"La sud de graniță, la vest de soare" de Haruki Murakami

După un șir de cărți românești dezamăgitoare mi-am zis că ar cam fi cazul să revin la autorii preferați, unul dintre aceștia fiind Haruki Murakami. Și... sunt foarte dezamăgită, chiar nu mi-a plăcut cartea asta.

Cartea asta îl are ca protagonist pe Hajime, copil singur la părinți, care este cumva obsedat de o prietenă din copilărie pe care nu a mai văzut-o de peste douăzeci de ani și la care ținea foarte mult, Shimamoto. Acum, acest Hajime, la vârsta de 38 de ani, cred, are soție, două fete și deține două baruri din care câștigă destul de bine. Într-o zi, o reîntâlnește pe Shimamoto, iar de aici începe o întreagă intrigă despre iubirea dintre ei și chestii.

Spoilers ahead!

Acum, Hajime și Shimamoto se întâlnesc abia pe la jumătatea cărții. Până în punctul ăla ni se prezintă o parte din viața lui Hajime, cu focus pe partea sexuală a acesteia. Chiar nu sunt genul pe care să o deranjeze scenele de sex, dar aici par să fie de dragul de a fi, în mare parte, și nu creează o imagine favorabilă pentru Hajime, care oricât ar zice că le iubește pe fetele astea, ajunge să le rănească în niște moduri destul de urâte. Aici îmi vine în minte mai ales Izumi, that was not cool. Să nu mai zic de faptul că e căsătorit, dar e gata să își părăsească familia pentru Shimamoto, despre care nu știe absolut nimic în prezent. Yeah... personajul este foarte nesuferit. Și poate că tot ar mai fi fost o chestie dacă lucrurile ar fi fost duse până la capăt, dar nu, pentru că tipa decide să își ia tălpășița, nu se știe de ce, imediat după ce își tot promit că vor fugi împreună și apoi sex. Și apoi dispare, iar Hajime susține în continuare că își iubește soția. I hate this guy so much! Și nu o înțeleg nici pe soția lui, pentru că îl primește înapoi, asta deși știe adevărul.

Faza e că mie îmi place Murakami în parte și pentru atmosfera pe care o creează, care aici mi s-a părut că a lipsit cu desăvârșire. Ori asta, ori mi-a luat mie prea mult timp să citesc cartea asta și am pierdut ceva pe drum.

Chiar nu mi-a plăcut și chiar speram ca asta să fie o carte bună, chiar vreau să citesc și eu în sfârșit o carte bună, anul ăsta până acum nu a fost minunat din punctul ăsta de vedere. Din cinci cărți câte am citit până acum, mi-au plăcut doar două. This is sad.

Nu renunț încă la Murakami, pentru că îmi dau seama că nu tot ce scrie cineva poate fi o capodoperă, dar chiar sper să nu mă dezamăgească în continuare, că majoritatea cărților lui chiar mi-au plăcut.

Comentarii