Centrul de echitație "Domeniul Cailor-Urlați"

Recent am avut o experiență la care nu m-aș fi așteptat, și simțeam nevoia să scriu despre ea aici, chit că nu e genul de lucru despre care scriu în mod normal. Dar vreau ca asta să rămână undeva pe acest minunat internet, pentru că întreaga situație m-a lăsat cu un gust amar.
Un pic de context înainte: anul ăsta, de prin primăvară, am început să mă țin destul de serios de un nou sport, echitație. E un sport care mă fascina de ceva timp și am găsit un centru în Breaza unde chiar place, și unde am învățat cred eu destul de multe. Sâmbăta trecută, adică pe 14 octombrie, am fost însă la alt centru, pentru că am vrut să încerc ceva nou. Acesta, așa cum scrie și în titlul postării, se numește Domeniul Cailor-Urlați. Locația unde am fost eu a fost la Hipodromul din Ploiești. Am făcut o programare telefonică, în care am și menționat că nu e prima mea lecție și că am mai călărit liber, și am mers acolo pe de-o parte entuziasmată, pe de altă parte cu emoții că voi fi dezamăgită. Și... am fost dezamăgită. La fel și verișoara mea. Am fost atât de dezamăgită, încât nu am putut să nu le las o recenzie pe pagina de Facebook, în care am și explicat de ce nu mi-a plăcut.
Recunosc că m-am așteptat la un răspuns nu tocmai drăguț, uitându-mă printre recenziile trecute am văzut o reacție a lor destul de acidă la o recenzie de o stea, care din câte am putut vedea din comentarii a fost cumva dată din greșeală. Dar oricum nu m-am așteptat chiar la răspunsul pe care l-am primit.
Așa ceva... Din punctul meu de vedere, un asemenea răspuns este total nepotrivit situației. Există moduri mult mai elegante în care s-ar fi putut apăra, dar răspunsul ăsta m-a călcat rău pe bătături. Că până la urmă eu am plătit lecția și apoi în recenzia mea nu am folosit injurii, le-am explicat frumos, cu subiect și predicat, ceea ce nu mi-a plăcut. În shimb, am fost tratată ca și când habar nu am despre ce vorbesc. Ok, nu sunt expertă, dar nici începătoare, încât să nu fiu lăsată nici măcar să dau eu comenzi calului. Am decis că era cazul să răspund acestui comentariu. Am ținut măcar să le explic câteva lucruri acestor persoane.
După asta, în caz că aș mai fi primit vreun răspuns, am convenit să nu mai adaug nimic, am spus ce aveam de zis. Și... după ultimul lor răspuns, cred că orice adăugire ar fi de prisos...
Sunt atât de multe lucruri greșite la modul în care aceste persoane au ales să răspundă unui client nemulțumit! Nu mi se pare deloc modul potrivit de a aborda o asemenea problemă. Practic, ce au făcut a fost să îmi spună că eu habar nu am despre ce vorbesc și că e vina mea că am avut o expetiență proastă și că ei și-au făcut treaba. Și cum îndrăznesc să critic munca unor oameni?! Sunt doar rea și atât, evident! Serios? Din punctul meu de vedere, aici se termină orice fel de credibilitate ar fi avut acești oameni. Dar, hei, modul în care au decis să abordeze problema și să răspundă recenziei mele spune foarte multe despre ei și va rămâne pe pagina, sper. Dacă nu, oricum, va rămâne pe acest blog.

Consider că le-am transmis tot ceea ce am avut să le spun, am priceput că ori nu au înțeles ori aleg să nu înțeleagă ce am vrut eu să zic, orice altă explicație cred că ar fi de prisos. Mai ales că mi se pare deja clar că nu știu să comunice într-un mod profesionist. Plus că în absolut orice faci, e imposibil să mulțumești pe toată lumea. Păcat totuși, Hipodromul arată chiar bine. 
Dar în condițiile astea, prefer să revin la centrul din Breaza, acolo simt că progresez în acest sport.

Știu că nu e genul obișnuit de lucru despre care postez, dar simțeam nevoia să mă descarc undeva, și pe de altă parte vreau ca povestea asta să rămână undeva, poate va fi de ajutor cuiva, poate. 
Dacă ați avut răbdare să citiți până la final, mulțumesc, chiar apreciez!

PS: Am contemplat dacă să îmi ascund numele în poză, dar deja mi se pare că exagerez cu asta, că doar am Facebook-ul meu linkuit pe blog, și am pus și link spre pagina centrului de echitație. Am decis să trec peste, până la urmă.

Comentarii