"Neverwhere" de Neil Gaiman

Nu m-am așteptat să ajung să citesc cartea asta, nici nu aveam în plan să o cumpăr, dar am găsit ediția asta a cărții în Cărturești într-o zi și nu m-am putut abține. Chiar voiam să mai citesc niște Gaiman.
Richard Mayhew trăiește o viață destul de banală, la Londra, până în ziua în care vede o fată sângerând pe trotuar și decide că nu poate să o lase acolo, că trebuie să o ajute. Ceea ce Richard va afla mai târziu este că ea, Door, face parte dintr-o altfel de Londră, loc unde ajung cei care scapă printre crăpături și pe care cei din Londra reală nu îi mai pot vedea, practic dispar. Din cauza întâlnirii cu Door, Richard ajunge să fie tras în lumea ei. Pe urmele ei sunt doi domni, Croup și Vandemar, două personaje destul de înspăimântătoare. Astfel, Richard ajunge să o urmeze pe Door în misiunea ei de a descoperi cine i-a omorât familia și de ce, sperând ca pe drum să găsească un mod de a ajunge acasă. Așa ajunge să cunoscă o lume pe care nu ar fi crezut-o vreodată posibilă.
Asta trebuie să fie cea mai bizară cartea pe care am citit-o vreodată, nu neapărat în sens negativ. Gaiman a creat o lume magică în cartea asta, sub Londra pe care o știe toată lumea, mereu apare câte ceva surprinzător și nou, practic nu ai cum să te plictisești citind cartea asta.
Richard ajunge să cunoască multe personaje bizare, printre care Marchizul de Carabas, pe Hunter, Old Bailey, Serpentine și chiar un înger, Inslington. Are parte de destul de multe aventuri, iar toată călătoria asta îl schimbă într-o altă persoană, care mie mi-a plăcut mai mult decât atunci când a început povestea. Practic, asta e povestea unui personaj absolut banal, care ajunge să fie aruncat într-o lume care nu funcționează după aceleași reguli care lui îi sunt familiare, și să își facă câțiva prieteni pe drum.
Acum, cartea nu este doar despre Richard, care vrea să se întoarcă la vechea lui viață. Este despre Door și despre cum încearcă să descopere adevărul despre moartea familiei ei, și posibil să îi răzbune. E și despre the Marquis de Carabas, un fel de hoț care mai ajută lumea din jur din când în când, contra cost. Despre Hunter, care vrea să ucidă bestia de sub Londra pentru a deveni cel mai bun vânător cunoscut. Și un pic despre Croup și Vandemar, personaje cărora practic le place să ucidă și care sunt angajați de diverși pentru a face exact asta.
Cartea, în anumite puncte, devine ceva mai greu de urmărit, pentru că, pe lângă toate cele de mai sus, mai apar și tot felul de detalii despre lumea asta și vedem tot felul de lucruri, majoritatea bizare. Au fost și anumite lucruri care mi-ar fi plăcut să primească explicații ceva mai detaliate, dar în mare parte am putut urmări ce se întâmpla. 
Dar totul se leagă la final, ceea ce m-a bucurat, nu îmi plac finalurile deschise prea mult. Nu sunt însă convinsă dacă mi-a plăcut sau nu cum s-a terminat cartea, aici mă refer la ultimul capitol. Pe de o parte, mi-a plăcut, pe de altă parte parcă aș fi preferat dacă se termina un pic mai devreme. Probabil că mă voi hotărâ în timp. 
Ca și concluzie, mi-a plăcut cartea asta, și începe să îmi placă foarte mult de Gaiman ca autor. Abia aștept să vină comanda de la Okian, e și o carte a lui acolo!

2 comentarii:

  1. Vai, deci nimic nu mă face mai fericită decât să văd alți oameni care-l iubesc pe Neil Gaiman!!! Mi-am cumpărat și eu foarte recent această carte (deși nu în ediția ilustrată) și acum sunt foarte curioasă să ajung să o citesc!
    Și abia aștept să văd și despre ce altă carte e vorba ~

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gaiman e pe lista de autori preferați, vreau să citesc tot ce a scris!!

      Ștergere