June wrap-up

Iunie nu a fost o lună minunată pentru mine, în principiu pentru că dizertație. Am eu destule nemulțumiri în ceea ce privește acest subiect, dar o să mă abțin, că oricum nu mai are rost. Dar am terminat, am timp acum, deci sper să citesc mai mult în următoarele luni ale anului. Bine, am și nimerit luna asta mai multe cărți care nu m-au atras și pe care le-am abandonat, ceea ce nu a ajutat la starea generală de slump. But anyway.

Am citit luna asta trei manga, volumele patru, cinci și șase din Noragami, electronic, via Google Books, pentru că le-am găsit cel mai ieftin acolo și chiar îmi place cum se citește manga pe tabletă. Cu ocazia asta, am mai găsit și alte cărți care mă interesează la prețuri care mi se par foarte ok, dar divaghez. Îmi place in continuare manga asta. Îmi place povestea și îmi plac personajele. O să scriu despre ea mai pe larg probabil după ce ajung la zi și având in vedere că sunt 18 volume apărute până acum și că încerc să nu cumpăr prea multe deodată, va dura ceva. Dar eu una aș recomanda manga asta.

În afară de asta, am mai citit Firefight de Brandon Sanderson, volumul doi din trilogia Reckoners. Primul volum nu m-a impresionat, dar am rămas totuși curioasă, iar volumul ăsta mi s-a părut mult mai bun. Sanderson construiește mai mult lumea învolumul ăsta, personajele mi-au părut și ele mai mult decât niște stereotipuri, plus că se întâmplă tot felul de chestii în volumul ăsta. Ce mi-a plăcut totuși cel mai mult a fost discuția legată de Epics și dacă e obligatoriu să fie toți personaje negative sau nu. Tare sunt curioasă să văd cum se va încheia seria, având in vedere modul cum s-a încheiat acest volum. All in all 4/5.

Momentan citesc The name of the wind de Patrick Rothfuss și îmi place foarte mult! 

“Firefight(Reckoners #2)” de Brandon Sanderson

În ciuda așteptărilor mele, după ce am citit primul volum anul trecut, acest volum chiar mi-a plăcut. Primul țin minte că-mi s-a părut ok, doar că prin comparație cu seria Mistborn... nu a fost chiar ce m-am așteptat. Bine, seria e YA, deci eu cred că de acolo s-au tras dezamăgirile. Dar seria are totuși o idee tare interesantă la bază, iar volumul ăsta mi s-a părut mult mai bun decât primul.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest al doilea volum a fost că autorul a construit mai mult lumea în care trăiesc personajele. În primul mi s-a părut că am avut parte doar de o schiță, iar acum am primit măcar o parte din restul informațiilor. Posibil ca volumul trei să mai aibă câteva surprize, dar voi vedea când îl voi citi. Practic, aflam mai multe despre Epics și puterile și slăbiciunile lor, iar David este convins că nu toți sunt malefici, fiind un pic orbit de ceea ce simte pentru Megan.

În volumul ăstase schimbă peisajul, iar David împreună cu Tia și Prof se duc în Babilar (fostul New York) pentru a o confrunta pe Regalia, un Epic care tot îi trimite pe alții pentru a îi ucide pe cei din Reckoners. Orașul în sine mi s-a părut chiar interesant, nu am știut la ce să mă aștept, dar toată ideea pe care a avut-o Sanderson cred că a funcționat destul de bine, mi-a plăcut contrastul față de Newcago, unde a avut loc acțiunea primului volum. 

Fiindcă doar trei personaje din primul volum, avem parte și de o echipă nouă, care mie personal mi-a plăcut mai mult față de cea din primul volum. Și parcă personajele nu mi s-au mai părut a fi stereotipuri la fel ca în primul volum. Nu aflăm prea multe despre membrii noii echipe, dar mi s-au părut mult mai simpatici decât precedenții. Și avem ocazia de a afla mai multe despre Tia și Prof și părerea lui despre Epici, ceea ce iar mi-a plăcut. Per total, volumul ăsta are mai multe elemente de-ale lui Sanderson care îmi plac.

Mi s-a părut foarte interesant și modul în care David tot vrea să creadă ca nu toți cei cu puteri devin malefici și sunt câteva întorsătura de situație în cartea asta la care nu m-aș fi așteptat și care mi-au plăcut foarte mult. De altfel, și Megan mi-a plăcut mult mă mult învolumul ăsta. Pentru că aflam ceva mai multe și despre ea nu mai pare doar un stereotip.

Singurul lucru care nu mi-a plăcut prea mult a fost finalul, nu din cauza a ceea ce s-a întâmplat, ci mai mult a modului în care s-au întâmplat lucrurile alea. Bine, un pic m-a sâcâit planul lui Regalia, m-aș fi așteptat la ceva mai mult. Cam asta ar fi singura mea plângere, motivul din spatele tuturor planurilor ei mi s-a părut neimpresionat. Dar sunt tare curioasă să văd cum se va încheia trilogia, după tot ce s-a întâmplat în volumul ăsta. 

Random post

Sooo... n-am mai postat de ceva timp, din varii motive. Dar voiam totuși să scriu despre niște chestii, hence this post. Scuzați romgleza, nu mă pot abține, cred că ăsta e un defect de care nu voi scăpa niciodată. Anyway, am câteva lucruri despre care tot vreau să povestesc aici și nu am găsit un titlu mai bun decât cel pe care îl vedeți. 

Să o iau cu începutul: de ce nu am mai postat. Am o singură postare în iunie, deși aș fi crezut că voi avea mai multe până acum. Un motiv ar fi masterul, care la final mi se pare mai stresant decât în tot timpul celor doi ani. Chestia e că au fost tot felul de pași pe care a trebuit să îi urmez pentru a putea susține lucrarea de disertație și partea asta nu mi-a plăcut niciodată, toată chestia cu antiplagiatul și înscrierea și toate cele. Dar prezint săptămâna viitoare, iar apoi gata, am terminat cu perioada din învățământ. Alt motiv pentru care nu am mai scris e că nu prea am avut despre ce să scriu postări individuale. Am vrut să scriu despre Copenhaga, dar mi-a pierit cheful după câteva zile și nici nu mi-a priit concediul ăsta, nu știu de ce, așa că am renunțat. 

Nici nu am mai terminat vreo carte, ca să pot vorbi despre ea. Am renunțat să citesc Greva păcătoșilor de Florin Chirculescu la paginal 300, la începutul lunii, iar apoi nu am mai avut niciun chef să mă apuc de altceva. Neavând altceva mai bun de făcut, mi-am făcut abonament pe Netflix și o să îl păstrez, chiar îmi place. După ce m-am tot uitat pe acolo la ce filme și seriale au, am început să mă uit la un serial care se numește Good Witch, care îmi place foarte mult. Nu e nimic extrem de special, dar îmi place. Nu e chiar despre vrăjitoare, acțiunea are loc într-un orășel, iar personajele cu ceva daruri sunt Casey și fiica sa, Grace. Nu conține decât foarte puțină magie, dar îmi plac mult personajele și relațiile dintre ele. Am ajuns la sezonul doi. Și că tot vorbesc de seriale, am terminat sezonul trei din Lucifer, care în esență nu mi s-a părut cel mai bun sezon, dar a avut totuși câteva episoade foarte bune, mai ales ultimul. Vestea că Fox a anulat serialul m-a întristat, mai ales că cele două episoade bonus mi-au amintit de ce îmi place așa mult serialul ăsta. Dar azi dimineață am aflat că a fost preluat de Netflix și am fost extrem de încântată! Abia aștept să văd ce se va întâmpla în sezonul patru și sper să fie mai bun decât al treilea. 


Am citit în timpul ăsta volumele 4, 5 și 6 din manga Noragami via Google Play Books, aplicație pe care o folosesc pentru prima dată și care chiar cred că o să îmi placă. Le-am luat de aici, digital, pentru că era cea mai ieftină variantă și le-am citit pe tabletă. Mi-a plăcut experiența. Un minus ar fi faptul că nu pot cumpăra de pe Play Books de pe tableta cu IOS, dar pot trece peste asta. Am început apoi să citesc Good Omens de Neil Gaiman și Terry Pratchett, care a început foarte bine, chiar mi s-a părut amuzantă. E despre finalul lumii și cum un înger și un demon ar vrea să oprească Apocalipsa, dar a avut loc o încurcătură și nu mai pot găsi Antichristul. Deși a început bine, pe la jumătate eram plictisită de moarte și am renunțat, după ce am citit cum se termină pe wikipedia. Apar tot felul de personaje de care nu mi-a păsat deloc și și-a pierdut tot hazul. Iar acum iar nu știu ce să mai încep să citesc. Sunt tentată să continui să citesc Noragami, dar trebuie să mă abțin un timp, cum manga nu e cea mai ieftină chestie. Merită banii, dar nu vreau să cheltui prea mulți într-un timp foarte scurt. 


În timpul ăsta am mai văzut și câteva filme, nu prea multe. Am văzut I, Tonya, pentru că a fost festivalul de film la București, iar invitatul special era Sebastian Stan, care după film a răspuns la întrebări și chestii, a fost chiar fun. Și mi-a plăcut și filmul. Am mai văzut și Deadpool 2 la cinema și mi-a plăcut foarte mult, chiar mai mult decât primul. A fost amuzant, a avut și câteva momente mai serioase, dar nu prea multe, iar cel mai mult mi-au plăcut scenele de după film, au fost foarte foarte amuzante. Eu aș recomanda ambele filme. 

Zilele trecute am făcut câteva modificări pe blog, nimic semnificativ neapărat. Am decis că nu mai vreau să am pagini pe blog, în parte pentru că lene și pentru că nu mă mai vedeam actualizându-le vreodată. Mi-a trecut prin cap chiar să mă mai uit prin etichete, dar apoi mi-am dat seama că în prezent un pic peste 1200 de postări... și am renunțat la idee. Dacă vreodată voi avea prea mult timp și nimic de făcut poate mă voi ocupa de asta, poate. Cel mai probabil însă nu voi face asta, pentru că lene și pentru că prea multe postări. 

Și cred că asta ar fi tot. Ah, ba nu, mai e ceva. După mult timp de așteptat, a apărut la noi traducerea volumului patru din seria Cimitirul cărților uitate de Carlos Ruiz Zafon, adică am văzut cartea la Bookfest (nu am mai verificat să văd dacă e și pe alte site-uri) doar că... avea prețul de 90 de lei. Și oricât de mult îmi place Zafon, 90 de lei este prea mult pentru mine pentru o singură carte. Sunt sigură că probabil există o explicație a acestui preț, dar eu nu îmi permit să plătesc o asemenea sumă pentru o singură carte. Așa că acum aștept să apară online la un preț mai suportabil, sau să apară varianta tradusă în engleză. Am citit pe Goodreads că urmează să apară în septembrie. Voi vedea în timp care va fi varianta mai accesibilă pentru mine și o voi lua pe aceea. That was a bit dissapointing. 

Gata, cu asta mă opresc și vă mulțumesc dacă ați citit până la final.

May wrap-up

Nu mai știu cum să încep postările astea, mai ales că citesc din ce în ce mai puțin. În mai am terminat o singură carte și trei manga. După ce am tot vrut să citesc Noragami mult timp, mi-am dat seama că nu o să se ieftinească probabil niciodată prea mult, așa că mi-am luat primele trei volume, iar acum trebuie să văd cum fac să continui seria fără să exagerez. Anyway.

Cartea pe care am terminat-o a fost Împăratul ghețurilor de Ana-Maria Negrilă (3/5), care a fost cartea lunii mai pentru Blogosfera SF&F. Mi-a plăcut mai mult față de ultimele cărți citite pentru proiectul ăsta, dar nu al fel de reușită ca seria Stelarium. Bine, e și o reeditare a unei cărți apărute acum vreo zece ani, o fi și ăsta un motiv. Recomand în continuare seria Stelarium totuși și abia aștept volumul 3!

Cele trei volume de manga din poză le-am citit în două zile, and now I want more. Am văzut anime-ul acum ceva timp și de atunci tot am vrut să citesc manga ca să aflu și eu ce se mai întâmplă cu povestea. Nu știu exact câte volume de manga a adaptat anime-ul, așa că am luat-o cu începutul și îmi place foarte mult până acum. Îmi amintesc multe din ce se întâmplă în volumele astea ca fiind în anime, dar au fost și câteva diferențe între cele două. Și, cum ziceam, I want more, dar cum nu sunt ieftine probabil ar trebui să mai aștept un pic până să mai cumpăr. Am în plan să scriu despre seria asta o dată ce ajung la zi și au apărut până acum 18 volume.

Cam asta ar fi. Nu cred că voi citi prea mult anul ăsta, but oh well, asta e.