"Noaptea Lemurienilor" de Florin Giurcă

Recenzia conține câteva spoilere! Scuzați, dar nu mă pot abține. 

În ceea ce privește cartea asta nu mă pot plânge foarte tare. Până la urmă, a fost exact așa cum m-am așteptat să fie. Pe scurt: meh. 

Acțiunea se petrece la Focșani. În urma unui cutremur, se formează o fisură în pământ, iar apoi de acolo (cred) apar niște lemurieni, care mai răpesc sau mai ucid pe câte cineva. Au ei motivele lor, le aflăm și noi la un moment dat. Personajele care ajung să fie implicate în toate astea sunt: profesorul Adamescu și fiica lui, Angela, poștărița Iuliana, elevii Vivi și Maz. 

Nu pot să spun că ar fi neapărat o carte slabă, dar nici cine știe ce nu mi s-a părut a fi. De data asta, am judecat bine cartea înainte de a o citi. A fost ok, prin comparație cu ultimele câteva cărți din cadrul Blogosferei SF&F, dar nu aș fi pierdut mare lucru dacă nu aș fi citit-o.

Totuși, cartea asta are și niște lucruri care mi s-au părut chiar ok. Unul din ele ar fi stilul în care e scrisă, care din punctul meu de vedere de cititor amator a fost chiar ok. Ușor de citit și clar, să zic așa. Un alt lucru pozitiv a fost faptul că, spre deosebire de majoritatea cărților cu protagoniști adolescenți pe care le-am citit de-a lungul timpului, asta oferă niște explicații elegante apropo de părinții care nu sunt prin zonă. Cel puțin mie explicațiile alea mi s-au părut chiar ok, nu m-a râcâit pe creier că ăia fugeau de capul lor pe acolo, fără să primească măcar un telefon de la părinți. E adevărat că cei doi erau ultimul an de liceu, dar tot cred că i-ar fi căutat cineva până la urmă.

Un ultim lucru pozitiv pe care îl am de zis despre carte ar fi legat efectiv de societatea lemurienilor. A fost credibilă, să zic, chit că toată faza cu creatorul nu m-a dat pe spate, nu e nimic nou. Nu m-a deranjat nimic în mod expres în ceea ce privește modul în care autorul a construit personajele astea și lumea lor. Se trece destul de repede peste și e un pic superficial tratată toată chestia, dar prin comparație cu alte cărți... e ok. 

Sunt totuși destule lucruri care nu mi-au plăcut. Unul din ele ar fi că personajele mai sus menționate sunt stereotipuri, în cel mai bun caz. Iuliana e o tipă foarte bisericoasă, Maz și Vivi sunt adolescenții ăia rebeli, Angela e rockerița depresivă, iar Adamescu... e pur și simplu personaj de carton. Mai ales după ce ajunge în lumea lemurienilor nu mi s-a părut că ar mai avea reacțiile pe care eu cel puțin m-aș aștepta să le aibă cineva în situația lui. Acceptă totul destul de ușor, nu tu panică, nu tu întrebări, nu tu nimic. Mai apare și un ceva instalove acolo care să se adauge pe lista de plângeri, să zic așa.

Pe lângă povestea asta cu Adamescu și lemurienii, Maz și Vivi urmăresc separat firul unei anchete, sunt mai mulți morți care par să aibă legătură într-un fel sau altul cu ceea ce i se întâmplă lui Adamescu. Firul ăsta narativ, precum și cel al lui Adamescu și Angela cu tot cu lemurienii și povestea lor... se încheie brusc, fără prea multe surle și trâmbițe, asta deși până la momentul ăla a existat un oarecare sentiment de pericol care atârna deasupra capetelor tuturor acestor personaje. Dar nu, la final totul se termină frumos, în vreo trei pagini, sau cam așa, fără niciun fel de repercursiuni pentru vreunul din ei. Nu mai contează nici falia aia creată de cutremur, nici lemurienii, nici tot ceea ce îi urmărise pe Vivi și Maz. Brusc, nimeni nu mai poate fi acuzat de nimic, nimeni nu mai pune întrebări, în câteva luni se uită totul. Nici măcar vindecarea miraculoasă a lui Adamescu nu e pusă sub semnul întrebării. 

Sunt și câteva lucruri lăsate în aer, cum ar fi planul pe care lemurienii îl aveau cu Angela, că de Adamescu m-am prins de ce aveau nevoie, dar și tot ceea ce făcuseră lemurienii până atunci. Toată povestea cu ei vrând să își apere lumea e ok, dar ăștia patru scapă și nu îi mai caută nimeni după, să scape de ultimii martori sau ceva. Toată chestia e lăsată în aer, totul se termină cu bine. Și e păcat, chiar mi s-a părut că autorul a reușit să creeze atmosferă și să mă facă să îmi pese de cum vor scăpa personajele astea cu bine doar ca să o întoarcă brusc și să îi pună poveștii o fundă roz la final. Nu mă deranjează că totul se termină cu bine, dar se termină prea brusc cu bine fără ca nimeni să mai aibă vreo întrebare și fără alte repercursiuni pentru personajele astea. 

Ar fi putut fi ceva cartea asta, dar nu a fost, din păcate. 

Notă: Recenzia face parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, bloggerii care fac parte din proiect vor publica simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român. Așadar, dacă vreți să vedeți alte păreri despre această carte le găsiți pe blogurile: 
Jurnalul unei cititoare
Nantan Lupan
Assassin CG

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu