"The long way to a small, angry planet(Wayfarers #1)" de Becky Chambers

Uite o carte pe care probabil nu aș fi citit-o dacă nu o vedeam recomandată de Gerogiana pentru cei care conideră că SF-ul de e pentru ei. Mai citesc SF din când în când, dar recunosc că mă simt intimidată de cărțile genului de obicei. Dar am zis totuși să dau o șansă cărții, că am tot auzit de ea și prin booktube-ul american, plus că s-a întâmplat să fie foarte ieftină pe Amazon pentru Kindle, practic nu am putut să rezist. Apropo, încă e la un preț bun pe Amazon (1,16 dolari), în caz că mai e cineva interesat.

Asta e povestea unui echipaj al unei nave ce se ocupă cu crearea de tuneluri în spațiu pentru trafic. Nava se numește Wayfarer și are un echipaj format din mai multe specii, atât oameni, dar și niște extratereștri care seamănă cu reptilele, unul care ar semăna cu o omidă. Acestui echipaj i se alătură Rosemary Harper, un om de pe marte care își dorește un nou început.

Nu știu cât de bine m-am descurcat în a scrie o descriere a acestei cărți, dar mă bucur tare mult că am decis să îi dau o șansă. Cartea asta e absolut incredibilă! Nu am avut cel mai bun an în ceea ce privește cărțile pe care le-am citit, recent chiar am renunțat să citesc vreo trei sau patru romane, iar acesta de față a fost o gură de aer proaspăt. De mult nu am mai fost așa de entuziasmată pentru o carte. După primele trei capitole mi-a fost destul de clar că o să îmi placă, dintr-un singur motiv: cartea asta are personaje! Prin asta vreau să zic că personajele din cartea asta nu sunt de carton sau simplet schițe, precum în alte cărți pe care le-am citit, chiar prind viață și chiar mi-a plăcut și păsat de ele. Și asta mi se pare foarte important, dat fiind faptul că romanul acesta nu are o acțiune propriu-zisă, care o carte de Sanderson de exemplu, ci este pur și simplu despre aceste personaje, despre relațiile dintre ele și despre câteva lucruri care li se întâmplă.

Încă un lucru care mi-a plăcut foarte mult la această carte este că autoarea a reușit să creeze o lume destul de complexă. Întâlnim o varietate mare de specii, în afara celor de pe Wayfarer, iar fiecare are propria cultură și asta mi s-a părut de-a dreptul fascinant, mai ales pentru echipaj, fiind un grup atât de eterogen. Mi-a plăcut să văd un grup ca acesta interacționând, mi-a plăcut să văd că se pot înțelege foarte bine, în pofida diferențelor destul de mari dintre culturile lor. Pe parcurs, aflăm de altfel tot felul de lucruri atât despre lumea asta, cât și despre personaje și mi-a plăcut modul în care autoarea a inserat informațiile prin text. Și partea cea mai bună e că nu am avut niciodată senzația de info dump, ceea ce iar este un punct în plus pentru cartea asta.

Romanul ăsta m-a făcut foarte fericită, personajele sunt atât de plăcute și amuzante. Nu e totul roz în cartea asta, am și plâns un pic, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de mult. A avut tot ceea ce mi-aș fi putut dori de la o carte și acum chiar vreau să citesc volumul doi, dar mă voi abține totuși un timp, mai am încă destule cărți necitite.

Cartea asta a fost tradusă și în limba română, titlul e Un lung drum spre o planetă mică și furioasă. Eu cred că merită citită atât de cei cărora le place SF-ul, cât și de cei care poate se simt intimidați de gen, ca mine. 

"Sherlock Holmes: The Complete Stories" de Arthur Conan Doyle

Asta e o carte care mi s-a părut destul de intimidantă înainte să încep să o citesc. Pentru că e scrisă acum destul de mult timp și pentru că am decis să o citesc în original, în engleză. Am găsit volumul ăsta, care conține toate poveștile cu Sherlock Holmes, în 2016 și nu am putut să rezist. Dar, spre surprinderea mea, această carte a fost chiar foarte citibilă. În afară de faptul că din când în când trebuia să îmi amintesc în ce perioadă se desfășoară poveștile, nu am întâmpinat nicio problemă în timp ce o citeam. 

Am vrut să o citesc după ce am văzut serialul făcut de BBC, Sherlock, iar acum chiar mă bucur că am citit poveștile originale. Acum, cartea asta, cu tot cu cele patru romane, conține șaizeci de povești diferite, deci voi vorbi despre acestă carte la modul general. Cred că toată lumea știe cine este personajul.

Sunt două lucruri care m-au suprins, făcând comparația dintre această carte și serial. Cele două personaje care îi pun probleme lui Holmes în serial și care mie mi-au plăcut foarte mult, anume Iren Adler și Moriarty, nu prea apar în cartea asta. Adler apare într-o singură poveste, iar Moriarty în una singură, deși cred că mai este menționat în vreo două alte povești. Asta mi s-a părut un pic dezamăgitor, având în vedere mai ales faptul că Moriarty mereu e portretizat ca cel mai dificil inamic a lui Holmes. Dar asta are a face cu percepția mea din cauza filmelor și serialului și nu are legătură cu volumul de față. 

Ce mi-a plăcut foarte mult e că nu toate cazurile de care se ocupă Holmes sunt crime. Sunt și genul acela de povești, destul de multe aș zice, dar sunt și alte tipuri de cazuri. Nu o să dau spoilere, voiam doar să zic că mi-a plăcut că există o varietate de cazuri, iar poveștile nu devin foarte repetitive. Câteva spre final tind să semene un pic cu unele dinainte, dar sunt totuși suficiente deosebiri cât să nu mă pot plânge foarte tare. Unele povești mi-au plăcut mai mult ca altele, dar per total calitatea lor mi se pare destul de constantă pe parcursul volumului. 

Cât despre personaje, Sherlock și Watson mi s-au părut geniali! Mi-a plăcut să văd cum s-au întâlnit pentru prima dată în A study in scarlet și apoi să îi urmăresc rezolvând cazuri împreună. Poveștile nu sunt neapărat în ordine cronologică, se mai revine la evenimente din trecut, dar per total cred că se poate urmări modul cum evoluează relația lor. Ce mi s-a părut un pic ciudat a fost faptul că soția lui Watson, Mary, deși e introdusă în unul din cele patru romane de la început, nu prea e prezentă în restul cărții, doar mai e menționată din când în când. 

Per total, eu chiar aș recomanda această carte, sau orice altă colecție cu poveștile lui Sherlock Holmes, mai ales dacă vă place Agatha Christie. Dintre cei doi autori, chiar prefer poveștile lui Doyle, sunt un pic mai palpitante decât ce am citit de Agatha Christie până acum, deși și cărțile ei îmi plac.

Am notat fiecare poveste separat, așa:

Achiziții(54)

Nu prea mai am idei de postări în ultimul timp, so this seems appropriate. Bine, de fapt, mai am un pic din colecția completă de povestiri cu Sherlock Holmes, dar nu știu dacă o termin săptămâna asta, deoarece chef, but I will finish it this month. Scuzați romgleza. 

Anul ăsta cred că m-am descurcat mai bine în a nu cumpăra atât de multe cărți. Am cumpărat 22 până acum, iar pe unele dintre ele deja le-am citit. Iar o parte din cărți le-am cumpărat pentru Blogosfera SF&F și le consider cumva în altă categorie. În fine, să trec la subiect.

Am cumpărat în ultimele luni și cărți fizice și cărți digitate, o parte din ebook-uri sunt de pe Google Play Books, iar altele sunt de pe Amazon.O să încep cu cele fizice.

După ce mi-am tot dorit să citesc manga asta, mi-am cumpărat primele trei volume din Cărturești. Nu sunt chiar ieftine, părerea mea, și le-am citit în două zile, but I love them and I regret nothing! 

Am fost la Bookfest anul ăsta, de unde mi-am luat doar trei cărți, pentru că tot ce mi-aș fi dorit de acolo mi s-a părut prea scump. Dar apoi am găsit cărțile de mai sus cu zece lei bucata și nu am putut să rezist. Mi-am luat 1984 de George Orwell, pentru că am început să o citesc în română și nu mi-a plăcut cum sună, dar nu aș putea spune de ce, așa că english it is. Am citit un pic ca să văd cum e în engleză și mi-a plăcut mai mult așa. Și mi-am mai luat The invisible man și The war of the worlds de H.G. Wells, pentru că am citit The time machine de același autor și de atunci îmi tot propun să citesc și alte scrieri ale lui.

Trecând la cărțile digitale, am așa:

Volumele 4, 5 și 6 din Noragami, pentru că eram într-un fel de slump și voiam continuarea seriei. Le-am citit deja, iubesc în continuare această manga. Voi cumpăra și restul volumelor în timp, tot digital cel mai probabil, e varianta cea mai ieftină și cea mai comodă.

Am mai cumpărat de pe Play Books How to stop time de Matt Haig, pe care o am și în română. Mă simt ca o snoabă că tot am o problemă cu traducerile. Mi-a plăcut mai mult cum suna varianta în engleză, dar cartea în sine m-a plictisit atât de tare încât nu am terminat-o. That was a bust, but oh well. Iar ultimele două cărți sunt de pe Amazon. Pentru că aproape am terminat colecția cu Holmes m-am gândit că ar fi cazul să fac rost de poveștile cu Arsene Lupin, scrise de Maurice Leblanc, pentru că de ce nu? Oricum în general îmi plac poveștile ce au în centru hoți. Și mi-am mai luat The long way to a small, angry planet de Becky Chambers pentru că m-a convins articolul Georgianei, plus că era la un preț foarte mic pe Amazon în varianta ebook și nu am putut să rezist.

Astea sunt toate cărțile pe care le-am achiziționat în ultimele luni. Aș zice că sper să nu zacă prea mult necitite, dar încă am o listă destul de lungă cu alte volume pe care tot îmi zic că le voi citi într-o zi. 

Mid-Year Book Freak-Out Tag

Mulțumesc, Sara, pentru leapșă! În același context, nu pot să cred că a trecut deja jumătate din 2018. Ca de obicei...

1. Cea mai bună carte pe care ai citit-o până acum anul acesta?
Warbreaker de Brandon Sanderson. Cartea asta a avut tot ceea ce mi-aș fi putut dori de la o poveste.

2. Cel mai bun sequel pe care l-ai citit?
Am citit un singur sequel anul asta, anume Firefight de Brandon Sanderson, care mi-a plăcut de altfel mai mult decât primul volum.

3. O carte ieșită recent, dar pe care nu ai citit-o încă?
Cred că ar fi Bacalaureat de Ovidiu Eftimie. Primul volum m-a distrat, îl voi citi și pe ăsta la un moment dat.

4. Ce carte aștepți cu nerăbdare să iasă în a doua jumătate a anului?
Habar nu am ce cărți trebuie să apară anul ăsta, nu prea le urmăresc. Știu doar de volumul patru din seria Cimitirul cărților uitate, care trebuie să apară in septembrie în engleză. A apărut traducerea în română doar că mi se pare mult prea scumpă momentan. Deci nu am un răspuns aici.

5. Cea mai mare dezamăgire?
Împăratul ghețurilor de Ana-Maria Negrilă. Prin comparație cu majoritatea cărților pe care le-am citit anul ăsta, cartea asta nu e rea deloc, însă aveam așteptări destul de mari după ce am citit seria Stelarium, iar la final am fost dezamăgită.

6. Cea mai mare surpriză.
Firefight de Brandon Sanderson. Mi-a plăcut mult mai mult decât primul volum din serie, m-a surprins în mod plăcut în mai multe feluri.

7. Noul tău autor preferat?
Neil Gaiman. Am citit de el American Gods și Neverwhere și abia aștept să mai citesc și alte cărți, chit că Good Omens nu mi-a plăcut.

8. Cel mai recent crush ficțional?
Nu am unul, nu am crushuri pe personaje din cărți.

9. Cel mai recent personaj preferat?
În lipsa unui răspuns mai bun, Yato, personajul principal din manga Noragami. O să citesc încet-încet toate cele 18 volume apărute până acum.

10. O carte care te-a făcut sa plângi?
Nu am o astfel de carte.

11. O carte care te-a făcut fericită?
Firefight de Brandon Sanderson, pentru că a fost cea care mi-a readus din entuziasmul pentru citit, după un șir lung de dezamăgiri. Nu am citit multe cărți care mi-au plăcut anul ăsta.

12. Cea mai bună adaptare a unei cărți pe care ai văzut-o anul ăsta?
Nu am văzut decât o sungură adaptare anul ăsta, cea de la Ready player one, care nu mi-a plăcut.

13. Recenzia preferată pe care ai scris-o în acest an?
Sincer, niciuna. Pe de-o parte, pentru că majoritatea recenziilor pe care le-am scris au fost negative, iar cele pozitive nu cred că sunt cine știe ce. Nu prea mi-am găsit cuvintele pentru cărțile care mi-au plăcut anul ăsta.

14. Cea mai frumoasă carte pe care ai cumpărat-o anul asta? 
Nu pot să zic că am cumpărat cărți cu cine știe ce coperte, bănuiesc că asta ar fi cea mai simpatică.

15. Ce carte trebuie să citești până la finalul anului?
Mi-ar plăcea sa citesc A dance with dragons de George R.R. Martin, ca să fiu la zi cu seria, dar e lungă și știu că o să-mi ia mult timp să o termin. Dar mi-ar plăcea să ajung la zi cu seria.

Scuzați că răspunsurile mele nu sunt cine știe ce, this was not a good year for reading so far. Sper totuși ca până la finalul anului să citesc mai multe cărți care să îmi placă. 

Mini recenzii filme/seriale(#4)

În ultima lună, m-am uitat la tot felul de chestii. Bine, de fapt m-am uitat la un serial, iar apoi la finalul săptămânii trecute m-am uitat la mai multe filme, ceea ce eu nu prea fac. Adică mă duc sa văd filme la cinema, dacă mă interesează subiectul, dar cam atât. Și totuși în ultimele zile am tot avut chef să văd diverse. Așa că in postarea asta voi vorbi despre toate chestiile la care m-am uitat.


Serialul la care m-am tot uitat de când mi-am făcut abonament pe Netflix este Good Witch. Eu am o oarecare pasiune pentru toate chestiile ce au legătura cu magia și vrăjitoarele, de aceea când am văzut titlul am vrut să văd despre ce e vorba. Nu e un serial cu vrăjitoare, nu chiar. Povestea are loc într-un orășel micuț, iar Cassie este o persoană ce are un dar prin care, din ce înțeleg, își poate da seama de ce anume au nevoie cei din jur și poate cumva să prevadă anumite lucruri. Același dar îl are și fiica sa, Grace. În acest oraș apare un doctor nou, iar povestea începe de aici. Nu e neapărat ceva extrem de special, nu există un fir narativ, în afară de modul cum evoluează relația dintre Cassie și Sam (doctorul mai sus menționat), este mai mult un serial episodic, im fiecare episod se întâmplă câte ceva, în sensul în care tot timpul va fi cineva care va avea nevoie de ajutor. Totuși, mie îmi place mult acest serial, îmi dă un sentiment plăcut, îmi plac personajele și relațiile dintre ele și toate lucrurile pe care le face Cassie în orașul acesta. Personajele mele preferate, pe lângă Cassie, Sam și Grace, sunt primărița orașului și Abigail, verișoara lui Cassie. Am văzut cele trei sezoane de pe Netflix și sper să fie adăugat și sezonul patru cândva curând.


De curiozitatea, m-am uitat la The Truman Show, în condițiile în care nu prea mi-era clar despre ce e vorba și... mi-a pus un pic mintea pe moațe, în sens pozitiv. Mi s-a părut chiar interesant conceptul, chit că un pic cam creepy pentru gustul meu personal. Totuși, mă bucur ca l-am văzut și chiar l-aș recomanda. E chiar un pic amuzant pe alocuri și povestea lui Truman e fascinant de urmărit. Singura mea plângere ar fi că mi s-a părut că s-a terminat un pic cam brusc, dar nu mă pot plânge prea tare totuși. Îmi place totuși cum se încheie filmul ăsta, ca și poveste. Știu ca nu am spus nimic despre plotul acestui film, e intenționat, nu știu cum să îi scriu un mic rezumat fără sa îl fac să sune aiurea.


Alt film de care am auzit într-un timp, dar pe care nu l-am văzut până acum e Sleepless in Seatle. Povestea începe după ce un băiețel sună la o emisiune radio pentru a explica că tatăl lui are nevoie de o soție, fiind văduv, iar apoi foarte multe femei ajung să îi scrie. Una din aceste persoane este Annie, care este impresionată de ceea ce a spus el la radio. Aș zice că e o comedie romantică. Mie mi-a plăcut destul de mult. Sunt vreo două chestii despre care nu îmi pot da seama dacă sunt verosimile sau nu, dar nu m-au deranjat suficient cât să îmi schimbe opinia despre film. Chiar mi-a plăcut, am râs singură de mai multe ori decât m-aș fi așteptat.



După asta, printre recomandările de la Netflix se afla Two weeks notice, un film despre un om de afaceri care ajunge să depindă foarte mult de avocata sa, iar după un timp aceasta decide sa demisioneze. E o comedie tare simpatică cu Hugh Grant și Sandra Bullock. Mi-a plăcut foarte mult, tot comedie romantică e. I have a theme. Nu-s cel mai mare fan al Sandrei Bullock, dar mi-a plăcut de ea înrolul ăsta, împreună cu Hugh Grant. Și la ăsta m-am trezit râzând singură. Finalul e destul de previzibil, dar alte plângeri nu am, mi-a înseninat weekendul filmul ăsta.


Iar ultimul film pe care l-am văzut, tot comedie romantică, a fost Did you hear about the Morgans? Alt film cu Hugh Grant. Soții Morgan sunt separați de ceva timp, după ce el a înșelat-o, iar într-o searăse întâmpla să fie martorii unei crime și să îl vadă pe ucigaș. Așa ajung într-un program de protecție, într-un orășel uitat de lume. Mu mi-a plăcut, în mare pentru că spre deosebire de celelalte filme, se bazează foarte mult pe un gen de umor stupid pe care eu nu îl suport. Cei doi soți nu sunt foarte breji, iar cei din orășelul în care ajung nu sunt nici ei cine știe ce. Adică ar trebui să fiu amuzată probabil de toate situațiile stupide în care ajung personajele, dar nu. Pe ăsta nu îl recomand.


Astea sunt toate filmele pe care le-am văzut în ultima săptămâna și tot am chef să mai văd, deci recomandările sunt binevenite. Nu trebuie să fie neapărat comedii. 

Etichete și câteva statistici

Săptămâna asta mi-am găsit în sfârșit motivația de a face o chestie pe care o tot amân: să fac curat printre etichetele de pe blog. Ultima dată când am făcut asta a fost prin 2014. Și am tot evitat să fac asta pentru că este enervant să editez atâtea postări. Bine, nu am schimbat etichetele decât pentru vreo jumătate din articole, ceea ce tot înseamnă câteva sute. Mi-a luat câteva ore, dar acum sunt chiar mulțumită de cum arată etichetele. Toată chestia a pornit de la faptul că am vrut să separ recenziile pe autori români și autori străini, iar apoi dacă tot m-am apucat am mai făcut și alte schimbări. Am mai redus din numărul etichetelor, că erau câteva în care nu am mai postat de mult și în care nu cred că voi mai posta prea curând, plus altele care erau destul de asemănătoare.

Pentru referințe viitoare, astea sunt etichetele actuale:
Cred că sunt mai clare acum. Și în timp ce tot mă plimbam printre postări, ca să văd ce modific, am descoperit câteva chestii. Adică în afară de o mică dorință de a șterge tot, pentru că postările alea din perioada 2010-2012 mi se par tare cringy acum. Separat de faptul că anumite păreri s-au mai schimbat de-a lungul timpului, incluzând în ceea ce privește anumite lucruri pe care le-am zis în 2016. Dar bănuiesc că e normal. Anyway, nu plec nicăieri momentan. 

Trecând la subiect, mă tot uitam la numărul de vizualizări și abia acum am observat că anumite postări au un număr mai mare de vizualizări decât m-aș fi așteptat, mai ales că sunt postări din 2012. Una din ele este o postare în care am copiat citatele dintr-o carte de Guillaume Musso, care are 10155 de vizualizări. Nu știu de ce, dar până pe anul trecut nu urmăream numărul de vizualizări pe fiecare postare, mă uitam doar la vizualizările pe zi. Mai am o postare asemănătoare, cu citate din altă carte de Musso, dar aceea are doar 1454 de vizualizări. Ambele postări sunt din 2012. De fapt, am patru astfel de postări, din același an, dar nu mai pun linkuri. 

Ca și recenzii cu un număr mai mare de vizualizări, am descoperit o recenzie la o carte de Sidney Sheldon, tot din 2012, care are 1217 vizualizări. Dacă la postările cu citate mai înțeleg de ce vizualizările, într-un fel, recenzia asta mă depășește. Nu știu să fie o carte care să se mai găsească, sau poate e doar o impresie, cine știe. Alte recenzii ar mai fi: cea de la Crima din Orient Express a Agathei Cristie, 1159 de vizualizări; cea de la Pantalonii călători de Ann Brashares, 2339 de vizualizări; cea de la Bună seara, Melania! de Rodica Ojog-Brașoveanu, 1245 de vizualizări; cea de la Umbra vântului de Zafon, cu 1456 de vizualizări; recenzia la Cișmigiu et company de Grigore Băjenaru, 2464 de vizualizări. Majoritatea recenziilor menționate sunt din 2012, mi-e și groază să citesc ce am scris în ele. Mai sunt câteva recenzii cu câteva sute de vizualizări, din ce îmi amintesc la cărți oarecum populare, sunt câteva de YA, o recenzie la o carte de Haruki Murakami țin minte că am văzut. Mi s-a părut interesant, mai ales în contextul în care nu m-am uitat niciodată la numărul de vizualizări. Cred că pur și simplu am presupus că oricum nu citeau prea mulți blogul ăsta și mna. 

Postarea asta nu are niciun scop anume, doar reflectam și eu la câteva lucruri. Nu cred că statisticile astea sunt neapărat impresionante, mi s-a părut doar interesant că postări din 2012 au mai mult de 100 de vizualizări. În altă ordine de idei, tot îmi propun să postez mai des, dar nu prea reușesc. Nici nu am prea citit așa mult, din mai multe motive. Am crezut că voi citi mai mult acum că nu mai am facultate, dar au tot apărut alte lucruri. Tot sper că voi ajunge să postez de două ori pe săptămână, deși mi-am propus o postare pe săptămână pentru anul ăsta și nici asta nu mi-a reușit. Dar pot spera în continuare.