"Darul lui Jonas(The Giver #1)" de Lois Lowry

Am vrut să citesc cartea asta după ce am văzut filmul... care a apărut în 2014. Mi-au trebuit trei ani, dar am ajuns în sfârșit să o citesc. Și cu asta mi-am atins goal-ul de pe Goodreads. Yaaay! Și încă nu s-a terminat anul, sper să mai termin câteva cărți. Dar să mă întorc la recenzie.
Cartea este despre Jonas, care trăiește într-o societate care se vrea utopică. Nu există culori, muzică, practic totul e făcut pentru ca toți să fie egali. Cetățenii primesc diverse obiecte pe măsură ce cresc în vârstă, iar la doisprezece ani li se dau Însărcinările, practic slujbele pe care le vor avea ca adulți. Jonas este ales să fie Păstrătorul memoriei, adică cel care va ști totul despre trecut pentru ca ceilalți să își poată trăi viețile fără să știe nimic despre trecut sau durere.
Știam dinainte de a cumpăra cartea că este pentru copii, iar pe ediția pe care o am scrie și pe copertă asta, dar am vrut totuși să văd cum e cartea față de film. Nu mi-l mai amintesc foarte bine, totuși din ce mai țin minte diferențele sunt destul de mari. În primul rând, personajele în carte sunt copii, Jonas are 12 ani, pe când în film sunt adolescenți. Cred că firul narativ în film e și el destul de diferit față de carte, dar nu bag mâna în foc.
Cred că această carte reușește să transmită mesajul destul de bine. Din ce am înețeles, e vorba de sentimente și de importanța lor și cum lumea din carte nu e atât de minunată pe cât vor toți să creadă. Mi-a plăcut mesajul, și sunt câteva evenimente pe parcurs care au fost fascinant de urmărit. E și o povestea destul  de tristă, dar mi-a plăcut, chit că e o carte pentru copii. Cred că a ajutat și faptul că știam asta și am avut un anume mind set când am început să o citesc.
Acestea fiind zise, din punctul meu de vedere, cartea are și suficiente minusuri. Personajele nu sunt prea individualizate, nici măcar Jonas și nu prea am putut să mă atașez de vreunul. Am senzația că asta a fost intenționat, cum fiecare e egal, dar pentru mine personajele fiind cele mai importante din poveste nu pot să trec cu vederea.
Fiind o carte pentru copii, se trece destul de repede peste anumite lucruri, dar nu mă pot plânge prea tare având în vedere publicul țintă. Totuși, scena despre Pusul pe liber mi s-a părut poate cea mai bună din toată cartea, pentru că spune exact despre ce e vorba, fără ocolișuri. Era destul de evident pentru mine ce înseamnă acest Pus pe liber, dar tot a avut un impact puternic când Jonas află și el exact despre ce e vorba. Și povestea lui Rosemary m-a întristat și ăsta e un personaj care nu apare fizic deloc în carte.
M-a deranjat un pic finalul deschis, în care nu se spune exact dacă totul va fi bine pentru Jonas sau nu. Aș fi vrut să știu, nu sunt mare fan al sfârșiturilor vagi. Dar, per total, pentru ceea ce este, chiar mi-a plăcut cartea aceasta. Nu știu dacă voi citi celelalte volume din serie, dar pe ăsta l-aș recomanda, chiar și adulților, e o carte interesantă.

2 comentarii:

  1. Îmi aduc aminte că am văzut doar filmul într-o după-amiază când era din întâmplare la televizor și, acum că aflu că personajul avea doar 12 ani de fapt, nu pot decât să mă întreb când o să se oprească hollywoodul cu adaptările astea de distopii YA. Conceptul mi s-a părut foarte atractiv, dar am crezut că este exact ceea ce oferă și filmul și nu m-am apropiat de carte, dar aș încerca-o acum că am citit recenzia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă vei citi cartea, sper să îți placă. Eu cred că merită citită :)

      Ștergere