"Împăratul ghețurilor" de Ana-Maria Negrilă

Am terminat cartea asta acum o săptămână și... tot am oareșce dificultăți în a scrie recenzia asta. Prin comparație cu cele două volume din seria Stelarium scrise de autoare, asta s-a dovedit a fi o dezamăgire. Dar este totuși o reeditare, deci cumva are o explicație dezamăgirea asta. Iar prin comparație cu ultimele cărți din cadrul acestui proiect, asta cred că este mult peste. Totuși, ea în sine mi s-a părut la final doar ok. Și de aceea nu prea știu ce să scriu despre ea. Dar să o iau cu începutul.

Acțiunea se petrece într-un viitor al Pământului, în care acesta a trecut printr-o nouă glaciațiune, iar personajul principal este pre-văzătoarea Sich. Ea este angajată, cumva, în lipsa unui cuvânt mai bun, să afle cine este pre-văzătorul care distruge clădiri ale orașului folosind niște vârtejuri. Și cam de aici începe întreaga poveste.

Am avut niște așteptări destul de mari, după ce am citit seria Stelarium, iar cartea asta nu le-a atins. Nu este o carte rea, doar că nu e nici genul de carte care mă așteptam să fie. În esență, povestea este destul de simplă: o avem pe Sich, care se ocupă de cazul ăsta al vârtejului, într-o societate din viitor.

Apoi cartea mai conține și flashbackuri din copilăria lui Sich, de unde aflăm cam cum a ajuns ea în situația actuală. Părțile alea mi-au plăcut la început, dar apoi au ajuns să mă scoată din povestea aproape de fiecare dată, cu câteva excepții. Nu aș putea spune de ce, nu cred că e nimic greșit cu părțile alea, cred că pur și simplu nu am fost eu mare fan al modului în care erau introduse între capitolele din prezent.

Ancheta în sine nu e cine știe ce chestie spectaculoasă, dar nici nu mă pot plânge prea tare. Singurul lucru care nu m-a încântat a fost că mi s-a părut destul de previzibilă toată chestia în ceea ce privește identitatea celui care crea vârtejurile. Cred că m-am prins pe undeva pe la jumătate cine este persoana, mi s-a părut extrem de evident. Au fost vreo două lucruri la care nu m-am așteptat, dar în mare da, m-am prins cine era responsabil de toată chestia.

Scria pe spatele cărții că are niște surprize pentru cei care au citit Stelarium și, da, sunt câteva referințe, a fost cumva interesant, dar în punctul ăla deja eram un pic plictisită de poveste. A avut câteva părți cartea asta care chiar m-au prins, dar cel mai des așteptam să se prindă și Sich de cine tot crea vârtejurile și cumva mă sâcâia că îi lua atât de mult. Îmi piere răbdarea când ceva e atât de evident pentru mine ca cititor, dar personajele se tot învârt în jurul misterului.

Ce mi se pare cel mai frustrant e că de fapt nu prea pot să spun că ar fi o carte rea, că nu cred că e, doar că am avut așteptări mari și am crezut că va fi la fel ca Stelarium, asta deși știam că e o reeditare.

Nu mai am alte lucruri de spus. A fost ok, nimic extraordinar, totuși o carte mai bună față de ultimele cărți din cadrul Bogosferei SF&F. Dar cred că nu o să mai citesc reeditări prea curând, din experiența proprie romanele mai recente au fost mai bune.

Notă: Recenzia face parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, bloggerii care fac parte din proiect vor publica simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român. Așadar, dacă vreți să vedeți alte păreri despre această carte le găsiți pe blogurile: 
Jurnalul unei cititoare
Nantan Lupan
Iulia Albota
Assassin CG

Comentarii