Cum să NU atragi cititori/clienți - studiu de caz

În timp ce tastez aceste cuvinte tot nu sunt sigură dacă este o idee bună sau nu să scriu articolul ăsta și să îl postez. Dar am tot asistat la diverse replici în ultimele câteva luni, iar economistul din mine simte nevoia să se exteriorizeze. Doar ca fapt divers, eu am absolvit ASE, mai exact Facultatea de Administrarea Afacerilor, secția cu predare în limba engleză. Nu știu dacă ceea ce urmează să spun are neapărat legătură cu ceea ce am studiat, sau sunt doar chestii de bun simț, dar m-am gândit că nu strică să menționez studiile pe care le am. Nu de alta, dar s-a tot pus problema studiilor și am vrut să existe transparență de data asta.

Contextul acestei postări este următorul: de prin ianuarie, de când a fost recenzată în cadrul proiectului Blogosfera SF&F o anume antologie, am văzut tot mai des tot felul de replici online atât legat de recenziile respective, cât și de proiect în sine, dar nu este ăsta subiectul acestei postări, nu chiar. Multe par să fi început pe internet din cauza acestui proiect, dar subiectul acestei postări o reprezintă un anumit gen de răspunsuri pe care le-am tot văzut repetându-se în online, mai ales pe Facebook, de atunci. Am mai scris articole legate de atitudinea autorilor, dar acolo am vorbit la modul general, acum vreau să vorbesc despre câteva cazuri concrete, cu print screen-uri drept dovezi. Nu, nu voi menționa nume, cred că e mai bine așa.

Una dintre autoarele din antologia cu pricina, a postat, printre altele, pe profilul personal de Facebook următoarele (postările au fost ulterior șterse):


Nici nu știu de unde să încep. Îmi este foarte clar însă următorul lucru: oamenii care răspund așa atunci când este vorba de păreri negative nu știu să vândă. Pentru că dacă ar ști, nu ar da astfel de răspunsuri. Eu știu așa: clientul este suveran, iar în cazul ăsta clienții sunt cititorii. Contează cum îi tratezi, iar răspunsurile de genul nu vor face altceva decât să îi îndepărteze atât pe cei care au citit cartea (presupunând că ar mai fi citit vreo operă a autorilor după acea antologiei), cât și pe potențialii clienți. Nu vreau să ajung la deviza "clientul are întotdeauna dreptate", sunt foarte conștientă că nu e un adevăr universal. Însă dacă acel client chiar nu are dreptate există moduri mult mai profi și mai elegante de a îi spune asta, decât cel în care a ales să o facă autoarea de față. Poți să corectezi pe cineva și fără să îl numești pe respectivul "prost".

Plus că, în respectivele recenzii, s-a scris strict despre carte, nimeni nu a zis nimic personal legat de vreunul dintre autori. Înțeleg din cele scrise de autoare mai sus că se referă la denigrare, însă niciunul dintre cei care au recenzat cartea, indiferent cât de duri ar fi fost, nu au adus jigniri autoarei. Singura persoană care a adus injurii a fost chiar autoarea. Deși postările respective au fost șterse (nu îmi este foarte clar de ce), încă mai sunt print screen-urile care să dovedească anumite lucruri. Una dintre conversații se află aici. Asta este o altă chestie: dacă doamna este atât de convinsă că are dreptate, de ce a șters de fiecare dată postările cu pricina? Mi se pare bizar. E adevărat că nu toată lumea a fost de acord cu ea, dar ăsta nu mi se pare un motiv suficient de bun. Dacă chiar crezi în ceva, nu îți ștergi afirmațiile la prima părere contra, nu? În plus, doar pentru că au fost șterse asta nu înseamnă că ele nu au existat niciodată. Eu am print screen-uri cu toate acele replici, nu le pun însă aici pentru că nu aș vrea ca acest articol să devină kilometric. 

Mai am un exemplu, de la altă autoare care face parte din antologie:


Ador asta cu "eu mi-am făcut treaba, dacă cititorul nu înțelege nu este problema mea". Mă duce cu gândul la complexul artistului neînțeles. Sunt destul de sigură că am mai spus asta într-un alt articol, acum ceva timp, dar o mai spun o dată: în condițiile în care scopul este ca o operă să fie vândută în cât mai multe exemplare este nevoie ca aceasta să fie accesibilă unui public cât mai larg. Dacă nu este accesibilă, lumea nu o va cumpăra și artistul va muri de foame, dacă nu are vreun alt job bineînțeles. Bine, ăsta este un exemplu general, de altfel habar nu am cum sunt poveștile din antologie, nu m-a interesat cartea cu pricina. Trecem peste convingerea anumitor persoane că dacă se vinde și e popular atunci este comercial, deci prost. Chiar nu am acum energia necesară pentru a merge în direcția asta.

Dar mi se pare totuși amuzantă, într-un mod trist, poziția pe care și-au asumat-o acești scriitori. Zic trist pentru că, din nou, nu îmi sună a mentalitatea cuiva care vrea să vândă. Contează imaginea pe care ți-o formezi în fața clienților și a potențialilor clienți. Eu de exemplu nu o să mă duc să cumpăr de la cineva care răspunde acid criticilor aduse de către clienți. Chiar dacă vor să își apere munca, ceea ce e cu totul alt subiect de discuție, o pot face cu siguranță într-un mod mai elegant decât cele două autoare de mai sus. Și lumea observă lucrurile astea:


Trecând mai departe, am mai văzut o reacție de la o autoare, de care de altfel nu am auzit, dar merită menționată:


Supărarea era că a publicat o carte, pe banii proprii cel mai probabil, și apoi a descoperit că nu a vândut suficient și a ieșit în pierdere. Acum, să te plângi că e bătaie de joc și că tu nu mai oferi nimic mi se pare un pic... exagerat, ținând cont că acei potențiali clienți chiar nu au nicio datorie față de tine, cel care vrei să le vinzi ceva. Dacă reușești să îi atragi, să îi convingi că cumpere, minunat, dar dacă nu... well, aia e vina ta. Am înțeles ulterior că de altfel persoana în cauză nu știa prea multe despre piața de carte de la noi înainte de a publica... a trebuit să respir adânc și să mă calmez. Este cel mai amuzant, tot în sens trist, când oameni care nu au studiat domeniul se apucă și publică și apoi se plâng că înregistrează pierderi. E neplăcut, cred asta, tocmai de aceea primul pas ar trebui să îl reprezinte informarea.

Revenind:


Aș râde, dar nu ar fi râsul meu, cum se spune. În primul rând, am tot văzut chestia asta, mai ales la debutanți: cum zice cineva ceva de rău de cartea lor, cum se simt jigniți personal. Cartea aia și autorul sunt două chestii complet diferite, hadeți să înțelegem asta. Dacă zice cineva că nu i-a plăcut cartea, indiferent cât de dură ar fi recenzia cu pricina, asta nu este același lucru cu a-l înjura pe autor, de exemplu. Comparația cu Albert Einstein de altfel este delicioasă. E mișto să comparăm cărțile de ficțiune cu cele științifice, e foarte mișto. Sunt de acord că fiecare carte are cititorii ei, dar asta nu înseamnă că nu putem să ne spunem părerea despre un roman care nu ne-a plăcut sau pe care îl considerăm slab. Și, din nou, asta cu "cititorul nu a înțeles" denotă o atitudine profund anti-comercială. Vrei să vinzi? Respectă părerea celor din jur, că eu nu o să mă duc să le spun celor cărora le-a plăcut o carte pe care eu am urât-o că nu știu ce carte proastă au citit și că părerea lor e greșită. Cititul e un lucru profund subiectiv, vorbind strict de ficțiune, iar când o părere este subiectivă, nu poate să fie și greșită, eu așa știu, vorbind la modul general. Dacă autorul nu are pielea suficient de groasă cât să accepte că nu tuturor le va plăcea cartea lui, iar unii dintre ei își voi exprima aceste păreri negative online, și-a greșit vocația. Nu este totul lapte și miere, în niciun domeniu. Înțeleg că e greu să scrii o carte, dar asta nu înseamnă că aceasta va plăcea tuturor, statistic nu e posibil. Iar atâta timp cât cititorul respectiv nu îl înjură direct pe autor nu ar trebui să existe probleme. Nu pot exista numai păreri pozitive despre o carte, ok? 

Legat de una dintre autoarele menționate anterior, sunt câteva lucruri pe care le-a spus care m-au durut un pic. Nu, nu au fost îndreptate spre mine, dar pur și simplu arată faptul că nu cunoaște ce înseamnă anumiți termeni, dar dă sfaturi altora, ceea ce este cu atât mai grav. În general, nu mi se pare ok să vorbim despre lucruri pe care nu le cunoaștem. Eu dacă nu sunt sigură de ceva anume, fie întreb pe cineva, dacă cunosc pe cineva care ar putea ști, fie caut pe Google, e atât de simplu!


Doamna nu știe ce înseamnă nici "investiție", nici "preconcepție". Cea din urmă se referea la un articol al meu în care explicam de ce voi citi mai puțini autori români. Acum, aceste două chestii m-au zgâriat pe creier. Ok, "preconcepție" ar fi fost dacă nu aș fi citit niciun autor român, dar spuneam oricui era dispus să mă asculte că toți românii scriu prost. În postarea cu pricina am menționat că am citit treizeci de autori români și că abia apoi am ajuns la concluzia că nu scriu bine. Cât despre "semnează aceleași contracte, sunt distribuiți la fel"... n-am cuvinte. Să zic că în alte țări există o industrie de carte? Că ăia au agenți și că, cel puțin în SUA din câte am putut afla, editura nici nu se uită la tine dacă nu ai un agent literar? Că distribuția la ei nici nu se poate compara cu ce avem noi? Că noi nu avem industrie de carte? Că alte țări au cursuri de scriere creativă? Nu mai zic, că mă enervez și nu are rost.

Apropo de vorbit despre lucruri pe care nu le cunoaștem:


Ce pot să zic? Mă bucură enorm faptul că scrie într-un gen despre care nu știe nimic, dar se laudă că scrie cu siguranță diferit, că ce scrie ea nu e SF tipic, cu extratereștri. Uite, asta e o preconcepție, de exemplu. Până și eu știu că SF nu înseamnă doar extratereștri și nu mă pot lăuda cu prea multe SF-uri la activ.

Să revin la primul print screen de mai sus, că acolo mă doare mai mult. Mai exact doare partea cu "taie de pe listă câștiguri și înlocuiește-l cu investiții". Din punct de vedere pur economic, o investiție este ceva din care obții un profit, sau câștiguri cum s-a spus în comentariul respectiv. Dacă nu obții un profit, aceea nu este o investiție, este o afacere proastă. Cum ziceam, mă enervează oamenii care nu cunosc termenii, dar le dau sfaturi altora. Un search pe Google ar fi rezolvat această dilemă. 

Dar, după toate aceste lucruri, asta mi se pare că e cireașa de pe tort:


După ce a menționat mai sus care sunt costurile de publicare ale unei cărți (1000-2500 de lei), ține să spună că vrea să demonstreze că "poți răzbi ca autor și fără pile sau să fii bogat sau vedetă ci pornind de jos prin ceea ce scrii și aduci în fața cititorilor". Am copiat și greșelile, scuzați. Acum, de ce să fiu rea, pentru ea 2500 de lei nu o fi așa o sumă, dar în mintea mea este. Personal nu văd de ce ai băga atâția bani în ceva care nu aduce niciun câștig. Ok, scuzați, poate că de fapt nu vrea să vândă și e doar un hobby, caz în care... Nu știu unde am vrut să ajung. Chiar nu mă interesează ce fac alții cu banii, însă mi se pare distructiv pentru un autor să își publice cartea pe proprii bani. Pentru că, așa cum am observat, cărțile respective sunt publicate în stadiu de draft. Și chiar nu pot să condamn editurile care fac asta, chit că sunt contra acestei practici. Până la urmă, de ce nu? Dacă omul e dispus să plătească, iar totul e legal, nu e o afacere chiar rea. Ce mi se pare trist este că observ că unii au impresia că este foarte normal să se procedeze așa, că doar ce motive ar avea editura să bage bani într-o carte, mai ales când vine vorba de debutanți?

Nu mi se pare normal acest lucru din următorul motiv: dacă ar fi ca autorii să trăiască din scris, aceea ar fi o meserie. Pentru orice altă meserie, trebuie studii, experiență etc. Când mergi la un angajator, nu îl plătești pentru ca el să te angajeze, cu tot cu contract, iar apoi tu de fapt nu obții niciun venit din chestia asta. Sau mult prea puțin ca să poți să trăiești. Corect? 

În afară de asta, unde mai e valoarea? Am ajuns în situația în care oricine care are un anumit venit își poate permite să își publice cartea, iar apoi se numește "autor". Nu mai există diferențiere în cazul ăsta, pentru că nu mai are cum să existe, atâta timp cât singura condiție sunt banii pentru tiraj și dacă îi ai sau nu. Și în cazul în care aceste edituri nu ar accepta pe oricine... Nu mă încălzește cu nimic faptul că nu iau banii oricui, chiar deloc. Efectul este același. Și oricum, dacă nu îl publică editura X pe bani, mai există și editura Y. Se găsește cineva să îi tipărească cărțile. Da, știu că se întâmplă și prin alte țări, dar asta nu mă ajută. E pe modelul "și alții greșesc". Nu mă încălzește cu nimic. Dacă și alții greșesc asta nu înseamnă că noi nu ar trebui să ne corectăm, vorbind la modul general. 

Genul ăsta de răspunsuri, acide, mă fac să îmi pun serioase semne de întrebare. Piața asta de carte, mă refer la cea de cărți scrise de autori români, e destul de mică, cu tiraje minuscule. În condițiile astea mi se pare de-a dreptul distructiv ca autorii să se comporte astfel. Pentru că nu, respectatul opiniilor clienților nu înseamnă ceea ce crede cel puțin unul dintre ei că înseamnă (vezi primele două print screen-uri, nu îndăznesc să reproduc). Mi se pare amuzant de-a dreptul că în aceste condiții își permit luxul de a pierde clienți. Dar hei, ce știu eu, poate că persoanele în cauză vând mii și zeci de mii de exemplare și de aceea își permit (scuzați sarcasmul).

Nu, nu am scris lucrurile astea pentru autoare, m-am convins deja că nu acceptă niciun fel de feedback, indiferent pe ce subiect i se oferă acesta, indiferent cât de frumos ar fi formulat. Simțeam doar nevoia să mă descarc și să vorbesc despre anumite lucruri, pentru că sunt chestii care nu mi se par ok, din punctul de vedere al economistului din mine și mă tot gândesc să scriu articolul ăsta de ceva timp.

Ah, mai e un lucru pe care vreau să îl menționez. După multe replici pe internet între autoare și cititori, postări șterse și așa mai departe, un critic literar a scris un articol, din care doamna a citat următoarele:


Ce pot să spun? La un anumit nivel, înțeleg de ce ar alege să creadă asta, chit că piața este mult prea mică ca să merite un asemenea efort din partea oricui, de a manipula 1, 3, 5 inși pentru a promova anumite edituri. Dar înțeleg: este mult mai simplu să credem că e o conspirație la mijloc, decât că poate alea chiar sunt părerile sincere ale unor cititori. Și că poate cărțile alea au anumite probleme. Articolul era acolo, concluzia e simplă, la îndemână, facilă. It's the easy way out. Nu trebuie să facem nimic, din moment ce ăștia clar habar nu au despre ce vorbesc, săracii.

De altfel, am înțeles după mult timp de ce lumea din acest "fandom" are atâtea probleme cu proiectul Blogosfera SF&F: cum îndrăznim să spunem că scriitori români nu scriu bine, mai ales dacă romanele respective au și premii în spate? Am înțeles. Probabil că, în punctul ăsta, ar fi o decizie deșteaptă să mă retrag, cum acest "fandom" nu mi se pare că are mare lucru de oferit. Dar... parcă nu îmi vine să mă las, nu e totul negru, mai sunt pe aici oameni care înțeleg anumite aspecte despre relația autor - cititor, mai sunt câțiva oameni care chiar scot cărți bune, bine editate. Mi se pare totuși trist că am ajuns să nu dau numele acestor persoane pentru că apoi există riscul de a se spune că mă plătesc/manipulează pentru a spune acele lucruri. 

În fine, mă opresc aici, că observ că nu știu să mă restrâng cu aceste articole, tot lungi ajung să fie. Mulțumesc dacă ați citit până la final, iar dacă vrea cineva să adauge ceva sunteți bineveniți. Nu trebuie să fiți de acord cu mine, de altfel. Putem discuta oricum, eu chiar sunt deschisă să aud și alte păreri despre subiect, în limita bunului simț bineînțeles.

Comentarii

  1. Degeaba te agiți, toată lumea a aflat deja că eu te plătesc. Vom încerca o altă strategie. Bwahahahaha!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar aşa, încercaţi altă strategie: Leontina cu plata, Horia cu scrisul recenziilor. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. să fiu sinceră - îmi place când păstrați capturile ecran ale celor ofensați, iar cronicile cărților nașpa sunt superhaioase

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu