că tuturor. Nu numai că are un subiect despre care eu nu am mai citit, dar cei doi protagoniști sunt de-a dreptul fascinanți, iar pe parcurs ajungem să aflăm mult mai multe despre ei. Asta a însemnat și că la final nu am reușit să fiu de partea niciunuia dintre ei, dar pe de altă parte înțeleg într-un fel de ce fiecare a făcut ce a făcut, chiar dacă uneori s-a mers prea departe.
Ideea de la care pornește seria asta e destul de creepy în sine, în sensul că e genul ăla de poveste în care deși cineva, în cazul de față congresmanul Dawson, pornește de la ideea de a eradica crima, totul tinde spre dictatură și distopie. Iar ceea ce se vrea a fi un bine pentru omenire ajunge să fie ceva ce nu și-ar dori nimeni, Amendamentul fiind folosit de altfel și pentru a se scăpa de personaje nedorite în scenă, dar nu neapărat pentru că ar fi făcut ceva rău.
Cred că s-ar putea începe o întreagă discuție de la subiectul cărții, adică dacă crima e ceva ce se află în sângele oamenilor și dacă ea poate fi eradicată sau nu, dar eu nu voi intra în discuția asta. Oricum, în care apar și câteva puncte de vedere cu privire la asta, din partea anumitor personaje.
Cum cartea este în mare despre Robert și Leonard, voi vorbi mai departe despre ei. Pentru mine, toată cartea a devenit mult mai interesantă abia după ce ei s-au întâlnit și au început jocul de care ziceam mai devreme. Sigur, s-au întâmplat suficiente și până atunci, dar cred că anumite lucruri nu mă mai impresionează atât de mult în cărți de la un timp(sincer, după Jocul necromanților cred că am devenit imună la anumite tipuri de violență în cărți). În schimb ce e foarte interesant în cartea asta e modul cum rolurile se schimbă între Leonard și Robert, și aici mă refer la cine ajunge să dețină controlul asupra situației. Leonard pe mine m-a luat prin surprindere foarte tare în volumul ăsta, planul pe care l-a pus la cale pentru Robert mi s-a părut cea mai interesantă parte din toată cartea.
La capitolul ăsta, Robert m-a dezamăgit un pic, m-aș fi așteptat să fie mai inteligent decât a fost, mai ales după toate lucrurile pe care le-a făcut pe parcursul cărții. O anumită parte din planul lui de a își scăpa pielea folosindu-se de resursele de care dispunea mi s-a părut tare șubredă la un moment dat. Leonard în schimb mi s-a părut a fi ceva mai inteligent decât Robert.
Dar, după tot ce s-a întâmplat pe parcursul acestei cărți, nu îl mai simpatizez pe niciunul dintre ei. Bine, pe Robert nu cred că l-am simpatizat niciodată, dar de Leonard mi-a fost un pic milă în al doilea volum, iar aici a făcut lucruri de care eu nu l-am crezut în stare.
Singurul lucru care nu mi-a plăcut la cartea asta este finalul, care e destul de deschis. Da, se încheie cumva povestea care s-a început o dată cu primul volum al seriei, al celor două personaje, dar tot mi se pare că au rămas destule lucruri despre care se poate scrie. Cel mai important pentru mine ar fi ce se va întâmpla mai departe cu Amendamentul Dawson și ce va face Leonard în contextul ăsta, pentru că încă mai trebuie să se răzbune pentru anumite lucruri care i s-au întâmplat din cauza amendamentului.
Eu recomand seria și cu siguranță îl voi mai citi pe autor!

sâmbătă, 15 iulie 2017

Spiderman homecoming

Am văzut filmul ăsta de două ori până acum și tot nu reușesc să îmi adun cuvintele. Aștept să apară încă de când l-am văzut pe Spiderman introdus în Civil War și acum că a apărut în sfârșit... uau. M-a luat prin suprindere din foarte multe puncte de vedere, și am văzut cred toate clipurile și trailerele care au apărut până la premiera filmului. Chiar m-am gândit la un moment dat că au arătat prea multe, dar nu, s-au întâmplat mai multe în film decât ce au arătat în trailere, ceea ce pe mine m-a bucurat enorm.
Nu cred că mai e cazul de vreun rezumat, cred că toată lumea știe că asta e povestea lui Peter Parker de după evenimentele din Civil War și viața lui nu chiat atât de palpitantă din liceu.
Primul lucru pentru care apreciez filmul ăsta e că nu este un origin story, că nici nu mai era nevoie, am văzut deja de două ori cum devine Peter Spiderman. În schimb, filmul intră direct în poveste și, cum am zis, sunt câteva surprize pe parcurs.
Mi-a plăcut povestea pe care a spus-o filmul ăsta, cum Peter, după tot ceea ce s-a întâmplat, este fosrte hortărât să îi demostreze lui Tony Stark că e pregătit să facă parte din Avengers, și în contextul ăsta face câteva greșeli, dar și învață câteva lucruri pe parcurs. Atât cât m-a amuzat într-un fel hotărârea lui, pentru că să fim serioși aici încă mai are multe de învățat, a fost totuși interesant de urmărit modul în care încerca să îl convingă pe Tony că știe ce face.
Pentru că o parte importantă a filmului îl urmărește pe Peter în liceu, sunt câteva momente care mie mi s-au părut destul de awkward, dar nu mă pot plânge, e totuși liceu, și, nu știu, mi s-a părut că situațiile au avut sens.
Cât despre Vulture, și povestea lui, chiar mi s-a părut foarte interesantă povestea lui și modul în care a ajuns să facă toate acele lucruri. Până și de el ajunge să îmi pese până la final, și e personajul negative. Oricum, schimbul de replici dintre el și Peter dintre final reprezintă poate ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la filmul ăsta, după o scenă de la final la care chiar mi-am făcut griji pentru Peter, dar nu o să zic ce, fără spoilere.
Mi-a plăcut și decizia pe care a luat-o el la final, legat de Tony, nu m-am așteptat, dar acum sunt și mai curioasă să văd ce va face personajul mai departe.
Cred că singurul lucru care nu prea mi-a plăcut la filmul ăsta a fost Ned. Nu cred că e un prieten foarte bun pentru Peter, mai ales că îi știe secretul. Mai degrabă mi-a plăcut de Michelle, care de altfel nici nu apare atât de mult în filmul ăsta. M-aș fi așteptat să aibă mai multe scene.
Și la cam atât mă pot eu gândi să spun despre filmul ăsta. Mi-a plăcut foarte mult, și abia aștept Infinity war, chit că nu știu cât de present va fi Spiderman în filmul ăla. 

sâmbătă, 8 iulie 2017

"Jocul necromanților(Cronici din Voss #2)" de Șerban Andrei Mazilu

Dintr-un motiv care încă mi-e neclar, după ce am citit majoritatea cărții într-un timp relativ scurt pentru mine, m-am blocat în ultimele douăzeci de pagini. Și, din cauza asta, recenzia s-ar putea să iasă destul de ciudat.
Trecând mai departe, în restrospectivă mă gândesc că ar fi fost totuși o idee bună să recitesc primul volum înainte să mă apuc de al doilea, dar mna, asta e. Separat de faptul că nu mă pot convinge să recitesc cărți. Dar mi-am amintit suficiente lucruri din primul volum, cred, pentru ca ăsta să aibă sens pentru mine, deci e ok până la urmă.
Deși evenimentele din volumul ăsta au loc după toate cele întâmplate în primul volum, cred totuși că ar putea sta destul de bine în picioare și de unul singur, asta bazat pe faptul ca deși eu una nu mi-am putut aminti decât firul de baza din primul volum, nu am avut nicio problemă în a urmări acțiunea din cartea asta.
Ar trebui probabil să zic câteva cuvinte despre pilotul acestui volum, dar nu pot rezuma cartea asta. Se petrec atât de multe lucruri, cu atât de multe personaje, că eu una nici nu aș ști de unde să încep.
Și dacă tot am menționat personajele, voi începe cu ele. Aendo pe mine în continuare mă lasă rece. Și dacă nu ar fi fost în cartea asta, pentru mine ar fi fost totuna. Bine, aproape, pentru că apare la final un forshadowing cu referire la Assermore, și cred că următorul volum ar putea deveni cu atât mai interesant dacă ce cred eu e adevărat. Dar îmi păstrez părerea despre Aendo, până acum nu m-a impresionat deloc ca personaj. Același lucru se aplică și pentru povestea de dragoste dintre el și Jessah, așa cum nu m-a convins în primul volum, părerea mea despre ei a rămas neschimbată.
În schimb, un personaj care mi-a plăcut mult aici, și pe care nu mi-o pot aminti deloc din primul volum, a fost York. E o scenă cu o lupta cu o navă cu pirați care mi-a plăcut foarte mult. Și de Baudelaire mi-a plăcut și am senzația că îl vom mai întâlni, sau cel puțin eu așa sper. Și nu pot să nu îl menționez pe Akaba. Până acum, el e unul din personajele mele preferate și sper să mai apară. Speram să fie mai prezent și în volumul ăsta, dar nu. Personajul din punctul meu de vedere e genial și chiar sper să își mai facă apariția în serie, cât de puțin.
Sunt mult mai multe personaje în cartea asta, un pic cam prea multe cred. Spre final cartea m-a pierdut un pic din punctul ăsta vedere, dar câteva mai dispar pe parcurs. Sunt totuși două personaje pe care eu nu am reușit să le diferențiez toată cartea, dar nu știu să zic exact de ce.
Trecând la ceea ce se petrece în cartea asta, eu una sunt impresionată. Nu am știut exact la ce să mă aștept după primul volum, dar cred că ăsta mi-a plăcut mai mult. Un motiv ar fi că nu mai apar atât de multe figuri de stil ca în primul volum, și mi s-a părut mult mai ușor de citit. Apoi pentru că tot ceea ce se petrece face parte dintr-un plan destul de complicat, care a fost chiar interesant de urmărit, pe mine povestea m-a ținut destul de lipită de carte.
Ar fi de menționat și faptul ca volumul ăsta ar destul de multă violență, cred că e ceva mai multă decât în primul. Eu una am rezistat destul de bine pana spre final, când se întâmplă o chestie care mi-a depășit nivelul de rezistență la violență. În contextul cărții, violența asta are sens, dar tot a trebuit să închid un pic cartea după scena menționată mai sus, și să m-a gândesc la altceva o perioadă.
Ce mi-a mai plăcut a fost faptul ca personajele sunt destul de complexe, nimic învârtea asta nu e alb sau negru, totul e destul de gri. Toate personajele fac ceea ce fac din cauze foarte bine explicate și pe câțiva chiar i-am înțeles, chit că, na, nu am acut cum să fiu de partea lor. Are Savannah un discurs la un moment dat de-a dreptul genial, care de altfel eu cred că se aplică foarte bine și în viața reală.
O să mă opresc aici, nu aș vrea ca postarea asta să iasă prea lungă. Concluzia ar fi că mi-a plăcut și sunt curioasă sa văd ce se va întâmpla în următorul volum, mai ales datorită unui detaliu prezentat la finalul volumului.