"A closed and common orbit(Wayfarers #2)" de Becky Chambers

Recunosc că nu am fost foarte convinsă că o să vreau să citesc cartea asta imediat după ce am terminat prima carte din serie, pentru că știam că nu urmărește aceleași personaje. Și mi-au plăcut tare mult personajele din primul volum! Dar până la urmă am fost prea curioasă să aflu ce se întâmplă în acest volum și chiar mă bucur că l-am cumpărat. Nu mi-a plăcut la fel de mult ca primul volum, dar mi-a plăcut destul de mult. 

În cartea asta urmărim două perspective. Una este Lovelace, AI-ul de pe Wayfarer, care își ia numele de Sidra, iar cealalată perspectivă este a lui Pepper, care ne spune despre trecutul ei, și cum a ajuns unde este în prezent, oarecum. Iar la un moment dat cele două povești ajung în același punct. 

Din cele două perspective, mi-a plăcut mai mult cea a lui Pepper. E un personaj care apare și în primul volum, chit că nu foarte mult, și țin minte că mi-a plăcut de ea, iar acum am avut ocazia de a afla mai multe despre ea. Povestea ei e destul de tristă, dar mi-a plăcut totuși să urmăresc evenimentele care au adus-o unde este. Mi-a plăcut mult și relația ei cu Owl și am înțeles de ce a decis să o ajute pe Sidra așa cum a făcut-o. La finalul primului volum nu prea am înțeles sută la sută de ce și-ar asuma un asemena risc, dar totul a avut mai mult sens după acest volum. Îmi place mult de Pepper în continuare.

Un alt personaj cu care am făcut cunoștință este Blue, un prieten al lui Pepper, care nu este atât de diferit față de ea. La început nu am prea știut ce să cred despre el, dar mi-a devenit tare drag până la final, mai ales după ce am aflat cum a ajuns să o cunoască pe Pepper. Sunt tare simpatici cei doi.

Povestea lui Sidra mi-a plăcut ceva mai puțin. Nici în primul volum nu mi-a prea plăcut toată discuția legată de AI-uri, și dacă să fie considerate persoane sau nu, iar în povestea ei exact despre asta e vorba. Dar nu doar în ceea ce o privește pe ea, ci și pe Pepper. Nu știu, am eu o anumită reținere când vine vorba de inteligențe artificiale și e o chestie peste care nu pot să trec atunci când citesc despre așa ceva. Totuși, până la final, așa cum s-a întâmplat și în primul volum, a ajuns să îmi placă destul de mult de Sidra. 

Mi s-a părut totuși că ceva i-a lipsit acestui volum, prin comparație cu primul, dar nu aș putea pune punctul pe "i". Poate a fost și faptul că au apărut mai puțin în peisaj toate speciile despre care s-a vorbit în primul volum, sau poate e faptul că mi-au plăcut atât de mult persoajele în The long way to a small, angry planet. Îmi lipsesc personajele alea. Dar dacă v-a plăcut primul volum, cu siguranță îl recomand și pe acesta. Cum am scris mai sus, chiar mi-a plăcut mult! Voi citi cu siguranță și volumul trei, la un moment dat.

Comentarii