vineri, 25 august 2017

"Ascensiunea stelară(Stelarium #2)" de Ana-Maria Negrilă

Privind în retrospectivă, nu cred că am ales cel mai bun moment să citesc cartea asta. Pe scurt, sunt în procesul de a îmi schimba jobul, din nou, și în anumite momente mi-a fost greu să mă concentrez asupra cărții. Eu sunt destul de agitată de fel, și schimbările mă stresează. Dar sunt totuși fericită că am citit în sfârșit volumul ăsta, stă în bibliotecă de la Gaudeamusul de anul trecut.
Nu am știut la ce să mă aștept de la poveste, pentru că nu am citit niciun fel de rezumat al cărții înainte să o încep, dar am fost destul de plăcut surprinsă. Practic, agenții Ralle, Sten, Adrew și Karl ajung pe nava Ascensiune împreună cu alți membri ai echipajului și pornesc în căutarea celorlalți coloniști, iar așa ajung pe Cardeea. De fapt, ei caută ceva destul de specific, dar nu o să zic ce e, cred că e mai interesant să aflați citind cartea.
Dintre primul și al doilea volum al seriei cred că mi-a plăcut mai mult primul. Nu știu de ce, dar în volumul ăsta tot timpul am avut senzația că ceva lipsește, chiar dacă nu știu exact de. Adică, agenții sunt acolo, sunt partea mea favorită a seriei, avem și conflicte, personaje noi, lumi noi, tot tacâmul. Ce pot să spun că nu prea mi-a plăcut a fost faptul că se sare în timp destul de mult în cartea asta. Și, deși are sens, pentru că Ascensiunea călătorește niște sute de ani până să ajungă la destinație, tot nu sunt mare fan când cărțile fac asta. Uneori era un pic mai greu, pentru mine cel puțin, să țin socoteala tuturor personajelor, și, da, sunt multe. Dar dintre noi veniți, mi-au plăcut cel mai mult Eronn și Iavin și relația foarte bizară dintre ei, în lipsa unui cuvânt mai bun.
Cei de pe Ascensiune, și aici mă refer la Jonson și Adra Rahven, au fost ok ca personaje, nu m-au impresionat prea tare, dar au funcționat în contextul poveștii. Și mi-au creat o mie și una de întrebări. Plus că cartea asta m-a tot fîcut să mă gândesc că e un complot mult mai mare la mijloc și că seria probabil mi se va părea fie genială, fie doar ok, în funcție de ce se va întâmpla în ultimul volum al seriei(cred că e trilogie, dar nu sunt sigură). Nu știu dacă ce am zis are sens, dar sunt convinsă că nu am aflat tot și că e ceva mai mare la mijloc în povestea asta decât vedem acum, din cele două volume deja apărute.
Trecând la personaje, cum am zis, agenții sunt partea mea preferată din toată cartea. Dintre toți Ralle îmi place cel mai puțin, Adrew e favoritul meu, deși nici Sten nu e prea departe, iar Karl mi se pare momentan doar ok. Dar îmi place să îi urmăresc în misiunea lor și să văd ce vor face mai departe. Ideea autoarei cu anh și um îmi place foarte mult!
Bine, pe Cardeea apare un alt sistem, să îi zic așa. E Hubb-ul și Arhipelagul și sunt notele-cod, pe care nu le pot explica, dar și asta mi s-a părut o idee tare interesantă. Sunt tare curioasă să văd ce se va mai întâmpla în următorul volum al seriei, sper să apară cât mai curând.
Per total, mi-a plăcut să urmăresc ce se petrecea atât de Cardeea, cât și pe Ascensiune, iar când totul a ajuns la final am înțeles de ce erau relevante anumite lucruri, care mie poate nu mi s-au părut chiar cele mai interesante la momentul respectiv. Dar nu am sărit niciun cuvânt, nu voiam să pierd nimic din poveste.
Chiar mi-a plăcut, chit că uneori mi s-a părut un pic de tot greoaie, dar cred că asta a fost și din vina mea, cum am zis, mi-a fost un pic mai greu să mă concentrez pe citit perioada asta. Acum mă roade curiozitatea să văd ce vor face agenții, dacă se vor întoarce pe Galene până la urmă sau nu, dar sunt curioasă să văd și ce va face Jonson mai departe, presupunând că va apărea și în volumul următor.
A, da, multe din personajele din primul volum dispar, în sensul că nu mai auzim de ele. Nu m-a deranjat neapărat, pentru că aici a fost vorba despre călătoria lor spre Cardeea, dar am așa o speranță că poate le vom reîntâlni și pe cele din primul volum. Am așa o curiozitate legată de Lumni după tot ceea ce s-a întâmplat în cartea asta.
Ca și concluzie, eu recomand cărțile astea două, și aștept cu nerăbdare următorul volum al seriei!

miercuri, 23 august 2017

"Cine doarme și visează" de Cezarina Anghilac

Încă nu știu cum e cel mai bine să scriu despre antologii de povestiri scurte, iar de obicei pur și simplu îmi scriu părerile cum îmi vine mai ușor. Cred că o parte din problemă e și că eu nu sunt neapărat fan al povestirilor scurte, nu citesc prea multe astfel de antologii, pentru că sunt scurte și nu neapărat din vreun alt motiv.
Această colecție conține șase povestiri, eu pe majoritatea le-aș include în categoria de sumbre spre ușor macabre. Adică nu chiar stilul meu, nu e ceea ce aș alege să citesc în mod obișnuit. Acestea fiind spuse, colecția în sine, luată ca întreg, nu mi s-a părut chiar rea, având în vedere că nu e deloc genul spre care mă îndrept în mod normal. 
Printre povestiri, așa cum cred că e de așteptat, au fost unele care mi-au plăcut mai mult ca altele și unele care nu mi-au spus absolut nimic. 
Prima poveste, Doar vântul, în mod surprinzător pentru mine, chiar mi-a plăcut. Spun surprinzător pentru că nu îmi prea place să citesc lucruri care sunt prea religioase să zic așa, iar aici e vorba despre trei oameni în evul mediu(cred) care se îndreaptă spre ceva ce ar trebui să vindece orice în mod miraculos. Nu mai știu exact încotro se îndreptau, dar asta pentru mine contează mai puțin. Ce mi-a plăcut aici a fost entitatea care apare și atmosfera pe care autoarea o creează. În ciuda tuturor așteptărilor mele, povestea asta nu m-a plictisit deloc.
Un pește pentru Spuf este tot pe temă religioasă, și a fost interesantă, mi-a menținut atenția pe tot parcursul poveștii, dar m-a deranjat un pic că la final nu am primit anumite explicații. Am eu o întrebare la care mi-ar fi plăcut să știu răspunsul.
Fiară e o poveste care m-a luat prin surprindere, dar de la care mi-aș fi dorit mai mult, în sensul că aș fi vrut să fie un pic mai lungă, ca să aflu ceva mai mult din poveste decât am primit aici. Altfel, nu aș prea avea de ce să mă plâng.
După cum se poate observa, primele trei povești mi-au plăcut într-un fel sau altul, iar în punctul ăsta chiar eram curioasă să văd ce altfel de povești a mai scris autoarea. Ultimele trei povești însă m-au cam lăsat rece. 
Lazării șoselelor e despre un fel de poveste post apocaliptică în care animalele de companie se transformă într-un fel de zombi, în sensul că încep să atace și să se hrănească cu oameni. Conceptul în sine pe mine nu m-a impresionat, iar povestea m-a plictisit destul de repede. Mai apare o ceva bătrânică cu abilități bizare, dar care nu mi s-a părut că a ajutat într-un fel povestea.
Pe prima pagină a ziarelor e despre un academician care ajunge un om al străzii, și urmărește un scurt episod din viața aceasta a lui. Ideea nu e neapărat rea, dar la final povestea mie nu mi-a spus nimic.
Iar ultima povestire din colecție, Cine doarme și visează a fost în extrema genurilor de povești care chiar nu sunt pe gustul meu. Mult prea sumbră. Dar trebuie să îi dau credit pentru ceea ce face, cred că e bine construită, și poate altor persoane le va plăcea mai mult, dar eu am cu totul alte gusturi.
Apreciez faptul că povestirile de aici au fost destul de diverse, cred că oricine ar putea probabil găsi aici ceva care să îi placă. Nu e colecția mea preferată de povestiri scurte, dar mă bucur totuși să i-am dat o șansă, am mai descoperit un autor. Ca și concluzie, cred că merită să dați o șansă acestei colecții, iar eu sunt curioasă să văd ce va mai scrie autoarea în viitor.

Notă: Recenzia face parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, bloggerii care fac parte din proiect vor publica simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român. Așadar, dacă vreți să vedeți alte păreri despre Cine doarme şi visează le găsiți pe blogurile: Catharsis WritingCu mintea la... SF; Jurnalul unei cititoare; Assassin CG.

vineri, 18 august 2017

Femei periculoase vol. 1

Tot nu știu cum exact să vorbesc despre antologii, dar de data asta m-am gândit să scriu despre fiecare poveste separat, cum și autorii sunt diferiți, și poveștile sunt de asemenea destul de diferite unele de altele. Nu o să fac rezumat fiecărei povești, voi vorbi mai mult despre impresiile mele despre fiecare.

Halal Desperado! de Joe Abercrombie nu m-a impresionat deloc. Pare mai mult un episod dintr-un roman sau serie mai lungă. Mi-a lipsit contextul, iar asta pare să fie ceva ce se tot repetă în volumul ăsta. 1/5

Sau m-a lăsat inima de Megan Abbot. Nu am înțeles mai nimic din povestea asta. E scrisă într-un mod foarte confuz, se trece repede de la un eveniment la altul, de la evenimente care s-au petrecut în trecut, la ce își amintesc personajele, și apoi la ce se petrece în prezent. Foarte fragmentată povestea asta, meh. 1/5

Cântectul Norei de Cecelia Holland. Ar fi fost interesantă dacă aș fi avut și restul poveștii la îndemână. Așa, e o poveste care cred că se petrece prin evul mediu, dar care e doar foarte confuză, nu știm cine sunt personajele și nici de ce se întâmplă tot ce se întâmplă. 1/5

Mâinile care nu există de Melinda M. Snodgrass. Asta e prima poveste din antologie care chiar mi-a plăcut. Are tot ce îi trebuie, e cu cap și coadă și e de sine stătătoare, ceea ce a fost minunat! Are o poveste interesantă, pe mine m-a făcut mereu să mă întreb ce se va întâmpla mai departe, iar finalul a fost genial! 4/5

Bombardele de Jim Butcher. Ar fi fost ceva ce mi-ar fi plăcut mai mult dacă nu ar fi făcut parte dintr-o serie pe care nu am citit-o. Ca poveste și personaj principal, Molly, mi s-a părut că stă destul de bine în picioare, dar mi s-a părut că îmi lipsește contextul în care s-au cunoscut perosnajele astea, și cine sunt ele exact. Plus faptul că se tot făceau referințe la chestii care s-au întâmplat și care pentru mine nu aveau sens. Și asta pentru că face parte dintr-o serie. Și nu sunt convinsă că voi citi seria cu pricina, am văzut că are peste 15 volume. 3/5

Raisa Stepanova de Carrie Vaughn. Asta a fost o povestire interesantă, despre o femeie în timpul războiului. Dar tot am senzația că i-a lipsit ceva, asta separat de un început și final clare. Mi s-a părut că a rămas cumva în aer, într-un mod în care mie nu mi-a plăcut. 3/5

În ring cu Iisus de Joe R. Lansdale. Povestea asta chiar mi-a plăcut, chit că e despre wrestleri, subiect care nu mă pasionează. Dar mi-a plăcut povestea destul de mult, mai ales că e de sine stătătoare. A fost un pic de tot ridicolă pe alocuri, dar nimic care să deranjeze prea tare. 4/5

Vecinele de Megan Lindholm. A fost interesantă, chiar un pic eerie în anumite momente. Mi-a plăcut mai ales ideea, deși mi s-a părut că s-a pierdut un pic spre final. 3/5

Știu cum să le agăț de Lawrence Block. Pe asta am citit-o mai mult pe sărite, nu mi-a plăcut absolut deloc! Iar concluzia a fost pur și simplu meh. 1/5

Umbre pentru Tăcere în Codrii Iadului de Brandon Sanderson. A fost ok, dar momentan prefer modul în care autorul scrie romane, mai am câteva în bibliotecă la care sper să ajung curând. 3/5

Și în punctul ăsta am decis că am citit suficient din colecția asta de povestiri, și am decis că nu vreau să le citesc pe ultimele două. Ca și carte în sine... Nu pot să zic că mi-a plăcut. După cum se poate observa, doar două dintre povești chiar mi-au plăcut, au fost câteva ok și multe care m-au lăsat rece. Chiar nu sunt fan povestiri scurte.

marți, 15 august 2017

"Mileniu" de John Varley

Nu am avut mari așteptări de la cartea asta, dar m-a surprins în mod plăcut. Tot ce știam despre poveste, și ceea ce mi-a atras atenția în primul rând, a fost că e despre călătorii în timp.
Povestea urmărește două personaje principale: Bill Smith, un investigator de dezastre aeriene, și Louise Baltimore, o călătoare temporală. Ancheta lui Bill este asupra ciocnirii unui avion DC-10 și un Boeing 747, ai căror călători sunt salvați de către Louise și echipa ei și duși în viitor.
Mă așteptăm s-a ajung la final cu mai multe dureri de cap, cum nu am prea citit cărți despre călătorii în timp, dar am reușit să urmăresc povestea destul de ușor. Autorul are un stil de a scrie simplu, și asta mi-a plăcut mult. Și traducerea mie una mi s-a părut destul de bună.
Ia totuși un lic de timp pentru ca cele două povești, ale celor două personaje, să ajungă să se întâlnească, dar cartea nu e deloc plictisitoare până în acel punct. Cele două fire narative mi s-au părut interesante și de sine stătătoare, dar o dată ce totul ajunge să se lege, povestea devine cu mult mai interesantă.
Viitorul imaginat de autor e... sumbru, în lipsa unui cuvânt mai bun. Cred că ăsta e unul din cele mai deprimante viitoruri despre care am citit. Din fericire, nu se insistă foarte mult pe partea asta în poveste.
Ce e interesant aici e ca cele două povești, a lui Bill și a Louisei nu se petrec neapărat în concordanță una cu cealalt, în sensul că cititorul trebuie să fie atent la timpul în care se petrec evenimentele, ceea ce mie mi-a plăcut pentru că menținea un anume suspans. De exemplu, uneori Bill povestea un eveniment, iar apoi Louise din perspectiva ei povestea cum s-a ajuns la acel eveniment și ce înseamnă pentru viitorul din care vine ea. Nu știu cât de bine explic, dar mie mi-a plăcut aspectul ăsta. Evenimentele nu se întâmplă liniar de cele mai multe ori, între cele două puncte de vedere.
Revenind la partea cu călătoritul în timp, m-am așteptat să am mai multe dureri de cap citind cartea asta. Nu a fost cazul, deși în anumite momente era un pic mai greu de urmărit ce se întâmpla și cum puteau afecta acele evenimente misiunea finală a Louisei și echipei din viitor. O să ajung și la misiunea propriu-zisă, fără spoilere.
Dar mai întâi sa vorbim despre personaje. O să încep cu cele secundare, pentru că de fapt despre ele nu am mai nimic de spus. Sunt acolo pentru că trebuie să existe, dar nu sunt dezvoltate mai deloc, ceea ce în contextul acestei povești nu m-a deranjat foarte tare. Nu e deloc genul de poveste care să aibă nevoie de cine știe ce personaje, și pentru mine cel mai mult contează personajele, asta e ceva la care nu m-am așteptat să zic vreodată. Cât despre cele două personaje principale... mi s-au părut ok, dar nu pot să zic că m-aș fi atașat foarte mult de ele. Dar au funcționat pentru poveste. Dea ea cred că mi-a plăcut totuși un pic mai mult decât de el.
Au fost doar două lucruri care nu mi-au plăcut foarte mult la cartea asta. Primul este povestea de dragoste, care m-a lăsat rece. Iar al doilea e o chestie care se întâmpla spre final, e ceva ce se spune din perspectiva Lui Sherman care mi s-a părut ciudat.
Cât despre finalul propriu-zis... chiar nu m-aș fi așteptat niciodată la așa ceva! Pe de o parte mi se pare ceva de-a dreptul genial, iar pe de altă parte e ceva acolo pentru care nu aș fi chiar cel mai mare fan, dar cred că fără acel final cartea asta nu ar fi fost la fel.
Eu una recomand și vreau să îl mai citesc pe autor, am văzut că are destule cărți pe Amazon.

miercuri, 9 august 2017

Achiziții(50)

În ultimele câteva luni, adică de la ultima postare de genul, am mai adăugat cărți teancului în continuă creștere a romanelor care așteaptă să fie citite. Nu îmi dau seama dacă propoziția are sens, dar o las așa. 

Primele patru sunt toate de la editura Nemira, și avem așa:
  • Greșeală fatală de Sophie Hannah. Nu prea știu acum despre ce e vorba, dar cumva tot îmi sună interesant. Plus că e ceva ce nu cred că citesc prea des.
  • Sulița deșertului de Peter V. Brett. E al doilea volum dintr-o trilogie, am și primul volum, dar încă nu l-am citit. Sunt totuși destul de convinsă că o să îmi placă, pare exact genul meu de carte. Sper să nu mă înșel.
  • Armada de Ernest Cline. Tot ce știu e că e tot despre jocuri video. Am citit și Ready player one a autorului și chiar mi-a plăcut, deci sunt entuziasmată să o citesc și pe asta.
  • Contact de Carl Sagan. Nici asta nu știu exact despre ce e, cred că extratereștri. Nu e ceva ce citesc des, dar ai mei mi-au spus că ar fi bună cartea, deci sunt curioasă să văd cum o să mi se pară.

Primele două cărți de aici sunt ambele scrise de Stefan Sweig. Suflete zbuciumate și Amoc. Obsedatul. Îmi tot propun să mai citesc cărți ale autorului de când am citit Orele astrale ale omenirii, iar pe astea le-am găsit în Inmedio cu 15 lei fiecare și mi-am zis că ăsta e momentul să cumpăr ceva scris de el.
Cine doarme și visează de Cezarina Anghilac am cumpărat-o pentru că era cartea pentru luna august în cadrul Blogosferei SF. Recenziile vor apărea miercurea viitoare. A fost interesantă.
Și American Gods de Neil Gaiman am cumpărat-o cred că prin mai, și am citit-o deja, puteți citi recenzia. Mi-a plăcut foarte mult, și vreau să mai citesc Gaiman!

Iar aceste ultime cărți sunt practic cadoul de Sfântă Mărie de la ai mei. Ai mei sunt niște simpatici!
Și toate sunt în engleză, mai reușesc să fac și din astea din când în când. Avem așa:
  • Half of a yellow sun de Chimamanda Ngozi Adichie. Am tot auzit de această autoare în ultimul timp, cred că a luat și ceva premiu, și am tot fost curioasă să citesc și eu. Nu e asta cartea ei de care am auzit cele mai multe, dar prețul a avut un cuvânt destul de mare de spus. Sper să îmi placă.
  • The secret history de Donna Tart. Altă autoare de care tot aud, mai ales pe youtube, și am vrut și eu să văd despre ce e vorba.
  • The time machine de H. G. Wells. Asta e pentru că încerc să citesc un pic mai mult SF. Mă așteptam totuși să fie mai lungă decât e de fapt. Dar e ok, cred că am plătit 7 lei pe ea, sau pe acolo.
  • A little life de Hanya Yanaghihara. Asta știu sigur că a luat un premiu în SUA, plus că Sarei i-a plăcut, și cum am observat din recenziile ei că avem cam aceleași gusturi, am vrut și eu să o citesc.
  • The way of kings de Brandon Sanderson. Asta e de fapt prima parte din primul volum. Nu am luat-o pe a doua în principal pentru că devenea comanda prea scumpă, și apoi dacă cumva se întâmplă să nu îmi placă, măcar mă pot consola că am economisit niște bani. Nu cred că nu o să îmi placă, că e Sanderson, dar momentan e ok și așa, fac eu rost și de al doilea volum până la urmă.
Astea ar fi momentan. Nu mai am nici cea mai vagă idee când voi citi tot ce am în bibliotecă, dar sunt extrem de fericită de faptul că am toate cărțile astea în posesie!
Dacă ați citit vreuna din cărțile astea, vă rog să îmi lăsați păreri.