"Noaptea în oraș, fără părinți" de Dănuț Ungureanu

Pe una din băncile facultății, pe vremea când eram la licență, cineva a scris ceva în genul: Dacă aș mai avea un singur minut de trăit, l-aș petrece în sala asta. Pentru că aici un minut pare cât o eternitate. Cartea asta are același efect, am avut senzația că nu se mai termină, m-am plictisit enorm citind-o.
În mod normal, aici aș povesti un pic despre ce e vorba în carte, dar și dacă viața mea ar depinde de asta, nu aș ști să spun care e povestea pe care vrea să o spună romanul ăsta. În cele două sute de pagini ale cărții, nu este niciodată explicat cum trebuie ce se petrece și de ce anumite lucruri se întâmplă. Pe undeva, mi se pare că există în cartea asta o sclipire de ceva idee care ar fi meritat explorată, dar se pierde complet sub toate figurile de stil și tot ce este spus doar vag pe ici pe colo, plus frazele alambicate.
Să o iau însă cu începutul, anume cu glosarul de termeni. El în sine nu mi s-a părut de prea mare ajutor. De exemplu, se menționează că ajustă este dispozitiv în procesul de revenire. Dar nu am aflat ce e exact și cum ajută în procesul ăsta de revenire, sau de ce asta e posibil și cum funcționează tot procesul ăsta. 
Mai departe, în lista cu personaje, despre Frend se spune că e prieten mic, util în eter și în exterior, dar abia pe undeva spre final cineva are bunătatea să spună că este de fapt un implant. Nu înțeleg nici ce e cu el, nici cum funcționează, pe tot parcursul cărții are cumva propria personalitate. Pe de altă parte, Comix, care este prieten mare, pentru exterior, pare un ceva robot, dar nu sunt sigură, nu aș putea să spun exact ce e pentru că nici asta nu se explică în carte. Nu e descris mai deloc pe parcurs. 
Iar asta e o temă recurentă în cartea asta. Arată cititorului foarte multe lucruri, fără însă să explice vreun moment ce sunt și cum funcționează. Iar pe lângă toți termenii din glosar, prin carte mai sunt presărați unii care eu tot am avut impresia că sunt inventați. Și am căutat și în dex, pentru că spre final cartea m-a făcut să mă simt ca o proastă. Și avem următoarele cuvinte care apar des în carte și care nu sunt în dex, dar nici nu sunt explicați pe parcurs: cabor(asta presupun ca ține loc de gabor) și boscabor, care zău dacă am înțeles ce ar trebui să fie. Dar, hei, am aflat cu ocazia asta că plastă înseamnă claie de fân, ceea ce face povestea să fie și mai bizară. Se pune acum întrebarea de ce totul este făcut din plastă în cartea asta. Iar pe undeva am văzut cuvântul zigzagând, care m-a zgâriat pe creier într-un mare fel.
La drept vorbind, mi-e greu să vorbesc despre cartea asta, pentru că nu știu ce a vrut să fie. Înainte să o încep, credeam că e SF, dar pe undeva pe parcurs mi-a dat senzația de realism magic, cu toate că nu unul bun. De asemenea, am senzația că romanul s-a vrut cu indicii subtile, dar ajunge doar să fie ridicol de subtil, că nu se înțelege nimic din el la final. Un exemplu care îmi vine în minte e că unul din personaje, Chanu-Bălai, se tot referă la un obiect pe care îl are în posesie ca "Grăsanul", care din modul în care e folosit eu cred că e o armă. Ar fi fost mult mai simplu să îi spună pe nume, decât să îi dea porecla asta, care doar creează confuzie.
Așa, îl avem pe un băiat de doisprezece ani, Leni, care tot încearcă să îl găsească pe tatăl lui, care a fost ucis(dar nu chiar, aici intră în joc ajusta) pentru că a făcut ceva care urma să schimbe lumea pe care o știa Faraon. Aș spune pe care a creat-o Faraon, dar nu mi-e clar dacă lumea și eterul au apărut înainte sau după el. Aș zice și că e atotputernic și omniscient, dar spre final și asta mi se pare că pică. Leni... nu știu exact cine e, cum nici Tati Spector nu aș putea spune cine e cu siguranță, sau ce a creat exact de era atât de important să fie eliminat. Se tot menționează o Trecătoare, dar până la final nu aflăm ce e, cum a creat-o Spector și ce face exact.
Asta e principala problemă, din punctul meu de vedere, a acestei cărți: a luat ceea ce toți zic că e bine să faci în scris, să arăți ce fac personajele și nu doar să spui cititorului ce fac, și a dus-o în extrem. Cartea îți arată lucruri, nu neapărat tot ce ar trebui, dar îți arată chestii din lumea asta, care ar trebui să fie extraordinare. Dar ratează tot prin faptul că nu îți spune care sunt regulile după care funcționează lumea asta, și nu îți arată nici decorul din jur. Nu se explică ce e eterul, cum ajungi acolo și cum arată el. Dar nici în lumea din exterior, așa cum e denumită aici, nu există decor. Mai apar din când în când niște clădiri, ceea ce e oricum ceva față de eter unde nu pare să existe mai nimic. Poate doar casa lui Faraon, dar nici aceea nu știu cu siguranță dacă e o casă în adevăratul sens al cuvântului sau nu. Se tot menționează o salină, și am senzația că nu e exact salină în sensul propriu-zis al cuvântului, ci că e altceva, că pe acolo apar și fluturii Ksi-Ksou care fac... chestii, nu se știe de ce.
Stilul în care e scrisă cartea e greoi, tocmai pentru că romanul îți pune pur și simplu în față chestii, în afara oricărui context sau explicații care ar fi ajutat povestea să prindă contur. Destul de repede, cartea pe mine m-a pierdut, erau fraze din care nu înțelegeam nimic, unele pe care le-am citit de două ori și tot nu am înțeles ce vor să zică. Par fraze puse pentru că sună bine, dar nu au niciun fel de substanță de fapt. 
Sunt personaje care apar, dar sunt repede acoperite de alte evenimente și nu ai timp să înțelegi ce e cu ele sau ce motivații au. Chiar e un personaj care apare și dispare instant, și pare să nu aibă niciun rol în poveste. Apoi este Focul Mic, care pare un personaj cu ceva puteri fantastice și ar fi fost poate interesant de urmărit dacă am fi aflat de ce e el în poveste de fapt. Așa cum stau însă lucrurile, e doar un alt personaj care rămâne un mister, ca toți ceilalți de altfel.
Masacrul din piață, dinspre final, pare pus acolo de dragul grandorii, pentru că trebuie să curgă sânge de undeva, pare un final demn de un film cu super-eroi de la Hollywood, dar nu se potrivește cu nimic din restul cărții. Să nu mai zicem de scena de sex de după, care e complet gratuit pusă acolo, ca să fie, să aibă cartea de toate, bănuiesc.
Și sunt lucruri care se întâmplă, cum ar fi personaje care schimbă tabăra, care primesc poate o propoziție care să vrea să explice ceva, dar care ratează, pentru că nu poți explica ceva într-o singură propoziție. E foarte vag, dar majoritatea întâmplărilor nu primesc nici măcar atât.
Orice ar fi putut fi cartea asta, se pierde în stilul greoi și lipsa oricărei coereențe a celor ce se petrec.  I-aș recomanda-o cuiva doar pentru a exemplifica ce nu ar trebui sa conțină o carte bună.

Notă: Recenzia face parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, bloggerii care fac parte din proiect vor publica simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român. Așadar, dacă vreți să vedeți alte păreri despre Noaptea în oraș, fără părinți le găsiți pe blogurile: 
Catharsis Writing
Iulia Albota
Jurnalul unei cititoare
Cu mintea la... SF
Assasin CG
Nantan Lupan

Un comentariu: